În ultima sa carte - „Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe)” - istoricul propune o analiză altfel a societății noastre
- Cum s-a născut ideea acestei cărți?
Lucian Boia: - Mă ocup de multă vreme de diverse aspecte ale comunismului. La scut timp după căderea regimului în țară, am publicat în Franța o carte rară - „Mitologia științifică a comunismului” - o interpretare de ansamblu. Apoi, în mai multe dintre cărțile mele m-am referit la problemele comunuismului. Așa că, această ultimă carte a venit natural. Probabil că este ultima mea contribuție privitoare la comunism. M-am săturat de atâta comunism, dar am simțit nevoia să fac o interpretare finală, în care să povestesc, în felul meu, cum s-a desfășurat fenomenul în România. La noi a fost cu totul și cu totul special.
- La nivelul țării noastre, în perioada interbelică cel puțin, comunismul n-avea decât foarte puțini adepți. Susprinde, astfel, anvergura pe care a căpătat-o ulterior.
- Avem o istorie a comunismului destul de curioasă, tocmai din acest motiv am și ales acest titlu - „Strania istorie a comunismului românesc”. Bine, comunismul în ansamblul lui este straniu, pentru că reprezintă un proiect utopic pe care anumiți oameni au încercat să-l implanteze în realitate. Or asta nu merge, să așezi utopia, să o faci să prindă
- Poate că nici acum nu ne-am despărțit definitiv...
- Un alt paradox - țara în care comunismul vine cu o mitologie anti-națională violent afirmată, care căuta să reteze orice relație cu tradiția istorică și culturală glisează de la această atitudine anti-națională exact la opusul ei, la un naționalism extrem în vremea lui Ceaușescu. Apoi - vorbind în continuare despre paradoxuri - este țara comunismului dinastic, singura din Europa. Putem face comparație doar cu Coreea de Nord. Și, în sfârșit, România este țara care s-a despărțit de comunism printr-o Revoluție sângeroasă. Doar că, după această ieșire violentă din comunism, a urmat cea mai lentă ieșire din comunism.
- Românii au vrut, mai degrabă, să-l dea jos pe Ceaușescu decât să scape de comunism...
- Asta am încercat să arăt în această carte. Ce m-a interesat a fost să explic, să explic comunismul așa cum a fost el în general, apoi cum a fost el la noi.
- Credeți că tinerii de acum sunt interesați de fenomenul acesta, de comunism?
- În mod firesc tinerii de astăzi se ocupă de viața lor, nu de viața părinților și a bunicilor. Nu cred că trebuie să le cerem lor atât de mult. Mai degrabă nouă ar trebui să ne cerem asta, să-i facem să înțeleagă istoria, de ce este bine s-o cunoască și să aprecieze în mod corect diverse evenimente sau evoluții ale trecutului. Fiindcă ne tragem mai mult din comunism decât din daci și din romani. Am spus-o într-o manieră ironică, dar este o afirmație cât se poate de serioasă. Ne tragem din daci și din romani de la o distanță de 2.000 de ani, pe când comunismul a fost ieri, foarte aproape de noi. România de azi și multe din dereglările societății noastre sunt cauzate și de ce s-a petrecut după Revoluție, dar cele mai multe derivă din îndelungata perioadă comunistă dinainte de ’89.
„Românilor le lipsește perseverența de a sta de strajă democrației”
- Ce spuneți de mișcările acestea din ultima perioadă? Oamenii au ieșit în stradă după tragedia de la „Colectiv”...
- A început să miște un pic și opinia publică românească. Sunt din ce în ce mai mulți români care-și spun punctul de vedere. Este exact ceea ce a lipsit în perioada comunistă, ca și după această etapă. Am spus, într-un loc, în carte, că românii l-au meritat pe Ceaușescu. Bine, nu toți, dar societatea în ansamblu. Pentru că românii reacționează foarte greu. Și astăzi, preferă să se uite la televizor decât să întreprindă ceva.
- Sau când o face, reacționează violent.
- Da, cum a fost în zilele de după „Colectiv”. Doar că românilor le lipsește perseverența, dorința de a finaliza un proiect sau de a sta de strajă democrației, de a-i supraveghea tot timpul pe cei care ne conduc. Asta ar trebui să-i preocupe pe tinerii noștri - atitudinea de vigilență civică.
- Poate tocmai din această cauză nu reușim să dăm un lider...
- Aceasta este diferența dintre România și Polonia, de exemplu. Noi - cu câțiva disidenți, care nu reușesc, într-o societate pasivă, să realizeze mare lucru - și polonezii, care decenii de-a rândul, prin muncitorii din fabrici, prin intelectuali, prin preoți, au luptat împotriva regimului. Și la noi au fost indivizi sau mici grupuri care s-au ridicat, dar s-au pierdut într-o atitudine de pasivitate de care românii trebuie să se despartă. Măcar astăzi să înțeleagă că trebuie să fie mai atenți la ce se întâmplă în spațiul public, să-și spună cuvântul și să acționeze.
- Vom reuși să depășim această carență?
- Nu știu, viitorul mi-e necunoscut. Sunt un simplu istoric, mă opresc, așadar, la prezent. E suficient.
Scrie deja la următoarea carte
La ce mai lucrează Lucian Boia? „Pregătesc un eseu despre istoria în ansamblu. Cred că o să-l intitulez - dar nu știu sigur dacă acesta va rămâne titlul - „Un joc fără reguli despre imprevizibilitatea istoriei”. Acesta-i titlul care mi-a trecut
I-a surclasat pe Liiceanu și pe Pleșu
Cartea lui Lucian Boia - „Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe)” - a fost prima în topul vânzărilor Editurii Humanitas la Bookfest, târgul de carte încheiat săptămâna trecută. Pe locul doi s-a situat cartea lui Gabriel Liiceanu - „Nebunia de a gândi cu mintea ta”, iar pe trei cea a lui Andrei Pleșu - „Neliniști vechi și noi”.