În 13-15 iunie 1990, forţele de ordine şi minerii interveneau violent asupra manifestanţilor din Piaţa Univesităţii.

Atunci, centrul Bucureştiului a devenit scena pe care s-au desfăşurat confruntări în urma cărora peste 1.000 de persoane au căzut victime prin împuşcare, vătămare corporală sau arestare ilegală. ]n 2013, fostul preşedinte Ion Iliescu declara că nu îşi asumă acele evenimente...

În după-amiaza zilei de 15 iunie 1990, la Romexpo, Ion Iliescu mulţumea minerilor pentru acţiunea lor, pentru „solidaritatea de clasă cu care au răspuns chemării autorităţilor”...

Cât de importantă este solidaritatea muncitorească

Iată fragmente din discursul pe care Ion Iliescu l-a ţinut minerilor, pe 15 iunie 1990, la Romexpo: „Vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conştiinţă civică. Deci, vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplina civică, muncitorească, oameni de nădejde ţi la bine, dar mai ales la greu. Şi de asta dată aţi demonstrat cât de importantă este solidaritatea muncitorească. Cu un sentiment deosebit de conştiinţă civică, patriotică aţi simţit momentul dificil şi cu o dăruire exemplară v-aţi arătat gata să fiţi solidari cu puterea nouă. Exemplul dumneavoastra a fost plin de îmbărbătare pentru toţi cei de bine, care doresc progresul societăţii româneşti. Vreau să vă mulţumesc deci pentru acest act de înaltă solidaritate pe care l-aţi demonstrat în aceste zile”.

Bâte şi arme albe

„Cu ajutorul dumneavoastră au fost descoperite în subsolul clădirii PNŢ-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stateau în Piaţa Universităţii şi armament. La clădirea Asociaţiei "16-21 Decembrie" depozite de bâte şi de alte asemenea arme albe, lanţuri şi aşa mai departe. În subsolul cladirii Universităţii s-au descoperit arme: 22 de puşti Jeco, dar care sunt arme periculoase în asemenea condiţiuni, şi saci cu prafuri euforizante pe care probabil că le-au tot folosit în această perioadă. Cum se poate motiva că în sediul unui partid politic, în sediul unor asociaţii declarate apolitice, prezenţa unor asemenea depozite de sticle incendiare, de muniţii, de droguri şi arme de tot felul, arme de agresiune; cum se poate motiva aşa ceva? Noi considerăm că răspunderea morală o au şi unii gazetari, unii intelectuali care au incitat în această perioadă”.

„Eu vreau încă o dată să-mi exprim întreaga recunoştinţă, din partea populaţiei Capitalei pentru prezenţa dumneavoastră, utilă şi eficientă. Vreau să mulţumesc pentru spiritul organizat în care v-aţi prezentat, în care aţi acţionat, să mulţumesc conducătorilor dumneavoastră, inginerului Cozma şi celorlalţi lideri sindicali care au fost în fruntea dumneavoastră, alături de noi, care ne-au ajutat în aceste zile. Deci vă mulţumesc tuturor pentru tot ce aţi făcut în aceste zile.

Ştim că avem în dumeavoastră un sprijin de nadejde, când va fi nevoie vom apela! Sper să nu mai fie nevoie să apelăm la dumneavoastră”...

Toate aceste probe nu au putut fi aduse în instanţă şi nici măcar invocate ulterior.

Initial, in dosarul mineriadei au fost puse sub invinuire 25 de persoane, între care fostul şef al statului, Ion Iliescu, generalii Mihai Chiţac, Victor Athanasie Stanculescu şi Corneliu Diamandescu. Parchetul General a început urmărirea penală împotriva lui Ion Iliescu în iunie 2007, fiind acuzat de omor deosebit de grav. În decembrie 2007, procurorul general, Laura Codruţa Kovesi a infirmat însă rezoluţia de începere a urmăririi penale pe motiv că s-au comis erori de procedură iar ancheta în acest dosar continuă.

În martie 2009, procurorii DIICOT au decis scoaterea de sub urmarire penală a fostului preşedinte Ion Iliescu în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care era învinuit de subminarea puterii de stat, acte de diversiune şi comunicare de informaţii false. Cu toate acestea, Ion Iliescu va fi cercetat în continuare pentru genocid, tratamente neomenoase, distrugerea unor obiective şi însuşirea unor bunuri şi distrugerea unor obiective şi însuşirea unor valori culturale. În iunie 2013, fostul preşedinte Ion Iliescu declara pentru Realitatea TV, că nu îşi asumă venirea minerilor, aceasta fiind o ieşire spontană a celor care "se simţeau exponentul proletariatului avansat care face ordine". "Nu aveam cum să frânăm aşa ceva", a spus fostul şef de stat.

Pur şi simplu

"Nu îmi asum ( n.r. venirea minerilor), nu am de ce. A fost pur şi simplu o ieşire spontană. A apărut şi personajul acesta cu ambiţiile lui, Miron Cozma, pe care nu vreau să-l menţionez. M-am dus (să vorbesc cu ei, n.r.) tocmai ca să-i conving să părăsească Capitala, prezenţa lor aici era un factor perturbator, am apelat la simpatia de care mă bucuram ca să-i conving să plece. Era o chestie de autoritate personală pe care am folosit-o cât am putut ca să atenuez porniri de acest fel" a comentat Ion Iliescu evenimentele de acum 23 de ani.

El a susţinut că evenimentele s-au datorat pe de o parte, agresivităţii unei opoziţii care a căutat să facă din Piaţa Unviersităţii un moment de alimentare a unei stări de încordare şi, pe de alta, pornirea minerilor ce se simţeau exponentul proletariatului avansat care face ordine. "Nu aveam cum să frânăm aşa ceva", a subliniat Iliescu. În privinţa incendierilor de autobuze, fostul preşedinte a spus că nu exclude să fi fost provocări: "Eu nu exclud că au fost şi provocări care să caute să genereze reacţii, să declanşeze o stare de incordare generală în ţară. Nu a fost o misiune uşoară pentru mine, pentru noi să atenuăm aceste efecte"...