A murit celebrul baterist Alan White. Lumea muzicii rock este în doliu. Bateristul legendarei trupe de rock progresiv Yes a murit acasă după o scurtă boală la vârsta de 72 de ani. Alan White a avut o carieră impresionată și în afara trupei Yes. Acesta a participat la înregistrarea imnului pacifist Imagine al lui John Lennnon, apoi a cântat si cu George Harrison.
Alan White, bateristul trupei de rock progresiv Yes, a murit acasă la vârsta de 72 de ani, după o scurtă boală. Anunțând vestea, trupa a spus că a fost „șocată și uluită”. White a fost unul dintre cei mai longeviv membri ai grupului, s-a alăturat în 1972, înlocuindu-l pe Bill Bruford (care s-a alăturat lui King Crimson).
Născut în 1949 în County Durham, White a început să cânte la tobe la vârsta de 12 ani și s-a alăturat primei sale trupe un an mai târziu. Succesul a crescut când s-a alăturat trupei lui Billy Fury, iar după ce John Lennon a văzut performanța a început colaborarea.
Soția muzicianului a făcut anunțul cu moartea sa
Alan White, iubitul nostru soț, tată și bunic, s-a stins din viața la vârsta de 72 de ani, în locuința sa din Seattle, pe 26 mai, după o scurtă suferință.
Legendarul baterist a contribuit din plin la crearea sound-ului din perioada clasică a formației Yes. De-a lungul unei cariere incredibile, White a cântat alături de mulți giganți ai muzicii rock, unul dintre momentele de glorie fiind apariția pe albumele lui John Lennon, inclusiv pe legendara piesa Imagine.
Primul album de studio la care a cântat (și al șaselea al trupei), Tales from Topographic Oceans, a fost, de asemenea, primul album nr. 1 al lui Yes în UK. Succesul a continuat cu Going For the One din 1977 , de asemenea în top – dar trupa a început să se fractureze. Rick Wakeman și cântărețul de atunci Jon Anderson pleacă la începutul anilor 1980. În ciuda colaborării scurte a lui Trevor Horn și Geoff Downes (AKA the Buggles) cu trupa, Yes s-a despărțit în 1981.
White a cântat cu basistul Yes Chris Squire și Jimmy Page de la Led Zeppelin
White a format o altă trupă nouă, Cinema, cu Squire, clape Tony Kaye și chitaristul Trevor Rabin şi au relansat numele Yes. Aceasta a fost perioada cea mai de succes a trupei în SUA, single-ul Owner of a Lonely Heart ajungând pe locul 1 acolo în 1983.
Dar Anderson a plecat din nou în 1988 și a format Anderson Bruford Wakeman Howe împreună cu alți foști membri ai Yes. „Nu m-am simțit neapărat trădat”, a spus White mai târziu. „Dar am lăsat capul în jos și am continuat să facem muzică cu Yes.”
Formația a continuat să fluctueze în anii de atunci – Anderson și Howe s-au alăturat din nou în 1995, împreună cu o scurtă perioadă pentru Wakeman – și a existat o altă pauză între 2005 și 2008, dar White a rămas inima ritmică a grupului pe tot parcursul.
A fost un compozitor acreditat pentru zeci de melodii și a cântat în peste 40 dintre albumele lor. Dificultățile de sănătate care au început din 2016 au redus rolul său în trupă, scrie theguardian.