Paul Gherasim şi-a transformat viaţa într-o misiune marcată de tradiţii, de Dumnezeu şi de satul pe care nu l-a uitat niciodată. A transmis prin picturi cu sensibilitate și sinceritate, iar când misiunea lui a ajuns la final a subliniat mesajul pe care a înţeles că trebuie să-l transmită tuturor: „Nimeni nu poate să întreacă ce a lăsat Dumnezeu”
Paul Gherasim s-a stins din viaţă ieri, la vârsta de 91 de ani. A lăsat în urmă sute de învăţăminte şi opere de artă prin care exprimă din taina darului dumnezeiesc.
FOTO: Florile de măr sunt un simbol al Grupului Prolog FOTO: EVZ
S-a născut la 25 iunie 1925, la Botești, județul Suceava. Prima expoziție personală a avut loc în 1965, la Galeria Galateea. A participat aproape permanent, de atunci, la manifestări plastice din muzee și galerii din țară și străinătate
Un moment important în viaţa sa artistică a avut loc în anul 1985 când a avut inițiativa înființării grupului „Prolog”, cu un program de asumare a conceptului de „ordine divină”. În aprilie, marele artist a organizat şi ultima expoziţie „Străvezime”, la Galeria Romană, din București. A prezentat atunci lucrări încărcate de simboluri, ale pictorilor din Grupul Prolog, toate fiind un îndemn înspre o apropiere de renașterea sprirituală. „În cadrul Grupului Prolog, Paul Gherasim reprezintă spiritus rector, cel care i-a strâns împreună, dar și cel care a condus estetic felul în care se dispun în spațiul unei clădiri sau în spațiul unor pagini operele Grupului Prolog. (…) Toate lucrurile pe lumea aceasta au un început și un sfârșit. E un act de mare curaj să spui la un moment dat, «gata, s-a terminat» - și să spui tu, nu să ți se spună- «mi-am împlinit o misiune ». Deci, ține oarecum de personalitatea lui Paul Gherasim, de curajul și de mărturisirea lui creștină de a spune finis corona opus - miam adus la îndeplinire această misiune”, spunea Petre Guran, istoric de artă, despre retragerea maestrului.
În ultimul interviu, acordat, în exclusivitate, pentru Evenimentul Zilei, Paul Gherasim s-a descris aşa cum i-a dictat sufletul, punctând importanţa legăturii cu rădăcinile în devenirea sa ulterioară. „Eu am trăit la țară, eu sunt copil de țăran, sufletul meu e un suflet de țăran. De aia eu sunt un om al tradițiilor, în conti nuare. Am trăit, când eram copil, tradiția în plinătatea ei, pe câmp, cu oile, cu vacile, cu plugul, cu ciocârlia deasupra noastră când eram la arat. Și am trecut printr-o istorie care e o istorie condensată, ca o sinteză a istoriei mele.”
Ultimele învăţături transmise de marele artist
Tot în ultimul interviu, artistul transmitea învăţăturile strânse de-a lungul vieţii. A vorbit despre inspiraţie, despre frumos şi modestie. „Lucrurile cele adânci sunt lucrurile simple. Și frumos e că tocmai prin ceva care, pentru lume, înseamnă mijloc de a intra în competiție, în întrecere cu semenii, să fie, pentru noi, un prilej de apropiere. Când spui «artă», «cultură » - e orgoliu, e mândrie. Noi am încercat, cu modestie, un exercițiu de apropiere. Să faci bucurie dintr-un meșteșug față de care, comparativ cu trecutul, puterile au scăzut. Să rămână ceva din frumusețea, din taina darului dumnezeiesc. Iar oamenii să se cumințească și ei, să nu mai caute în artă prilej de trufie: «Ah! Cutare!... E mare!... Îmi place!». Să nu se mai preamărească unii pe alții. Să deprindă ceea ce odinioară semenii trăiau în smerenie și în rânduială, în tradiție – firesc - așa cum se petrece totul în natură. Tradiția păstrătoare a gustului. Eu caut prin ceea ce fac să trezesc din nou nevoia gustului. Cultivând gustul, gustând, să deosebești ce este bun de ce este rău. Atât.”