Dislexicii asimilează rapid orice alte cunoştinţe în afară de citit. Deşi nu există cauze concrete, copiii cu istoric familial sau cei care au suferit leziuni neurologice au un risc mai mare să dezvolte afecţiunea. Dislexia poate fi depăşită prin psihoterapie, dar nu eliminată.

Semne vizibile de la grădiniţă

Simptomele predispoziţiei spre dislexie pot fi observate încă din perioada preşcolară.

"Dacă copilul vorbeşte mai târziu în comparaţie cu ceilalţi, pronunţă cu dificultate unele cuvinte alăturate, reţine mai greu enumerările, confundă cuvinte sau inversează litere şi citeşte într-un ritm mai lent, părinţii trebuie să apeleze la un psiholog/pedagog care va indica mijloace educaţionale de a creşte capacitatea copilului de citi şi a scrie", este sfatul Cameliei Karen Roshner, psihoterapeut la Cabinetul Mentarex Consult, din Bucureşti.

De asemenea, atât părinţii, cât şi educatorii trebuie să fie atenţi dacă şcolarul învaţă greu alfabetul, desparte incorect cuvintele în silabe, evită citirea cu voce tare, scrie ilizibil sau stochează greu informaţiile citite.

Deşi simptomele apar în primul an de grădiniţă, de obicei copilul e diagnosticat după începerea şcolii. "Dacă e foarte inteligent, copilul poate funcţiona în acest ritm până în clasa a III-a/a IV-a, greşelile atribuindu-se neatenţiei. E etichetat ca fiind leneş, delăsător, încet", adaugă psihoterapeutul.

Fără tratament, la adulţi se păstrează simptomele din copilărie. Ei se bazează pe memorie şi devin competitivi în limbaj oral, dar au o lectură defectuoasă.

A învăţat să scrie asociind literele cu obiecte

Istrate Robert Marian are 21 de ani şi a fost diagnosticat cu dislexie în clasa a II-a. Toate încercările de a învăţa să scrie şi să citească mecanic s-au dovedit inutile, astfel că a ajuns să asocieze literele cu diverse obiecte.

"E foarte important ca obiectul la care te gândeşti să fie cât mai detaliat posibil şi să aibă o semnificaţie afec tivă. Ne e foarte greu să reţinem lucruri fără importanţă pentru noi", spune Robert.

Relaţiile cu profesorii au fost tensionate deoarece obişnuia să lipsească de la şcoală. "În liceu eram considerat un băiat inteligent, dar cam golan, pentru că nu prea mergeam la şcoală. Am preferat să mă considere golan decât să le spun că am o problemă", îşi aminteşte Robert.

În prezent, studiază ştiinţele politice la Facultatea "Dimitrie Cantemir" din Bucureşti. Se consideră un om normal, dar "altfel".

Diagnosticul de dislexie se pune în urma unor teste standard contra cronometru, iar terapia e de lungă durată şi de multe ori nu se rezumă doar la dezvoltarea abilităţilor scris-citit. Poate fi nevoie şi de consiliere psihologică sau psihoterapie.

"Eşecul şcolar poate cauza o stimă de sine scăzută, complexe de inferioritate, abandon şcolar şi ati tudine critică şi punitivă din partea părinţilor şi pedagogilor. Psihoterapia care se impune este una de susţinere, de creştere a stimei de sine, de întărire a eului şi de corectare a comportamentului", detaliază psihoterapeutul Camelia Karen.

Mai mult, părinţii trebuie să se implice activ şi să empatizeze cu copilul, fără a-l învinovăţi. În mod normal, în şcolile/ grădiniţele unde sunt copii depis taţi cu dislexie trebuie să existe şi psihologi şcolari sau educatori pentru micuţi cu nevoi speciale.

"Terapia pentru dislexie constă în jocuri şi exerciţii care îmbină culori, grafică şi sunet. Este de l
ungă durată şi se poate întinde pe mulţi ani. Însă, cu cât se începe mai devreme, cu atât cresc şansele de recuperare." BETI-ANA CIOACĂ, logoped

DISLEXICI CELEBRI

Da Vinci, Edison, Picasso, Einstein, Ford

Inventatorul Thomas Edison, pictorul Leonardo Da Vinci, Pablo Picasso, Alexander Graham Bell, Albert Einstein, George Washington, Thomas Jefferson, Winston Churchill sunt doar o parte dintre geniile care au suferit de dislexie şi pe care boala nu i-a împiedicat să rămână în istorie.

Printre dislexicii ajunşi foarte bogaţi se numără Ted Turner, fondatorul CNN, Richard Branson, fondatorul Virgin Group, sau Henry Ford, cel care a pus pe picioare grupul auto cu acelaşi nume. De dislexie au suferit şi scriitorii Hans Christian Andersen, Agatha Christie şi Gustave Flaubert.

Actori cunoscuţi cu aceeaşi boală sunt Tom Cruise, Whoopi Goldberg, Keanu Reeves sau Robin Williams.