Într-o ediție de colecție a emisiunii „Dosare de presă”, Mirel Curea l-a luat la întrebări cu miez pe unul dintre jurnaliștii care au creat o autentică școală de presă după Revoluție. Cornel Nistorescu s-a format într-o perioadă în care jurnalismul era o profesie totală: implica o cultură solidă, condei, versatilitate, fler, inovație. Crede într-o presă a libertății, însă are și un mare regret.
Cornel Nistorescu este unul dintre jaloanele presei post-decembriste. „A făcut o presă notabilă în două epoci diferite. Înainte de 89 a reușit să facă o presă curată, fără compromisuri”, l-a descris gazda emisiunii.
A vândut ziare în Piața Unirii
A fost atât de devotat profesiei încât, în zorii epocii imediat de după Revoluție, nu ezita să vândă ziare în Piața Unirii alături de soția sa de la acea vreme. „Mi-am asumat o presă a libertății”, recunoaște Cornel Nistorescu.
Considerat unul dintre cei mai buni reporteri din presa românească, invitatul mărturisește că a avut aderență la realitate de foarte tânăr. A lucrat frezor la Orăștie, a făcut liceul la seral, apoi a dat admitere la Filologie în Cluj-Napoca. A intrat la UBB după un examen de admitere extrem de sever. A fost o perioadă romantică, o școală a vieții în care făcea de toate și i-a format gustul de a observa și de a se pierde printre oameni simpli.
Volume de editoriale semnate Cornel Nistorescu
Inițial a vrut să scriu proză, „dar mi-am dat seama că nu eu sunt Marquez-ul României”, admite acesta.
„Am avut norocul să fiu mai apropiat de Cristoiu”
După facultate a intrat în redacția „Viața Studențească”, pe care o consideră o adevărată oază. A fost coleg cu nume mari ca Tudor Octavian, Constanța Buzea, Ion Cristoiu. „Era o competiție teribilă între noi, o echipă de oameni cu preocupări culturale. Era o competiție curată. Contau gramatica, bunul simț, noutatea. Am avut norocul să fiu mai apropiat de Cristoiu”. Documentarea la Biblioteca Academiei dura zile întregi.
Ca reporter găsea mereu o abordare inedită, un filtru care punea realitatea într-o lumină nouă. De exemplu, a coborât 10 scări de bloc și a notat ce vedea asemenea unui sociolog pentru a putea surprinde parfumul acelei epoci comuniste. „A dispărut contextul pentru multe semnificații. Cititorul de atunci era mai atent”. A făcut reportaje memorabile, cum ar fi cele despre românii care făceau bani în Orientul Mijlociu ca mari vânzători de ochi de sticlă sau mănuși de mireasă.
„În fața conștiinței mele spun că sistemul trebuia înfruntat”
Simte o anumită remușcare pentru faptul că nu a făcut mai mult în vremea totalitarismului comunist. „Nu am avut curajul să mă opun, dar n-am fost printre campionii slugărniciei. Am încercat să-mi păstrez obrazul, coloana fără să fiu optimist din punct de vedere al căderii comunismului. Am păcălit sistemul, nu l-am înfruntat, e greșeala vieții mele. În fața conștiinței mele spun că trebuia înfruntat”. Mai ales că faimosul gazetar asimilează dictatura lui Ceaușescu cu o perioadă care putea uni oamenii, deși în realitate salvarea era de cele mai multe ori individuală. Mai mult, foarte mulți colegi ai săi erau activiști veritabili.
„Nu te forța nimeni să fii slugarnic. Salvarea trebuia să fie comună, liantul pentru a ne uni. Am greșit de mai multe ori în perioada respectivă, eu ca persoană. Am greșit toți. Câtă vreme nu am reușit să ne unim, ce putea să facă unul?”, se întreabă Cornel Nistorescu.
Totuși, în presa de dinainte de 89 pe care a semnat-o, a găsit o portiță. „Am încercat să strecor mai multe mesaje între texte, semnale ale absurdului pe care l-am trăit. Uitându-mă în urmă nu mai găsesc semnalele”, mărturisește invitatul.
În prima parte a emisiunii, transmisă live de la ora 19.00 pe pagina de Youtube EVZ Capital și pe pagina de Facebook EVZ.ro, puteți afla mai multe despre o perioadă spectaculoasă a gazetăriei noastre, dar și tiparele unui tablou lucid al realității românești de după Revoluție.
Versiunea integrală a primei părți a emisiunii „Dosare de presă” poate fi vizionată aici: