La Phenian, Doina Bumbea a fost vecina cu o thailandeza, rapita in acelasi mod si in acelasi an cu ea.

Astazi, rudele lor fac front comun pentru deslusirea celor doua povesti. Romania-Thailanda-Coreea de Nord, iata o altfel de „axa a raului”, care uneste trei tari, o politica absurda, doua personaje si tot atatea familii ratacite in durere.

Totul a inceput in 1978. Atunci, in vestul Europei, in Italia, romanca Doina Bumbea nu banuia nimic despre modul in care viata sa se pregatea sa vireze spre un calvar fara sfarsit.

In acelasi timp, in celalalt colt al lumii, in Asia, se juca ultimul act al unei alte vieti, pana atunci normale. Anocha Panjoy, o tanara de origine thailandeza, se mutase de curand in Macao.

O miscare neinspirata, la capatul careia urma sa se aplece o umbra sinistra. In iunie 1978, Anocha a fost rapita de un agent nord-coreean care o abordase dandu-se drept japonez. Destinul a vrut ca Doina si Anocha sa aiba totul in comun.

Au fost rapite in acelasi an, din acelasi ordin, pentru a ajunge in acelasi loc si cu acelasi scop. Doina Bumbea si Anocha Panjoy s-au cunoscut la Phenian. Aproape un deceniu au locuit in aceeasi casa. Romanca insa a murit in 1997. Despre thailandeza se stie ca inca mai traia in 2004.

Cele doua cazuri se aseamana si se disting. Ele sunt insa graitoare pentru modul in care tarile lor au abordat o problema diplomatic delicata. Si mai sunt exemplare pentru determinarea cu care rudele au pornit „vanatoarea” pentru a le afla povestile uluitoare, beneficiind de sustinerea unei tari situate la mii de kilometri departare, Japonia. 

Macao, visul unei nopti de vara

In mare, povestea thailandezei se potriveste ca o manusa cu experienta nefericita a Doinei Bumbea. Nascuta intr-o familie modesta din Sankampang - o suburbie a celui de-al doilea mare oras al tarii, Chiangmai - Anocha a plecat de acasa in cautarea unei vieti mai bune. I-a lasat in urma pe tatal si fratele sau, sperand ca, la un moment dat, ii va scoate din nevoi. Si a reusit in Macao ceea ce i-a fost imposibil in tara ei natala, sa-si gaseasca o slujba cat de cat platita.

In momentul in care a fost rapita, tanara Anocha Panjoy era maseuza. O parte din visul ei, de copil smuls din saracie, se implinise deja. In acelasi interval, in Italia, Doina Bumbea isi pregatea ascensiunea artistica, luand contact cu o propunere interesanta de a deschide cateva expozitii de pictura in Japonia. Nici una, nici cealalta nu banuiau ce va urma.

In cazul Anochei Panjoy, ceea ce a urmat s-a aflat abia dupa trei decenii, in 2005. Ca, de altfel, si in cazul Doinei. Dupa 40 de ani petrecuti in Coreea de Nord, un dezertor american, Charles Jenkins, dadea insa detalii cu privire la vecina sa thailandeza de la Phenian, pe nume Anocha.

Scrisorile Anochei, aruncate in rau

Amanuntele, asa cum i le povestise chiar aceasta, scoteau in evidenta aceeasi reteta de succes aplicata de spionii Phenianului, printre altele, si in cazul Doinei Bumbea. In Macao, thailandeza intalnise un barbat, acesta a sedus-o cu o propunere de slujba in Japonia, iar ulterior „a incarcat-o” intr-o barca pe care se mai aflau alte doua victime.

Iar de acolo, directia Phenian. Episodul avea loc in iunie 1978, cu aproape patru luni inaintea „operatiunii Doina Bumbea”. Tatal thailandezei astepta, incapatanat, un semn de viata de la fiica sa.

Dar nu a mai primit niciunul. Tot ceea ce-i mai ramasese era singura scrisoare trimisa de Anocha odata ajunsa in Macao. Un petic de hartie pe care, dupa cativa ani, batranul l-a aruncat in raul care trecea prin sat.

„Il durea atat de tare cand citea scrisoarea aceea, incat a decis sa scape de ea. Bunicul meu i-a aruncat toate pozele si scrisorile”, povesteste nepotul thailandezei rapite, Banjong Panjoy. De doi ani, acesta isi cauta matusa. Intre timp, s-a intalnit chiar si cu premierul nipon. Dar singurele informatii certe despre Anocha provin din sursa „Jenkins”. Rezulta ca thailandeza a locuit o vreme in acelasi imobil cu el si familia din Coreea a Doinei Bumbea. Ca s-a casatorit fortat cu dezertorul american Larry Abshier, decedat insa in 1983.

Ulterior, Anocha Panjoy s-a recasatorit cu un german, rezident la Phenian. Din acel moment, nu mai stie nimeni nimic despre soarta ei.

EFECT

Discutie Cioroianu-Bumbea

Ministrul de externe, Adrian Cioroianu, se va intalni sambata cu fratele romancei rapite de nord-coreeni, craioveanul Gabriel Bumbea. Dupa ce ministrul Cioroianu a declarat, ieri, ca urmareste de mult cazul „Doina Bumbea”, MAE roman a trimis pe adresa EVZ un comunicat in care nu se arata nici acum convins ca „persoana identificata de mass-media si cea descrisa de Charles Jenkins sunt una si aceeasi”.

In alta ordine de idei, seful misiunii diplomatice a Romaniei la Phenian, Liviu Iancu, a recunoscut tot ieri ca povestea rapirii Doinei il depaseste. „Nu sunt foarte familiarizat cu subiectul. Parca am citit ceva acum doua-trei saptamani, dar intrebati la Biroul de presa al MAE. Problema e in curtea lor, nu aici”.

Pozitia acestuia confirma lipsa implicarii ambasadei romane din Coreea de Nord in elucidarea acestui caz. Romania este unul dintre putinele state ale lumii care si-a mentinut o reprezentanta diplomatica in Coreea lui Kim Jong-il.

Charles Robert Jenkins a dezertat din Armata SUA in anul 1965. A reusit sa treaca neobservat frontiera in Nordul comunist, dar nu a mai putut parasi aceasta tara decat 39 de ani mai tarziu, in 2004. Larry Allan Abshier a dezertat din Armata SUA in 1962. A fost casatorit cu thailandeza Anocha Panjoy si a decedat, in anul 1983. In Coreea de Nord a fost distribuit de regim in mai multe filme de propaganda comunista.

FORUM EVZ

„Ambasadorul”

Pentru cine nu stie, noi avem inca ambasada la Phenian (si ei inca au ambasada la Bucuresti, chiar, din cate am inteles, au transformat-o in cazinou 🙂 Japonezii nu stiu daca au relatii diplomatice cu ei, dar noi putem cere explicatii oficial. Este adevarat.

nipon Este adevarat cazul. Problema rapirilor nord-coreene este foarte mediatizata in Japonia, iar guvernul japonez se implica foarte mult. Ca exemplu - datorita interventiei Japoniei pe langa guvernul american, Jenkins a scapat de Curtea Martiala pentru dezertare - fiind dat afara din armata doar cu un „dishonorable discharge” si o saptamana in arest...

comunista Daca as fi in locul lui Gabriel Bumbea as dori sa-mi vad nepotii, sa le ofer sansa de a scapa din infern, as dori sa se gaseasca vinovatii de situatia surorii lui si acestia sa plateasca, as dori sa devina cat mai cunoscuta aceasta problema, pentru ca niciodata si cu nimeni sa nu se mai intample o asemenea incalcare a drepturilor omului si a libertatilor lui, as dori sa o aduc in memoria tuturor celor care au cunoscut-o pe femeia care ar fi avut o alta soarta.

LA INDIGO

Ritmul melcului si la Bangkok Munceste zi-lumina, ca zilier, pe bani putini, dar bucuros ca totusi isi gaseste o slujba. Face de toate si cu pretentii minime. Merge la ferme, orezarii, livezi, in constructii sau pietele in care tarabagiii-proprietari cauta ajutor.

De 14 ani, e tatal unei fete si locuieste in Thailanda, la Sankapang, un satuc-suburbie al celui de-al doilea mare oras al tarii, Chiangmai. La cei 38 de ani ai sai, sateanul Banjong Panjoy a fost scos din anonimat - in Thailanda si Japonia - de drama matusii sale, Anocha. Cand a vazut-o ultima oara era doar un copil. In 2005 insa, intreaga familie a aflat - prin dezertorul Charles Jenkins - ca Anocha, pe care o credeau cu totii moarta, se afla la Phenian.

„Populatia fie nu e interesata, fie nu crede”

Din acel moment, a pornit intr-o aventura careia nimeni insa nu-i poate prevedea sfarsitul: „Vrem sa o vedem acasa pe Anocha”, descrie Banjong sensul cautarilor sale. El spera ca femeia nu va avea soarta nefericitei Doina.

„In 2004 stim ca traia si suntem siguri ca e in viata si acum. Speram ca-si va petrece restul zilelor cu noi, in satul nostru”, puncteaza barbatul. Cotele optimismului sau sunt insa oscilante. Vecinii de la el din sat il sprijina, dar suportul lor este modest. Fiecare crede in happy-endul acestei povesti.

„Pe de alta parte, in Thailanda, in jur de 80% din populatie fie nu e interesata de subiect, fie nu crede ca e adevarat”. Si totusi, elucidarea situatiei matusii lui Banjong figureaza deja pe agenda diplomatica a Japoniei.

Ca si in cazul lui Gabriel Bumbea, thailandezul Banjong a fost ajutat intai de asociatiile nipone care sustin elucidarea dosarului rapirilor, dar si de oficialii Cabinetului de la Tokio.

Guvernul de la Bangkok a insistat si el pe langa puterea de la Phenian pentru lamuriri. „Thailanda a cerut oficial raspunsuri de la Phenian despre matusa mea, dar pana acum nu e niciun rezultat. Apoi, nici guvernantii nu mai au rabdare cu noi. Unii oficiali mi-au spus ca nu au doar aceasta problema de rezolvat”, incheie Banjong Panjoy.

CAZUL "DOINA"

2 decembrie 2005 - EVZ mentioneaza existenta cazului „Doina”.

20 martie 2007 - Cu ajutorul familiei sale din Craiova, aceasta este identificata drept Doina Bumbea, o pictorita plecata in Italia si disparuta in timpul unei calatorii spre Japonia. MAE recunoaste ca lamuririle solicitate Coreei de Nord sunt ignorate.

21 martie 2007 - Presa asiatica isi trimite reporterii la Bucuresti si Craiova.

5 aprilie 2007 - Familia Bumbea e vizitata de mai multi oficiali niponi.

7 aprilie 2007 - Un secretar de stat al MAE se intalneste cu ziaristi si oficiali japonezi.

21, 22, 23 aprilie 2007 - Fratele romancei e primit, in Japonia, de fostul vecin si prieten al surorii sale, Charles Jenkins, premierul Shinzo Abe si ministrul de externe Taro Aso.

30 aprilie 2007 - EVZ reconstituie viata din captivitate a Doinei Bumbea.

1 mai 2007 - EVZ publica, in exclusivitate, un interviu cu dezertorul Charles Jenkins.

2 mai 2007 - EVZ publica povestea lui Gabriel Bumbea, fratele pornit sa afle adevarul despre sora sa rapita. Pentru aceasta, a ajuns pana in Japonia.

Cititi si Dosar EVZ - Rapirea din Coreea