Centrul Stânga, reprezentat de Socialiști, se află în degringoladă; criza se extinde galopant și spre Centrul Dreapta pro-european.

După ce Centrul Stânga a fost răvășit de revolta clasei muncitoare împotriva globalizării și austerității, Centrul Dreapta pro-european este sfâșiat de alegătorii care cer acțiuni mai ferme împotriva imigrației, arată o analiză din Politico.

Loviți de asaltul tot mai puternic al Dreptei eurosceptice, Dreapta moderată, de la Berlin la Paris și până la Roma este deșirat între tentația de a oferi mai mult decât rivalii lor și cea de a-și păstra actualul mesaj liberal și pro-european.

Nici una dintre rețete nu oferă certitudinea victoriei, și sunt numeroși cei din Partidul Popular European care se tem că dominația sa asupra instituțiilor UE va suferi pierderi serioase la alegerile pentru Parlamentul European de anul viitor.

Într-o lume a lui „America first”, revenirea la „Germany first”, „Italy first” sau „Hungary first” și la frontierele închise li se pare unora dintre politicieni mai ofertantă decât apelurile timide la o mai strânsă cooperare europeană.

Președintele american a turnat gaz peste foc, condamnând în câteva mesaje incendiare pe Twitter politica Angelei Merkel de a deschide granițele pentru imigranți, în timp ce ambasadorul său la Berlin anunță că îi va sprijini pe conservatorii naționaliști din toată Europa.

Decizia cancelarei de a primi fără condiții și control peste un milion de imigranți și efectul acestui val de străini asupra Europei a fost trăgaciul care a declanșat reacția naționalistă și euro-sceptică ce amenință să o răstoarne pe Merkel în amurgul carierei sale, comentează Politico.

O rebeliune declanșată în sânul coaliției sale a zguduit-o serios pe cancelara veterană înaintea summit-ului european de săptămâna viitoare, unde bătălia pentru supraviețuirea Centrului Dreapta se va desfășura în fața camerelor. Sunt de așteptat lovituri grele pe tema imigrației și a politicilor de azil, ca și în legătură cu viitorul Zonei Euro.

Partidele de centru-dreapta din alte părți ale Europei sunt pe cale să se rupă sau să fie copleșite de Dreapta naționalistă, care profită de valul de ostilitate față de imigranți și de oboseala după ani de austeritate.

În Italia, veteranul miliardar de centru-dreapta Silvio Berlusconi credea că poate îmblânzi Dreapta naționalistă creând o alianță electorală cu Liga lui Matteo Salvini și cu Frații Italiei. Însă Forza Italia a fost depășită ca număr de voturi și apoi trecută pe tușă, în vreme ce Salvini și-a unit forțele cu Mișcarea anti-sistem 5Stele pentru a forma un guvern de dreapta conservator autentic.

În Germania, partidul-frate bavarez al lui Merkel, Uniunea Creștin-Socială (CSU), se teme că ar putea pierde majoritatea absolută în Bavaria ca urmare a ascensiunii Alternativei pentru Germania, naționalistă și eurosceptică.

Ministrul de Interne, Horst Seehofer, liderul CSU, dorește ca poliția de frontieră să refuze intrarea în Germania a solicitanților de azi înregistrați în altă țară UE, așa cum prevede de altfel Acordul de la Dublin.

În Austria, cancelarul conservator Sebastian Kurz, care guvernează în alianță cu Partidul Libertății națioalist, a provocat frisoane în Europa, făcând apel la crearea unei „Axe” între Germania, Italia și Austria pentru a combate imigrația ilegală. El a părut să nu fie conștient de istoria sumbră a acestui termen, care a fost purtat și de alianța dintre Germania nazistă și Italia fascistă în anii 1930.

În Franța, liderul opoziției conservatoare Republicanii, Laurent Wauquiez, tocmai și-a îndepărtat adjuncta de orientare mai liberală, Virginie Calmels, după ce aceasta s-a opus difuzării unei broșuri anti-imigrație intitulate „Franța trebuie să rămână Franța”.

Zeci de gaulliști istorici și de parlamentari de centru-dreapta au părăsit Republicanii în semn de protest față de ceea ce ei consideră a fi derapajul spre dreapta al formațiunii, în vreme ce Wauquiez speră să recupereze alegătorii pierduți de partidul naționalist al Marinei Le Pen, Adunarea Națională (noul nume al Frontului Național).

În Spania, guvernul Partidului Popular condus de Mariano Rajoy a fost răsturnat luna aceasta ca urmare a unui scandal de corupție. Partidul lui Rajoy suferă o hemoragie de alegători, care migrează spre Ciudadanos (Cetățenii), o formațiune inițial de centru-dreapta, care încearcă în ultima perioadă să se poziționeze ca exponentă a naționalismului în fața separatismului catalan.

Unul dintre marii beneficiari ai acestui trend este omul forte al Ungariei, Viktor Orban, care își vede confirmate politicile „iliberale” și naționaliste pe care le promovează de ani buni. Departe de a fi dat afară din PPE, pentru „devierea de la valorile liberale”, așa cum au propus recent creștin-democrații olandezi, Orban a ieșit din congresul PPE de luna aceasta mai puternic ca oricând.

După ce a încheiat o alianță cu CSU-ul lui Horst Seehofer, Orban se poziționează ca liderul anti-Merkel al „Europei creștine”.

Partidul Lege și Dreptate (PiS) al polonezului Jaroslaw Kaczsynski, este un aliat de nădeje al lui Orban.

Liderul de la Budapesta și-a permis chiar luxul, într-un discurs care aducea în mod ostentativ omagiu defunctului cancelar german Helmut Kohl, să amenințe cu crearea unie formațiuni pan-europene a partidelor creștine și anti-imigrație, dar a precizat că deocamdată preferă să rămână și să ajute la înnoirea PPE, pentru ca acesta „să-și regăsească drumul către rădăcinile sale creștin-democratice”.

Politologii se așteaptă ca PPE să rămână grupul cel mai important din viitorul Parlament European, însă este sigur că Centrul-Dreapta va pierde din locurile pe care le deține acum și ar putea ajunge umăr la umăr cu euroscepticii, chiar dacă aceștia nu sunt uniți într-un singur grup.

Liderul PPE, Manfred Weber, din partea CSU bavarez, care contează pe Viktor Orban pentru a-și menține grupul pe primul loc în Parlamentul European, a ridiculizat ideea că PiS-ul polonez s-ar putea afilia la PPE după alegeri pentru a spori numărul de locuri.

Principalul parti polonez de opoziție, Platforma Civică Liberală, de centru-dreapta, este membru al PPE, însă PiS este în căutare de respectabilitate internațională și o nouă formațiune în Parlament, după plecarea principalilor săi aliați, Conservatorii britanici.

Asemenea socialiștilor decimați, Centrul-Dreapta este amenințat de noile forțe, atât centriste cât și radicale, ceea ce face poziționarea sa cu atât mai dificilă, scrie Politico. Cu cât se pliază pe politica dreptei naționaliste și eurosceptice, cu atât riscă să-și piardă partizanii moderați ai unei societăți deschise și liberale.

Acești alegători ar putea fi seduși de partidul centrist La Republique en Marche, al președintelui francez Emmanuel Macron, care își caută aliați în Europa pentru a crea un bloc reformist pro-european, pro-business, social-liberal, capabil să frâneze valul de naționalism.