Nu mai este mult și sosește ziua comemorării unui an de la tragedia din Clubul Colectiv. Timpul trecut de atunci și până acum, în loc să permită lămurirea circumstanțelor sinistrului eveniment, n-a făcut decât să consolideze suspiciunile apărute din capul locului. Arătam în paginile cotidianului nostru, la doar câteva zile după tragedie, înainte de demisia premierului Victor Ponta și desemnarea ca șef al Executivului a lui Dacian Cioloș, că există multe indicii care împing raționamentul lucid către ipoteza unui atentat cu un scop precis, parte a unui scenariu complex.

Arătam la acea vreme: „Un principiu mai puțin cunoscut spune că, atunci când consecințele unui eveniment oricât de grav, care părea la început să fie sub semnul întâmplării, sunt deosebit de importante pentru un scenariu aflat în desfășurare, evenimentul este parte din scenariu și nu este de natură aleatoare. Pentru că Scenariul „Guvernul Lui” este în desfășurare de la începutul anului 2015, eu m-aș întoarce la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la Clubul Colectiv. Când o întâmplare serveşte perfect unui scop propus anterior evenimentului, întâmplarea nu mai este întâmplare, ci determinare!”

Șefii serviciilor de informații au cooperat din plin la scenariu, prin escaladarea dirijată a emoţiilor care au scos lumea în stradă, după care i-au strecurat lui Victor Ponta informaţia că Bucureştii s-ar putea transforma într-un Kiev. Normal, omul şi-a dat demisia. Victor Ponta nu este Bashar al-Assad! După guvernul Ponta, orice variantă ar veni va fi una perfect controlabilă, oricât de tehnocraţi sau politruci vor fi cei care vor alcătui guvernul, ei vor forma „Guvernul Lui”.

Peste cele arătate atunci, la cald, aveau să se adauge noi elemente care să confirme suspiciunile avute. Expertiza realizată la solicitarea Parchetului General a fost cum nu se poate mai clară în acest sens. După cum cotidianul nostru a prezentat imediat după redactarea lui, raportul de expertiză a concluzionat clar că „în urma simulărilor efectuate de experți pe machete la scară, în condiții similare celor din Club, nu s-a reușit reproducerea unor aspecte fundamentale în privința înțelegerii și elucidării a ceea ce s-a întâmplat, cu adevărat. Nu s-a reușit reconstituirea inițierii incendiului, nici a vitezei de propagare, nici a intensității acestuia și nici a efectelor sale. Practic, oricât de fidel s-ar fi străduit experții să respecte condițiile producerii tragediei, și au făcut-o foarte fidel, folosind aceleași materiale și reproducând aceleași condiții, nu au obținut aceeași dezvoltare și aceleași efecte. Mai mult, folosind la simulare aceleași materiale care au ars în Club, nu au obținut aceiași compuși de ardere cu cei care au rezultat în urma evenimentului real. Astfel, experții nu exclud posibilitatea ca în Club să fi existat și o altă substanță, una sau mai multe, care să fi generat o viteză extraordinară de extindere a focului, precum și compușii de ardere rezultați.”

La zi, elemente noi vin să completeze tabloul, consolidând ipoteza potrivit căreia am avut de a face cu un scenariu bine pus la punct. Unul dintre ele, mărturisirea pe care Victor Ponta i-a făcut-o lui Ion Cristoiu zilele trecute, la postul B1 TV, una care confirmă ceea ce deja se bănuia, motivele pentru care a demisionat. A știut ce va urma dacă nu va face acest gest, a evitat exact kievizarea Bucureștilor de care vorbeam mai sus, adică, mai pe înțeles, morții și răniții care urmau să fie puși pe seama forțelor de ordine, aflate în acel moment sub coordonarea guvernului său. Drept pentru care, deși avea demisia pregătită, urma doar să fie anunțată, i-a dat ordin scris, atenție mare, lui Petre Tobă, la acea dată, Inspector General al Poliției Române, ca orice ar fi, forțele de ordine să nu intervină în forță, cu atât mai puțin cu armamentul din dotare, indiferent ce instituții vor fi atacate, inclusiv sediul Guvernului României, chiar dacă se va pătrunde în clădiri.

Repet, ordinul a fost dat în scris! Pentru că informațiile sale erau foarte clare și sigure, premierul Victor Ponta a evacuat, în seara zilei de 3 noiembrie, 2015, cu câteva ore înainte de începerea scenariului violențelor, clădirea Guvernului, și a trimis pe toată lumea acasă. Interesant de reținut, cel care a fost de părere că sediul executivului ar trebui apărat cu orice preț, chiar și „manu militari”, a fost Gabriel Oprea, vicepremier și titular al Ministerului Administrației și Internelor. În cadrul aceleiași emisiuni, Victor Ponta a mărturisit că a înțeles ce urmează să se întâmple încă din clipa declarației președintelui Klaus Iohannis, aceea cu „Corupția ucide!” A priceput că declarația, în fapt un slogan bine gândit, gata de a fi preluat de public, nu vizează nimic altceva decât canalizarea emoțiilor spre scopul propus, înlocuirea prin forță a unui guvern cu legitimitate democratică, parlamentara, cu „Guvernul Lui”.

Foarte important, Petre Tobă era la acea vreme șef inclusiv peste efectivele polițiștilor care au făcut cercetarea la fața locului, la Clubul Colectiv, au luat declarații și, în general, au întocmit mai toate actele care fac parte din dosarul cauzei, aflat la Parchetul General. Spre uluirea tuturor celor care îl considerau „omul PSD-ului”, același Petre Tobă a fost promovat prin cooptarea sa în cabinetul Cioloș unde, până zilele trecute, a ocupat funcția de ministru de Interne, la cererea expresă a președintelui Klaus Iohannis. Cum președintele Iohannis poate fi bănuit de orice, mai puțin de gândire proprie, este lesne de bănuit că alegerea nu i-a aparținut, ci i-a fost dictată. A fost Petre Tobă astfel recompensat pentru rolul pe care ar fi putut să-l joace în acele zile? Foarte probabil, da! În această ipoteză se naște, însă, un mare semn de întrebare: de ce este înlăturat acum, de ce a fost forțat la o demisie primită cu nedisimulată bucurie, atât de către premierul Dacian Coloș, cât și de ministrul Justiției, Raluca Prună?

Pentru a încerca un răspuns la această întrebare, trebuie să mai ținem cont de un lucru. Anume, acela că demisia lui Petre Tobă din fruntea Internelor vine ca efect al acuzațiilor DNA că i-ar fi protejat prin nedesecretizarea unor documente pe șefii DGIPI, structura de informații și protecție a Internelor. Printre cei pe care Petre Tobă i-ar fi protejat astfel de niște acuzații absolut ridicole, potrivit cărora ofițerii ar fi delapidat niște sume derizorii destinate cheltuielilor operative, este și șeful DGIPI, secretarul de stat Rareș Văduva. Acesta a venit în funcție de la SRI, unde în perioada 2006-2014 a deținut importante poziții de conducere și execuție. Așadar, doi oameni importanți și siguri pentru Sistem, primul, Petre Tobă, promovat chiar de către președintele Klaus Iohannis, mă rog, cu mâna lui Klaus Iohannis, al doilea, Rareș Văduva, promovat direct de la și de către SRI, sunt acum înlăturați de către șefa DNA, Codruța Koveși.

A apărut o mare fisură în Sistem? Cel mai probabil, da! După cum s-a mai comentat, șefa DNA nutrește o ambiție care nu mai este un secret pentru mai nimeni, aceea de a ajunge președintele țării în 2019. Cum este lesne de anticipat, pentru asta îl va avea de înfruntat pe Klaus Iohannis, adică pe cei care l-au adus în fotoliul de Cotroceni, adică, are de înfruntat exact Sistemul din care a făcut parte până de curând. Un atu zdrobitor în această luptă ar fi accesul de pe acum la arhivele și bazele de date ale fostului serviciu de informații al Justiției, chestiune de care Raluca Prună este pe cale să se ocupe, și cele ale serviciului de informații al Internelor, aspect de care se ocupă Codruța Koveși personal, chiar în aceste zile. Interesul poate fi cu atât mai mare, cu cât este foarte posibil ca printre documentele aflate la DGIPI sub pecetea secretului de stat să fie și unele de o importanță zdrobitoare: cele cu privire la Capitolul „Clubul Colectiv”, parte determinantă a Scenariului „Guvernul Meu”, adică documente cu privire la modul în care Sistemul a pus mâna pe Putere în toamna anului trecut.

Desigur, cele de mai sus sunt doar ipoteze, chiar dacă unele care încep să se contureze din ce în ce mai clar. La fel de sigur este faptul că doar timpul și desfășurările ulterioare sunt în măsură să le valideze. Ceea ce apare, însă, foarte sigur este faptul că România se îndepărtează pe zi ce trece tot mai mult de ceea dă conținut ideilor și principiilor statului democratic.

Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorului