Două personaje cu greutate în fotbalul românesc și-au făcut dreptate cu arma și cu pumnii într-un conflict izbucnit spontan.
Dumitru Dragomir și Ioan Becali au fost și prieteni, și dușmani în perioada în care „Corleone” conducea Liga Profesionistă de Fotbal, iar „Giovanni” se ocupa cu impresariatul. Pe cei doi îi apropia și pasiunea pentru jocurile de noroc, în special tablele, pokerul și ruleta.
În memoriile sale, adunate în cartea „Meciurile vieții mele”, Dragomir povestește un episod tumultuos trăit de Becali. „Într-una dintre seri, după un meci al Stelei, veneam cu el și cu alți amici în mașina mea de la stadionul Steaua.
Pentru a prinde un loc de parcare (n.r. - la Cazinoul Victoria de pe Calea Victoriei) pe care tocmai se pregăteau alții să îl ocupe, am făcut o manevră mai agresivă și am fost gata-gata să mă tamponez cu un Mercedes. Din mașină s-au dat jos vreo trei găligani, niciunul nu avea sub 1,90, și ne-au luat la înjurături venind către noi să ne și caftească”, povestește Dragomir. Situația devenise încordată și periculoasă pentru oamenii din mașina șefului LPF.
„Giovanni, care era în dreapta mea, îmi zice rânjind:
- Am plecat fără bodyguarzi, să vezi ce bătaie ne dau ăștia...
Mă uit la el, avea chef de scandal, nu-i displăcea „acțiunea”, dimpotrivă, o căuta... În schimb, nu era stilul meu să mă bag în prostii”.
În disperare de cauză, „Corleone” a apelat la o măsură extremă pentru a răspunde rivalilor.
„Lasă, bă, că îi liniștesc eu imediat, le spun însoțitorilor.
Aveam un pistol cu gaze pe care îl cumpărasem cu acte în regulă, având și permis. M-am gândit că în legitimă apărare pot să îl folosesc. Când cei trei au ajuns aproape de noi am scos pistolul și i-am așteptat.
- Ia stați să vă dau eu câte o gaură, vitejilor - și îndrept pistolul către ei! Imediat au rupt-o la fugă către mașina lor”, scrie Dragomir.
Evenimentele au continuat, pentru că „Giovanni” a vrut să se răzbune pe cei trei atacatori. „Giovanni, sămânță de scandal cum era, când a văzut că fug și-l lasă fără „acțiune”, s-a luat după ei dându-le șuturi și pumni! Era de nepoprit, îi făcea plăcere încăierarea ca unui copil! Vlăjganii au sărit în mașină și au demarat, dar Giovanni s-a băgat peste ei pe geamul din față până la jumătatea corpului, cu picioarele pe afară, lovindu-i și scupându-i, iar eu eram pe partea șoferului amenințându-i cu pistolul să oprească - mă gândeam că, dacă își iau vitează și-l aruncă pe Giovanni, se accidentează nebunul și dăm serios de dracu’”, rememorează Dragomir, care concluzionează:
„Reușesc să-i fac să încetinească și în sfârșit sare Giovanni din mersul mașinii! Era satisfăcut, avusese parte de distracție! Las pistolul în mașină, Giovanni își aranjează puțin costumul și intrăm în Cazino.”