Scriam în numărul anterior că, la fel ca în cazul Jurnaliștii răpiți în Irak, din 2005, povestea despre ce s-a întîmplat în realitate după ce Alexandra s-a urcat în mașina lui Gheorghe Dincă, dacă nu chiar înainte de asta, e scrisă și rescrisă în permanență în funcție de opinia publică. Neîndoielnic, în cazul Caracal își spune cuvîntul un interes de o rară importanță în postdecembrism. Acela ca nu cumva în opinia publică să-și facă drum ipoteza unei legături între Gheorghe Dincă și Baza de la Deveselu.

Cum ar fi ca pînă pe 20 august 2019, cînd va avea loc întîlnirea de la Casa Albă, în opinia publică de la noi, corect sau incorect să se adîncească opinia că Gheorghe Dincă era colaborator al Serviciilor pe linie de controlare a femeilor cu care militarii americani de la Deveselu își rezolvă nevoile sexuale? Klaus Iohannis ar fi constrîns să abordeze problema la întîlnirea cu Donald Trump. Dacă n-o face, adio al doilea mandat. Donald Trump, și el în campanie, ar trebui să dea satisfacție opiniei publice din România, dar și din America.

Explicabil efortul incredibil, unic în postdecembrism, de a păstra ancheta departe de orice pistă care ar putea duce la teza Rețelei.

Printre preocupările menite a ține Cazul în hotarele acestei teze, astfel încît nici măcar ideea unei rețele sau complicități să nu se ivească, aș înscrie ținerea sub control a opiniei publice, astfel încît prin intermediul presei independente, dar și a Internetului, să nu se dezvolte teza Rețelei.

Ceea ce numeam scrierea și rescrierea Poveștii în funcție de întrebările care pot deveni stînjenitoare la un moment dat prin dezvoltare în opinia publică, în această ținere sub control își are explicația.

Să luăm un exemplu, din multele exemple, ce pot face conținutul unei cărți. Duminică seara, după încheierea cazului Alexandrei, prin manipularea Arderea în butoi, a atins culmea, printr-un mare tărăboi pe televiziunile de știri, cazul Luizei.

Deși, potrivit oficialităților încă de duminică, 28 iulie 2019, „Monstrul”, „Criminalul”, „Nenorocitul” mărturisise că a ucis-o și pe Luiza, pînă duminică, 4 august, ancheta bătuse pasul pe loc în cazul celei de-a doua victime.

Ce se știa din punct de vedere oficial, duminică, 4 august 2019?

Duminică, 28 iulie, seara, Georgiana Hosu, procuror adjunct al DIICOT, venită val-vîrtej la DIICOT Craiova, care ancheta trafic de minore și viol, anunță că Gheorghe Dincă a recunoscut uciderea Alexandrei, dar și a Luizei. Alexandra, prin ardere în butoiul de tablă.

Miercuri, 1 august 2019, procurorul șef al DIICOT, Felix Bănilă, într-o conferință de presă, se referă și la cazul Luiza. Potrivit domniei sale, Gheorghe Dincă a declarat că Luiza n-a fost arsă, ci aruncată într-o apă curgătoare.

Teza e susținută pînă luni, 5 august 2019. Ancheta se concentrase pe cazul Alexandrei. După anunțul neoficial de la INML, crește în opinia publică întrebarea: Dar cu Luiza ce faceți?

Vineri, 3 august 2019, avocatul lui Gheorghe Dincă, din oficiu, declara că: Gheorghe Dincă „nu susține că ar fi incinerat și trupul Luizei”. În cazul Luizei, varianta arderii în butoiul de tablă a fost respinsă de toată lumea. Ipoteza că și Luiza a fost arsă în butoi întrece orice fantezie. Ar fi însemnat că Gheorghe Dincă a făcut și-n cazul Luizei un foc în curte fără ca vecinii să observe. Ar fi însemnat că și-n cazul Luizei, Gheorghe Dincă s-a enervat și i-a dat un pumn fatal fetei. În cazul Alexandrei, anchetatorii, ajutați de avocații din oficiu, o scoseseră la vopsea. Gheorghe Dincă ar fi trebuit, potrivit imaginii făurite de anchetatori, s-o țină pe Alexandra mai mult timp, ca să-și facă poftele. O pierde, pentru că își iese din minți descoperind că sunase la 112. Cel puțin așa susține în chip oficial Georgiana Hossu, care nu e o fătucă de la televiziunile de știri, ci ditamai procurorul șef adjunct al DIICOT. În cazul Luizei, nu știm cum și-a pierdut cumpătul Gheorghe Dincă atît de tare încît s-o ucidă dintr-un pumn. În cazul Alexandrei, presiunea a venit de la Alexandru Cumpănașu.

În cazul Luizei, de la familie, infinit mai activă mediatic decît familia Alexandrei.

Luni, 5 august 2019, Mihaela Porime, purtătorul de cuvânt DIICOT declară presei:

„A avut loc o conducere în teren în care acesta (n.r.: Gheorghe Dincă) a indicat că a abandonat un sac care conținea fragmente osoase arse și cenușă. Aceasta trebuie să fie cernită pentru a vedea ce resturi mai sînt acolo. (...) Din declarația sa, așa spune că este trupul Luizei. Pînă nu avem rezultatele de laborator, nu putem spune asta”.

Luni, 5 august 2019, DIICOT se mulțumește să lanseze informația despre descoperirea unui sac în care s-au găsit fragmente osoase și cenușă. E momentul pe care l-am putea numi fezandarea opiniei publice. Se aruncă o informație suficient de tare ca să sugereze că e vorba de Luiza, dar suficient de prudentă pentru ca, la o adică, să se poată merge pe o altă pistă. Se pare că povestea cu sacul arătat de Gheorghe Dincă a mers. DIICOT poate trece la etapa a doua.

Marți, 6 august 2019, DIICOT dă un Comunicat în care se spune printre altele:

„În urma cercetării la fața locului efectuate în cursul zilei de astăzi, la locul mai sus menționat, după cernerea cenuşei, au fost identificate și alte fragmente osoase și dinți. Menționăm că, medicii legiști aflați la fața locului au concluzionat faptul că, resturile de fragmente osoase examinate sunt, cu cea mai mare probabilitate, de natură umană.”

Luni, fusese găsit un sac cu cenușă și oseminte, indicat de Gheorghe Dincă. Marți, deja cenușa, oasele și dinții (ca și în cazul Alexandrei, criminalul are mare grijă să nu ardă dinții, deși în loc să-i îngroape îi lasă în sac sau în butoi) sînt de natură umană. Ce mai încolo și-ncoace, ale Luizei! Nu cred să fie civil din România (militarii mai pot crede în varianta oficială), care să nu parieze că de la INML va veni concluzia că e vorba de Luiza. Și nu-i exclus ca în zilele următoare să se descopere alte recipiente cu cenușă și dinți, despre care INML să confirme cît ai clipi că sînt ale unei alte victime. Depinde de cît de mult vor Regizorii să ne convingă de existența unui Monstru. Firește, civilii se întreabă cum de a zis abia acum, la opt zile de la momentul cînd a recunoscut totul, unde sînt cenușa și oasele Luizei. O întrebare legitimă, pentru că Gheorghe Dincă nu numai c-a recunoscut de duminică, 28 iulie 2018, la auzul veștii c-a venit la Craiova însăși Georgiana Hossu, dar și pentru că potrivit informațiilor oficiale criminalul a fost audiat.

Scenariștii, atenți la evoluțiile din opinia publică, se grăbesc să răspundă acestei nedumeriri, înainte ca ea să se dezvolte primejdios. Presa se grăbește să publice această explicație:

„«Hai că v-am plimbat toată săptămâna, dar pentru liniştea sufletului meu vă arăt unde am aruncat-o pe Luiza». Asta le-ar fi spus luni anchetatorilor Gheorghe Dincă, principalul suspect în cazul Caracal.” În cazul marilor seriale americane gen Game of Thrones își spun cuvîntul cei care se numesc showrunners, în traducere, cei care dirijează showul. Rolul lor e de scenarist, de garant al valorii artistice, dar și producători.

Aceștia au mare grijă, chiar de la început, să înscrie personajele principale în hotarele unei anume logici de comportament, care să le asigure verosimilitatea, crucială în ficțiune, concurentă a vieții. Desigur, cînd dau rasol, ca să termine mustăria, ca în cazul ultimului episod din Game of Thrones, ajung să-l facă pe cavalerul fără prihană John Snow să-și înjunghie iubita (o femeie, ceva imposibil în Codul de onoare din Lumea respectivă), ca un nemernic de doi lei. În general însă oricît de mult ar dura serialul showrunners se îngrijesc de logica personajului. Gheorghe Dincă din povestea scrisă și rescrisă pentru manipularea opinie publice n-are nici o logică. Uneori e criminalul cu sînge rece, care-și bate joc de anchetatori. Alteori e un maniac sexual.

Această trăsătură de esență intră în conflict cu alta, invocată din cînd în cînd: Criminalul e apucat de remușcări. După două zile de negări înverșunate, duminică, 28 iulie 2019, Gheorghe Dincă recunoaște totul. Uciderea nu numai a Alexandrei, dar și a Luizei. Cum e explicată minunea, rar întîlnită pînă și în filmele polițiste realizate în țări din Lumea a treia?

Scrie presa noastră fără să izbucnească în rîs:

„Duminică, 28 iulie 2019, Gheorghe Dincă este scos din sediul DIICOT Craiova, unde era audiat, pentru că i s-a făcut rău și este dus în Arest unde primește îngrijiri medicale. Avocatul din oficiu al lui Gheorghe Dincă a declarat că acestuia i s-a făcut rău din cauza remușcărilor, spunînd că nu a dormit în timpul nopții de sâmbătă spre duminică.”

Avocatul a spus că Dincă și-a recunoscut cele două crime și că a oferit „detalii cu privire la modul săvîrșirii faptelor”. „Și-a recunoscut faptele, are păreri de rău. De aceea a și ajuns în situația în care i s-a făcut rău. A cedat sub efectul complexului pe care l-a avut, sub efectul faptelor pe care le-a comis.”

Brusca mărturisire în cazul Luizei stîrnește un incendiu de neîncredere în opinia publică.

Showrunners-ii noștri se se grăbesc să-l stingă. Scrie presa noastră, din surse, evident:

„Îl apucă plînsul brusc și spune că îi pare rău. Apoi îi trece. Și iar îl apucă. Scenele astea se repetă de cîteva ori pe zi!” a explicat o sursă din anchetă pentru Adevărul.

Păstrarea logicii personajului și a acțiunii e în cazul serialelor din Occident rodul unor showrunners cu talent.

Uriașele fracturi de logică din povestea spusă opiniei publice în cazul Caracal ne arată limpede că showrunners-ii noștri n-au pic de talent. Mai mult ca sigur nu sînt civili.