Discret, Trump recuperează Canalul Panama. Pas cu pas ...

,,Noi nu l-am dat Chinei, dar China îl gestionează. Îl vom lua înapoi...’’, spunea noul președinte imediat după investitură, afirmație reluată și în celebrul ,,discurs lung’’ în fața Congresului. Primul pas şi cel mai important a fost făcut. În câteva săptămâni. Ca să fim drepți, negocierile pentru preluarea porturilor canalului - asupra cărora mă voi referi în rândurile de mai jos - începuseră mai demult, înaintea alegerilor din noiembrie, dar presiunile politice asupra guvernului de la Ciudad de Panamà le-a inițiat Trump.

De fapt, The Donald și-a adus aminte că este urmașul la Casa Albă al unui  președinte celebru - republican și el - cunoscut pentru ,,surprizele’’ cu care îi obișnuise pe americani. Este vorba de Theodore Roosevelt - unchi prin adopție al cunoscutului Franklin Delano Roosevelt (FDR) din anii ‘30-‘40 - cel care, în 1907, a dat prima lovitură de cazma în șanțul care va deveni canal, în 1914.

Canalul, element esențial în strategia de securitate a Washingtonului

La începutul secolului trecut, Panamà era o provincie a Republicii Columbia. În 1903, Roosevelt semnase un acord cu autoritățile de la Bogota pentru construcția canalului. În 1906, acestea din urmă au denunțat acordul, nefiind în măsură să gestioneze construcția și securitatea zonei. Roosevelt a organizat o ,,revoltă spontană’’ în provincie, urmată de secesiunea acesteia și formarea unui nou stat - Republica Panama - sub protecția Washingtonului. Noile autorități instalate în Ciudad de Panamà au semnat un alt tratat. S-a construit canalul, concesionat - cu zona adiacentă - Statelor Unite.

În 1999, prin Tratatul Carter-Torrijos din 1977, calea navigabilă a revenit statului Panamà. În 1997, societatea Ck Hutchinson Ports din Hong Kong a preluat gestiunea porturilor de la extremitățile canalului: Cristobal - la Oceanul Atlantic și Balboa, la Oceanul Pacific. Noua societate s-a numit Panama Ports Company. La sfârșit de mileniu, China nu era un pericol pentru Statele Unite. Politica economică impusă de Deng Xiaoping nu-și produsese efectele.

Anul trecut, peste 12 mii de nave au traversat istmul Panama prin canal. Proveneau din 1900 de porturi, din 170 de state ale lumii. Aproximativ două treimi dintre ele veneau din Statele Unite, sau aveau ca destinație porturi nordamericane. Acest ultim aspect evidențiază locul și rolul canalului în strategia politică, economică și militară a Washingtonului.

Trump este un pacifist. Nu organizează revolte. Tranzacționează ...

Vremurile se schimbă. Spre deosebire de ,,strămoșul’’ său republican Roosevelt, Trump nu a trebuit să organizeze revolte spontane pentru a prelua cele două porturi care străjuiesc cea mai importantă cale navigabilă a celor două Americi. Totul se rezolvă prin tranzacție. Cu puțină presiune politică, finalul este fericit.

La 4 martie, un consorțiu format din societatea de investiții americană BlackRock, prin sucursala Global Infrastructute Partners GIP și  grupul Mediterranean Shipping Company (MSC) - prin Terminal Investment (LTd) - aparținând miliardarului italo-elvețian Gianluigi Aponte, a achiziționat 90% din acțiunile Panama Ports Company deși concesiunea fusese prelungită chinezilor în 2021, până în 2047. O zi mai târziu, în fața Congresului, Trump, stăpân pe situație, afirma: ,,administrația mea va prelua Canalul și chiar am început să o facem’’. Incercând să dreagă busuiocul, Josè Raùl Mulino Quintero - președintele Republicii Panama - era ceva mai rezervat: ,,Canalul nu este în recuperare de către Statele Unite’’. Canalul nu, dar punctele importante, da. Vocea domnului președinte s-a auzit doar în America Latină…

Dreptatea trunchiată a președintelui Mulino ...

Într-un fel, președintele panamez are dreptate pentru că zona extinsă a căii navigabile este gestionată în continuare de Autoritatea Canalului Panamà, aflată sub controlul guvernului de la Ciudad de Panamà, dar … sub supravegherea și presiunea noilor acționari ai porturilor care controlează capetele canalului. Până în ianuarie 2000, în conformitate cu Tratatul din 1907, Statele Unite aveau dreptul și obigația și apere zona canalului în fața oricărei amenințări care ar putea afecta accesul navelor aparținând tuturor națiunilor. Începând de atunci, statul Panama a preluat controlul canalului înclusiv pe dimensiunea de apărare.

Practic, Washingtonul s-a retras complet din gestiunea căii navigabile, rămânând un simplu client, la rând cu ceilalți. Cu o excepție: navele militare americane aveau și au prioritate la traversare. Temerea președintelui Trump era legată tocmai de acest aspect, dar privit în oglindă. Prin controlul porturilor de le extremități, China avea posibilitatea să utilizeze canalul și pe segmentul militar. Acum n-ar fi niciun pericol. Dar în viitor … ar putea transfera în Atlantic o parte a flotei militare din Pacific. Rapid.

Tranzacția urmează să fie aprobată de guvernul panamez care trebuie să se pronunțe până la 2 aprilie. Ținând cont de comportamentul președintelui Trump cu rivalii dar și cu prietenii Americii, nu sunt motive să credem că guvernul lui Josè Raùl Mulino se va situa pe poziții contrare.

…și discreția șefului administrației de la Washington

Umbrită de problematica păcii în Ucraina, chestiunea trecerii parțiale a canalului sub control american și european a fost mai puțin comentată în media internaționale. Nici Donald Trump nu și-a asumat-o ca o victorie sau ca o promisiune îndeplinită deși avea tot dreptul, cu rezerva pe care am expus-o la începutul acestui text. A acționat discret utilizând relațiile sale personale la nivelul conducerii societății BlackRock, unul dintre cei mai importanți asset manager din lume.

Nu poate fi numită o ,,operațiune exclusiv americană’’ din moment ce consorțiul care a achiziționat majoritatea acțiunilor Panama Ports Company cuprinde și un grup european. Asupra acestuia voi reveni în cele ce urmează. Caracterul politico-financiar al tranzacției este determinat de modul cum operațiunea a fost coordonată de la Washington. În primele zile ale lui martie, Larry Fink - directorul general al societății BlackRock - a avut mai multe discuții telefonice cu doi membri importanți ai guvernului american: Marco Rubio, secretarul de stat și Scott Bessent, secretarul trezoreriei. Cei doi erau în legătură permanentă cu președintele Trump.

Cine sunt cumpărătorii?

BlackRock nu este doar un simplu fond de investiții - așa cum este perceput în bună parte a Europei - ci cea mai mare societate de gestiune patrimonială din lume care, între altele, se ocupă de gestiunea titlurilor de stat ale mai multor bănci centrale. În plus, este cel mai important proprietar imobiliar din Statele Unite, domeniu în care - după cum se știe - acționează și grupul de societăți al familiei Trump. ,,Afacerea Panamà’’ este cea mai mare tranzacție a societății americane pe segmentul de infrastructură, după achiziția lui Global Infrastructure Partners, în 2024, pentru 12 miliarde dolari.

În mediile europene de afaceri  exista ideea că dacă americanii de la BlackRock vor trebui să aleagă un partener european pentru ,,afacere’’ , acela ar fi trebuit să fie german. Friedrich Merz - viitorul cancelar german - fusese, în perioada 2016-2018, președinte al Consiliului de supraveghere BlackRock Germania. Totuși, Larry Fink a ales grupul helveto-italian MSC datorita experienței în domeniul logisticii transporturilor maritime și mai ales, seriozității cu care se ocupă de managementul unei alte achziții comune, din 2024. Este vorba de ,,Italo’’, unul dintre principalii operatori de trenuri rapide, private, din Europa.

Deşi Merz pare a fi foarte apropiat de America, atunci când s-a luat decizia intrării în parteneriat a MSC, Trump, consultat de conducerea BlackRock, s-a oprit asupra grupului helveto-italian la îndemnul doamnei Giorgia Meloni, premierul din Peninsulă, admiratoare a familiei Aponte. De altfel, societatea MSC a fost înființată la Napoli, în anii ’70.