Nu este foarte clar în acest moment care ar putea fi soluțiile de salvare a României, asta ar fi treaba partidelor politice, să identifice proiecte care ar putea aduce un progres țării. Sigur că asta nu se întâmplă, căci niciun partid nu este capabil să aducă nimic în plus la viața cetății. Circul substituie pâinea și saltimbancii fac deliciul poporului intoxicat. Cu toate acestea, este foarte clar ce distruge România: naivitatea populației sale. Și, ca orice naivitate, ea este urmată de grandomanie și aroganță.
Nimeni nu poate înțelege exact ce ne-a condus aici. Cert este că totul este de un amatorism crunt și fiecare aruncă anatema prostiei asupra celuilalt: judecători departe de orice brumă de carte și cu dispreț crunt la orice articolaș de lege (unii dintre ei, desigur) blamează legislativul și executivul. Opoziția, care ar trebui să fie de dreapta, dar este condusă de asistați social și oameni fără serviciu, nu are absolut nicio idee coerentă despre soluția ieșirii din criză, dar blamează majoritatea. Un președinte de țară care repetă ca o marotă mesaje din două cuvinte concepute în aceleași laboratoare ale serviciilor cu ale fostului președinte, dar care, prin comparație cu ce era să avem, pare un adevărat sfânt, căci ne-a salvat miraculos de la a-l avea premier pe Maior și șef al SRI pe Oprea.
Și, colac peste pupăză, s-au mai găsit și gaze în Marea Neagră. Sigur că în acest context și sub astfel de auspicii, este un blestem nemeritat: pentru resursele unor state slabe se fac războaie și mor oameni, mulți oameni. Noi am murit până acum fără nicio miză, doar pentru ca unii securiști să îi dea jos pe alții și să preia ei puterea și bogățiile țării. Acum, când interesul exterior, pe lângă păduri, pe care aproape le-au nimicit, se îndreaptă exclusiv asupra gazelor din Marea Neagră, când politicienii și toată populația României se sfârtecă unii cu alții, când forțele străine deja au acaparat mai tot ce mișcă în această țară - televiziuni, parchete, justiție – submediocritatea tuturor ne va pierde.
Cei mai mulți dintre oameni, la orice nivel s-ar afla, nu înțeleg ce se întâmplă în justiție. Vă mărturisesc că la fiecare dosar merg cu speranța că voi găsi măcar o brumă de probatoriu, deși, ca avocat, ar trebui să nu îmi doresc acest lucru. Îmi doresc să fie probe, un minim de probe, pentru că asta înseamnă că există șanse să fie combătute. Dacă nu sunt probe deloc, înseamnă că soarta acelor oameni este pecetluită deja, că se știe foarte clar că sunt nevinovați, dar cineva, mai presus de noi, a decis că acesta trebuie să „dispară”. Cu cât dosarul e mai subțire cu atât completul e mai crâncen. Fiecare dintre cei aflați în fața judecătorului își imaginează că el este singurul nevinovat și că judecătorii sigur vor constata asta, că nu poate exista un om care să judece strâmb, dar și că procurorul lui sigur a fost în eroare. Nu, oameni buni, înțelegeți că nu probele și consistența dosarelor dau soluția, ci exclusiv natura completului. Și, ca să fie totul perfect, acele dosare la care se dorește o anumită soluție, se duc dirijat către „acei” judecători: nu există soluții de salvare pentru cei „proscriși”. Cei care înțeleg asta și pot decide ceva, vor doar să dirijeze lucrurile, astfel încât să nu cadă ei pradă acestor nenorociri, fiind incapabili să înțeleagă că nu vor putea face asta la nesfârșit: când distrugătorii vor fi numiți de „ceilalți” norocul le va juca feste. Vor sfârși prin a se alătura corului celor ce aduc rugăciuni sfinților din biserici, în speranța că nu vor fi repartizați „acolo” și că cineva se va îndura de ei, făcându-le dreptate, în ultima clipă. Apoi, se vor alătura celor care vor număra zilele până la liberare… și din nou se vor ruga pentru un complet corect de liberare.
Ne puteți urmări și pe Google News
Atât am reușit să construim noi, nația română, după 100 de ani? Asta este România pe care v-o doriți, domnule și doamnă Iohannis? Eu cred că nu! Trebuie să cercetați, nu doar să credeți… mulți mincinoși vă induc în eroare!
Recomandările noastre
Invitatii EVZ
Un sfert de secol de domnie: Jubileul ratat
