Actorul tocmai a ieşit din pielea unui asasin rus, impusă de lungmetrajul "One in the Chamber", care s-a filmat în Bucureşti. Vrea să revină aici cu un film de epocă.

"Fugiţi, vine 300!". Aşa avertizează un membru al echipei de la lungmetrajul "One in the Chamber" băgătorii de seamă de pe strada de lângă Ateneu unde se filmează. De fapt, nu sunt 300, ci patru. Toţi mafioţi ruşi, jucaţi de români, care nu au o soartă prea fericită. Întâi şi întâi, li se aruncă în cap cu "cioburi" de la etajul întâi. Apoi se constată că numărul acestora nu e la înălţimea cerinţelor regizorului William Kaufman, aşa că în loc de un făraş de "cioburi" li se aruncă în cap trei tăvi. E caniculă, dar ei poartă haine de piele negre şi, între duble, li se reface machiajul. Mai au de cărat şi arme, de aţintit în varii poziţii şi de alergat. Execută însă fără să crâcnească. În plus, circulaţia nu e oprită şi, când ţi-e lumea mai dragă, un autobuz sau o dubă îţi trece prin cadru. La un moment dat, un membru al echipei încearcă să oprească un autobuz şi ţi-e teamă ca şoferul să nu facă vreun infarct, căci omul gesticulează nonşalant cu o armă din "dotare". De altminteri, cei din echipă – mulţi – au de aşteptat destul între duble şi-şi trec timpul prevenind domnişoarele drăguţe: "treceţi repede – repede, că explodează bomba!". Starurile înăuntru, actorii secundari afară La "One in the Chamber" (co-produs de Mediapro Studios), se filmează "la două mâini". Mafioţii ruşi lucrează la o scenă de la începutul lungmetrajului, în timp ce în interiorul fostului sediu Imod, întâi Cuba Gooding Jr. are parte de "coregrafie", pentru ca apoi să se bată cu Dolph Lundgren, în acelaşi decor. Spaţiul e strâmt – la fel ca şi programul de filmare (10 iulie – 1 august) -, dar, de pe monitorul de la primul etaj, acţiunea promite. Producătorul Patrick Newall – care pare legat ombilical de mobil şi laptop – scoate ochii din calculator numai ca să întrebe dacă "grenada" de care scapă Cuba ca prin urechile acului pare suficient de "reală". În schimb, face glume pe seama bugetului, anunţând ritos că se ridică la 50 de milioane de dolari. COMBAT. „Mafioții ruși” au înfrânt și canicula, și cioburile FOTO: VLAD STĂNESCU

Sărituri de pe acoperiş

"Lungmetrajul va avea parte de o lansare limitată în cinematografele din SUA", potrivit celuilalt producător, Justin Bursch, care, între duble, alături de Newall (ambii sunt producători freelance, care acum lucrează cu Motion Picture Corporation of America) şi de Patricia Poienaru, producătoare la Mediapro Studios, găseşte timp pentru a răspunde la câteva întrebări.

"Filmul este despre doi asasini prinşi în confruntarea dintre două grupuri mafiote ruseşti. Personajul lui Dolph, Alexei, este un asasin angajat de mafia rusească. Cel al lui Cuba, Ray, este un asasin mercenar, gata să preia orice atentat care i se cere. Pe scurt, sfârşesc prin a trebui să se ucidă unul pe altul, dar, până la urmă, intervine o răsturnare de situaţie, iar ei se aliază împotriva mafiei", explică producătorul Justin Bursch intriga din "One in the Chamber".

"În prima secvenţă din film, Cuba Gooding Jr. împuşcă nişte mafioţi ruşi, apoi ei văd unde se află el, în clădirea de peste drum, aleargă să îl prindă, un schimb de împuşcături are loc pe acoperiş, iar Cuba sare de pe el. Şi în scena pe care o filmăm azi Cuba este aruncat printr-o fereastră", povesteşte Bursch între două urlete de "Motor!". "Dincolo de dublura lui Cuba, toţi cascadorii sunt români. 25 – 30% dintre actori sunt români – printre care Alin Panc, Bogdan Uritescu, George Remeş, şi Lia Sinchievici - , restul sunt britanici", precizează Bursch, care are numai lucruri bune de zis despre România: "Există mult mai multă flexibilitate aici, nu ai la fel de multe restricţii ca în alte locuri. (...) Nu ştiu cum vin alţi producători şi filmează în România, dar noi căutăm realmente un parteneriat. Nu vrem să venim şi să le dictăm cum să îşi facă treaba. E un efort de echipă, simt că e şi filmul lor, nu doar al nostru. Avem un nivel complet de transparenţă, nu le ascundem bugetul sau ce probleme avem", precizează Bursch.

Şi cu starurile sale se înţelege – "Eu am lucrat cu Cuba, suntem la al patrulea film. Îl ştiu de ani buni, ştiu ce îi place, ce nu îi place, cum lucrează şi este un actor fantastic. Ştiu că o să îşi ştie replicile, că joacă bine, că îşi face treaba", e de părere producătorul. Dacă Newall e "sudat" de tehnologia modernă, Bursch, cu un trabuc în colţul gurii, aleargă ca un atlet de-a lungul străzii, aranjând, căutând chestii şi punând lucrurile la punct. Ţară mică, buget de austeritate

"Mai ales când faci un film de acţiune cu un buget mai mic, ai aici locaţiile, serviciile şi cascadorii de care ai nevoie. Mediapro s-a dovedit un partener excelent. (...) Oamenii sunt dispuşi să rezolve problemele şi în moduri alternative. Dacă ai fi altundeva ţi s-ar spune «asta nu se poate face, e imposibil cu bugetul ăsta». Aici oamenii găsesc soluţii, sunt dispuşi să colaboreze şi sunt foarte buni la rezolvarea problemelor. Noi am venit din SUA doar cu directorul de imagine, pentru că el şi regizorul lucrează în echipă de mult timp. Restul departamentelor şi persoanelor creative le găsim aici", îl susţine pe Bursch Patrick Newall.

Nu că România nu ar fi venit la pachet cu nişte lecţii de austeritate. "În SUA, la filmări, există o masă care arată ca un magazin de dulciuri sau un magazin de delicatese: nu există sanvişuri, ci patru feluri de îngheţată, cinci de ciocolată, este un răsfăţ. Când am venit aici prima oară, anul trecut, la filmări aveam cafea, apă, suc, iaurt, şi nişte covrigei (Justin). Şi am întrebat «unde e catering-ul?» «Nu e». «Păi, o să se supere oamenii...» «Nu, de ce să se supere, nu s-a servit mâncare niciodată». Şi atunci am realizat că avea dreptate. La ce job te duci şi ai un ditamai meniul de mâncare mereu la dispoziţie pe gratis?! Am o mare admiraţie pentru etica muncii la români. Dacă îi tratezi cu respect, obţii foarte multe de la ei", dă verdictul Newall. Patricia Poienaru explică unde s-a filmat până acum pentru "One in the Chamber" - la poliţie, într-un abator dezafectat, într-un club şi acum la fostul sediu Imod.

După ce am observat câtva timp filmările de la o distanţă decentă, cu atenţie să nu intrăm în cadru, Bursch ne găseşte şi ne organizează. Mai precis, ne dă pe mâna lui Dolph, anunţându-l că îi vom pune "întrebări drăguţe despre film şi România". Actorul promite să stea de vorbă după ce scapă de ţinuta de asasin mafiot rus.

La ceai cu soldatul universal La sfârşitul unei zile de muncă (nu doar filmări, ci şi şedinţă foto), Dolph Lundgren a avut timp pentru o ceaşcă de ceai şi un scurt interviu. EVZ: Care a fost cea mai dificilă secvenţă din "One in the Chamber"? Dolph Lundgren: Cred că aceea pe care am filmat-o ieri. E o luptă corp la corp cu Cuba Gooding Jr. Nu că nu aş avea experienţă, tocmai am terminat "Universal Soldier 3D", acolo am avut nişte scene extrem de complicate, aşa că scenele de acţiune din "One in the Chamber" mi-au picat numai bine. Cum s-au schimbat scenele de acţiune de la începutul carierei dv până în prezent? Cred că au fost influenţate foarte mult de filmele din Hong Kong – John Woo, unele cu Jet Li. Mişcările sunt mult mai rapide, la fel şi stilul de montaj al lungmetrajelor. Poate pe vremuri erau mai realiste, uită-te la "Beretele verzi". Acum persistă influenţa kung fu, dar cred că încet încet se va reveni la realism, pentru că oamenii, şi chiar copiii, se uită mai mult la lupte, wrestling etc şi ştiu astăzi mai multe despre bătăi. Nu mai trebuie să îi dai cuiva o sută de pumni în cap, unul ajunge. Cum v-aţi împăcat cu 3D-ul? Păi, neregizând eu filmul, nu m-am implicat în post-producţie. Durează mult mai mult până încep să filmeze. Mi se pare amuzant. La "Universal Soldier 3D", nu au filmat în aşa fel încât 3D-ul să iasă în relief către public, ci să garanteze profunzimea planului, să te simţi de parcă ai fi în film. Ce părere aveţi despre Roland Emmerich? "Universal Soldier" a fost primul lui film cu un buget mare. Mi-a plăcut să lucrez cu el, era foarte relaxat şi "cool"...

Relaxat?! La bugetele pe care le are pe mână?! Ei, când lucram eu cu el, era relaxat! (râde). Acum nu ştiu. El s-a specializat în filmele despre dezastre, asta da. Dar e amuzant să lucrezi cu el. Ştii cum e, de la fiecare regizor iei un element... Ce aţi lua de la Eastwood şi ce aţi luat de la John Woo? Eastwood face filme cu buget mic, filmează foarte repede şi actorii sunt relaxaţi când lucrează cu el, aşa am auzit. Nu urlă şi nu face scene, este foarte organizat, nu rescrie scenariul. John Woo tot muta camerele, avea o groază. Îmi place mai mult Eastwood. Cum ar arăta un top 5 al actorilor din filmele de acţiune în opinia dv.? Vrei să spui alţi patru în afară de mine, nu? (râde). Clint Eastwood este un maestru pentru mine, un regizor excelent, un actor foarte bun. Sly Stallone e şi el foarte bun, a făcut multe filme "cool". Mă pot referi şi la actori din trecut, nu? Kirk Douglas, Robert Mitchum, Sean Connery. Sunt deja cinci? Îmi place foarte mult şi Russell Crowe. Bine, el nu e chiar un actor de filme de acţiune, dar... Dacă Jean-Claude Van Damme s-ar bate cu Steven Seagal, cine ar câştiga? Seagal îl bate pe Van Damme. Eu aşa sper (râde).

În ce stadiu se află "The Expendables 2"? E o întrebare bună, şi eu aş vrea să aflu asta. Cred că se va filma la toamnă. Nu am văzut scenariul în forma lui finală, aşa că nu ştiu dacă voi juca în lungmetraj sau cât de mare va fi rolul meu. Aţi finalizat distribuţia următorului film pe care îl veţi regiza, "Skin Trade"? Încă nu. Ştiu sigur că voi juca în el. Dar îmi trebuie "un coleg" de distribuţie care să fie şi potrivit pentru rol, dar care şi să poată atrage finanţatori. Am nevoie de cineva mai faimos decât mine, asta sper să găsesc. Nu că nu aş fi faimos, dar îmi trebuie cineva care să asigure bugetul filmului. Mai ales că el va juca rolul principal, iar eu, unul secundar. M-am gândit şi la Cuba Gooding Jr. Dar întâi trebuie să fie gata scenariul şi să aflu ce se întâmplă cu "The Expendables 2", pentru că, dacă lucrez la acest lungmetraj la toamnă, nu pot să lucrez la acest proiect până anul viitor.

Cine este următorul Dolph Lundgren? Nu vreau să "numesc" pe nimeni, trebuie să îşi câştige statutul cum am făcut-o şi eu. Îmi place Scott Adkins, cu care am jucat în "Universal Soldier 3D". E un băiat bun, un luptător foarte bun şi umil. Veniţi a doua oară în România. Vi se pare că s-a schimbat ţara? Da, s-a modernizat. Fusesem aici acum şapte ani. Îmi place în continuare. Am mai făcut filme în Bulgaria şi, prin comparaţie, România e mai occidentalizată. Bulgaria seamănă mai degrabă cu Rusia. Există vreun film pe care doreaţi să îl regizaţi şi proiectul nu a fost dus la bun sfârşit? Da. Voiam să fac un film de epocă, pentru că iubesc istoria şi mi se părea că ar fi drăguţ să fac un lungmetraj despre Suedia. Acţiunea se petrece în timpul Primului Război Mondial, e o poveste de dragoste cu spioni. Lucrez la asta şi acum, aş vrea să fie o co-producţie româno-suedeză. Mi se pare interesant, pentru că declaraţi într-un interviu recent că vă interesează să jucaţi într-o comedie... Păi, am jucat într-una suedeză, cu buget mic, "Small Apartments", regizată de Jonas Åkerlund (un regizor responsabil pentru videoclipuri de-ale Madonnei şi de-ale lui Lady Gaga – n.r.). Am jucat un medic şi a fost primul film în care am interpretat un personaj care nu are o armă. Nu ştiu dacă vreau să joc în comedii, dar încerc să pun puţină "comedie" în rolurile mele, mi se pare că mă relaxează. Am jucat personaje atât de plictisitoare şi de "înţepenite" întrecut, aşa că acum încerc să mă redresez.

De ce ar deveni actor cineva care vorbeşte şapte limbi şi are bursă la MIT? Asta m-a întrebat şi tata! (râde) Pentru că sunt nebun şi vreau să mă pedepsesc (râde). Voiam să aflu mai multe despre mine şi să am o viaţă aventuroasă. <iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/gn-jHoog6kQ" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>