Proiectul Diplomatic Art ediția a 3-a, 2017/2018, generic intitulat Casa e trasloco / Casă și strămutare (curatoare Maria Orosan Telea) a ajuns la final. Închiderea ediției va avea loc odată cu vernisajul expoziției semnate de Sandro Bracchitta, care se va desfășura joi, 5 aprilie, ora 18.00, la Galeria Pygmalion (Direcția Județeană pentru Cultură Timiș) din Timișoara. Această expoziție, Casa e trasloco (3), este a treia etapă a mai sus menționatului proiect.
Realizat în colaborare cu Consulatul Onorific al Italiei la Timișoara, prima misiune diplomatică deschisă în oraș (1922), ediția a 3-a Diplomatic Art a marcat împlinirea a 300 de ani de la nașterea lui Francesco Griselini (1717-1787), important cronicar al Banatului. Prima parte a proiectului, Casa e trasloco (1), a avut loc în iulie 2017 printr-o călătorie de studii, Pe urmele lui Griselini, ghidată de Asociația Prin Banat, la care au participat artistul vizual Sandro Bracchitta (Ragusa, Sicilia) și antropologul Francesco Marano (Matera). Etapa a doua, Casa e trasloco (2), a fost concretizată în luna noiembrie 2017 prin expoziția și conferința susținută de Francesco Marano la Timișoara.
„(...) Pornind de la premisa că “acasă” reprezintă un cumul de experiențe și trăiri care se leagă de un anumit loc și de anumite persoane, expozițiile vor surprinde câteva aspecte particulare ale relației dintre statornicie și dezrădăcinare. (...)” (Maria Orosan Telea, despre conceptul Casa e trasloco).
„(...) Casele sale ermetice, fără uși sau ferestre, prinzând contur pe fundaluri amorfe, devin puncte de reper stabile în vaste universuri nestructurate. Referindu-se la semnificația lor, artistul vorbește despre “căutarea eternă a protecției împotriva haosului”. (...)” (Maria Orosan Telea, despre Sandro Bracchitta).
Maria Orosan Telea este istoric de artă, asistentă în cadrul Facultății de Arte și Design Timișoara.
Sandro Bracchitta este profesor de gravură la Accademia di Belle Art din Palermo. Trăiește și activează la Ragusa (Sicilia, Italia).
Detaliile despre conceptul Casa e trasloco / Casă și strămutare, despre artistul italian Sandro Bracchitta http://www.bracchitta.it/, inclusiv despre primele două etape ale ediției care au avut loc, le găsiți în anexă, precum și la http://diplomatic-art.blogspot.ro/2017/11/diplomatic-art-2017-3rd-edition-2.html sau http://diplomatic-art.blogspot.ro/2017/11/diplomatic-art-2017-2-review-and.html .
Diplomatic Art este un proiect internațional care promovează în principal artiști din țările care au Consulate Generale și Onorifice în Timișoara, inclusiv din România, prima ediție având loc în anul 2014 la Timișoara.
http://diplomatic-art.blogspot.ro/ https://www.facebook.com/profile.php?id=100020167350875
Vă mulțumim!
Timișoara, Ciprian Chirileanu
28 martie 2018 președinte Asociația Diplomatic Art
ANEXĂ – la comunicatul de presă Diplomatic Art 2017 / 2018, ediția a 3-a, Casa e trasloco (3), 5 aprilie 2018
CASA E TRASLOCO / CASĂ ȘI STRĂMUTARE
Maria Orosan Telea, curatoare
(concept reactualizat în 2018, cuprins în pliantul expoziției Sandro Bracchitta)
Seria de expoziții Diplomatic Art, începută în 2014, continuă cu ediția din 2017-2018, care cuprinde câteva evenimente dedicate Italiei, țară care a deschis, în 1922, primul consulat la Timișoara. În luna iulie 2017, a avut loc prima etapă a proiectului, constând într-o călătorie de cercetarea realizată în Banat de către antropologul Francesco Marano și artistul Sandro Bracchitta. Aceștia au parcurs un traseu descris de Francesco Griselini în cartea sa intitulată Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei. Cele două rezidențe oferite de Consulatul Onorific al Italiei la Timișoara, la propunerea Asociației Diplomatic Art, au fost rilejuite de aniversarea a 300 de ani de la nașterea lui Francesco Griselini.
Optând pentru o abordare cu un pronunțat caracter interdisciplinar, cele două evenimente expoziționale organizate în urma rezidențelor (prezenta expoziție Sandro Bracchitta și expoziția Francesco Marano care a avut loc în toamna anului 2017) se poziționează la confluența dintre antropologie și artă contemporană. Tema propusă este legată de conceptul de “acasă” (casa) în relație cu cel de “strămutare” (trasloco).
Pornind de la premisa că “acasă” reprezintă un cumul de experiențe și trăiri care se leagă de un anumit loc și de anumite persoane, expozițiile vor surprinde câteva aspecte particulare ale relației dintre statornicie și dezrădăcinare. Ce împinge la a părăsi o casă pentru reorganizarea vieții în altă parte? Când ajunge un loc total străin să capete semnificația de acasă? Cum se întâmplă acest lucru astăzi și cum se petrecea el în trecut? Cele două cazuri particulare pe care le vor aduce în discuție evenimentele sunt legate de populația actuală dintr-o zonă aflată în sudul Italiei, pe de o parte, și de coloniștii italieni stabiliți în Banat la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pe de alta.
Unul dintre cele mai frecvente laitmotivele folosite de Sandro Bracchitta în lucrările sale este cel al casei, care pentru artist reprezintă un spațiu-simbol, destinat refugiului și protecției. Casele sale ermetice, fără uși sau ferestre, prinzând contur pe fundaluri amorfe, devin puncte de reper stabile în vaste universuri nestructurate. Referindu-se la semnificația lor, artistul vorbește despre “căutarea eternă a protecției împotriva haosului”. Casele conservă în zidurile și în obiectele lor memoria celor care le-au locuit. Au fost martore tacite ale fericirii și durerii, ale iubirii intime și ale viselor spulberate. La Sandro Bracchitta casa apare recurent, în gravurile și picturile sale, dar și în formă tridimensională ca instalații care intră într-un dialog rafinat și subtil cu spațiul expozițional în care sunt amplasate.
SANDRO BRACCHITTA (n. 1966) s-a format ca pictor la Academia de Arte Frumoase din Florența, dar s-a consacrat ulterior ca și gravor. A debutat la începutul anilor ’90, participând de-a lungul carierei sale la numeroase expoziții internaționale, printre care: Trienala Internațională de Gravură, Kanagawa, Japonia; Trienala de Grafică, Talin, Estonia; Bienala Internațională de la Sapporo, Japonia; Expoziția Internațională “Ex Libris”, Beijing, China, Bienala de la Ibiza, Spania; Trienala de Gravură din Cracovia, Polonia etc. Lucrările sale au fost incluse în cea de-a 54-a ediție a Bienalei de la Veneția, iar din 2017 este prezent în colecția permanentă Cabinetul de Desen și Stampe a Muzeului Uffizi din Florența. Trăiește și lucrează la Ragusa – unde are un amplu studio de gravură – și activează ca profesor la Academia de Arte Frumoase din Palermo.
CONSULATUL ONORIFIC AL ITALIEI la Timișoara are ca obiectiv principal asigurarea asistenței și suportului cât mai eficient conaționalilor italieni, dar în același timp dorește să fie un vector socio-cultural important, care să se implice activ în viața comunității locale, printr-o colaborare fructuoasă cu autoritățile teritoriale și cu diferite instituții.
ASOCIAȚIA DIPLOMATIC ART a fost înființată în anul 2017, cu scopul de a continua proiectul Diplomatic Art, început în anul 2014, însumând 15 evenimente cu 87 artiști participanți din 18 țări plus România, la care se adaugă alte 5 țări (consulatele existente în perioada interbelică și Australia). În anul 2015 s-au obținut drepturile de marcă înregistrată (copyright) la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM).
.................
Prima etapă, 25-27 iulie 2017, Casa e trasloco (1)
A avut loc sub forma unei călătorii de cercetare artistică pe un traseu (parțial) reconstituit și ghidat în parteneriat cu Asociația Prin Banat, intitulată Pe urmele lui Griselini. Călătoria reliefează o parte a prezenței culturii italiene în Timișoara (strada Griselini și cartierul istoric Fabric) și în Banat (Carani – localitate înființată de colonişti italieni; Partoș – orezăria şi „canalul italienilor”; Oravița – clădirea vechiului teatru, construită de meșteri italieni veniţi din Udine încă din 1717; Cazanele Mari și Cazanele Mici de pe Dunăre – placa memorială Tabula Traiana; Băile Herculane – bazele staţiunii au fost puse de către Imperiul Roman, în urmă cu 2000 de ani).
https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=107058933309685&id=100020167350875
.......................
A doua etapă, 2- 3 nioembrie 2017 - materiale apărute în pliantul Casa e trasloco (2)
Francesco Marano este profesor asociat la Universitatea Basilicata unde predă Etnografie, Antropologie vizuală și Atropologie și artă. Cercetările sale tratează problematici din aria antropologiei vizuale, a relației dintre antropologie și artă contemporană, autoetnografie, antropologie culinară și identitate culturală. Printre publicațiile sale principale se numără Camera Etnografica. Storie e teorie di antropologia visuale (Milano, Franco Angeli, 2007), Il film etnografico in Italia (Bari, Edizioni di Pagina, 2007), L’etnografo come artista. Intrecci fra antropologia e arte (Roma, CISU, 2013), Fare a occhio. Antropologia della cucina in Basilicata (Matera, Altrimedia Edizioni, 2015).
Francesco Marano conduce revista Visual Ethnography (www.vejournal.org), coordonează secțiunea de cercetări interdisciplinare Walking on the Line (Altrimedia Edizioni) și site-ul Visualanthropology.net. Este autor de documentare prezentate la festivaluri internaționale de film etnografic.
Conferința prezintă relația dintre antropologie și artă contemporană care are o istorie lungă, cu rădăcini în primitivism și avangarda istorică. Arta contemporană care explorează practicile antropologice a început să utilizeze ca metode de lucru documentarea și arhivarea. Pe de altă parte, antropologia, datorită unei autocritici a disciplinei, a luat act de caracterul sau ficțional și în ultimii ani, metodele și formele sale de reprezentare a culturii, s-au contaminat cu tipul de limbaj al artei contemporane, fără a renunța la scopul principal, și anume acela de a înțelege o cultură din interiorul ei. Astfel, antropologia și arta contemporană, mai ales în ceea ce privește practicile site-specific și arta relațională, folosesc metode și abordări bazate pe colaborare, participare, atenția pentru emoțional și senzorial și folosirea tehnicilor multimediale.
...
FRANCESCO GRISELINI (n. 1717, Veneția – d. 1787, Milano)
Născut la data de 12 august 1717, Francesco Griselini a fost hărăzit încă de mic carierei ecleziastice, urmând studii de teologie. Curând a dobândit faima bine meritată a unei adevărate „enciclopedii ambulante”. Geografie și cartografie, botanică și zoologie, istorie și filosofie – iată tot atâtea domenii pe care eruditul venețian va înțelege să le cultive și ilustreze cu prisosință pentru scrierile sale. A debutat în 1740 ca desenator de hărți, în 1747 a publicat un studiu despre electricitate, în 1750 o lucrare din domeniul naturii, în 1778 o plantă ornamentală din America de Sud a primit denumirea de Griselinia.
La 24 august 1774, Griselini a pornit spre Banat alături de baronul Iosif de Brigido, noul președinte al Administrației Țării Banatului. În noaptea de 21/22 septembrie 1774, cei doi și-au făcut intrarea în Timișoara, Griselini călătorind apoi timp de aproape doi ani și jumătate în Banat, până în februarie 1777. Rezultatul cercetărilor sale s-a materializat în volumul Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei, Editura Facla, Timișoara, 1984, editat inițial în italiană (Milano, 1780) și apoi în germană (Viena, 1789).
ITALIENI ÎN BANAT ȘI TIMIȘOARA (selecție)
Sfântul Gerard (980-1046), primul episcop din Cenad; Angelino Dulcerte, prima atestare cartografică a Timișoarei – Tymesuar, 1339; florentinul Filippo Scolari (1369-1426), comite de Timiș, a adus umanismul și renașterea italiană în Banat și la Timișoara; Leonardo de Batta numeşte Banatul terra chiamata Themisvar, 1475; Luigi Ferdinando Marsigli, a dat numele regiunii Banat al Timişoarei; arhitecții Paolo Santini de Duccio (a contribuit la construcția castelului) și Pietro del Biondio (primăria veche din Piaţa Libertăţii); Martino da Spazio fortifică cetatea înaintea cuceririi de către otomani, 1552; Francesco Griselini, astăzi, o stradă din Timişoara şi o stradă din Oraviţa îi poartă numele; abatele Clemente Rossi, părintele spiritual al primilor colonişti italieni din Banat, în Carani, jud. Timiș, 1734; Canalul Italienilor din orezăria de la Partoș, jud Timiș; Silvio Guarneri (1910-1992), director al Institutului Italian de Cultură din Timișoara (1938-1948).
ITALIENII ÎN ROMÂNIA
După cucerirea Daciei de către Imperiul Roman, prezenţa italiană pe teritoriul României este constantă începând cu anul 1000. Ulterior sosesc pentru a ridica diferite construcţii civile şi militare constructori, sculptori, zidari, pietrari, dulgheri, tâmplari, vărari, etc. Din secolul XIII porturile dunărene devin colonii ale veneţienilor şi genovezilor. În secolul XIV-XVI se stabilesc în Transilvania preoţi, arhitecţi, ingineri, ofiţeri, armurieri, secretari, traducători, meşteşugari, medici, profesori, agricultori, viticultori, sericicultori, postăvari, vopsitori, cămătari şi negustori. Pe parcursul secolului XVII şi la începutul secolului XIX, emigraţia italiană este masivă, în special în Banat şi Transilvania, fenomen amplificat în perioada interbelică (60.000 italieni în 1935). Mulți italieni au fost arestați după anul 1950 de regimul comunist. Redeschiderea frontierelor după 1990 a permis mai multor firme italiene să-și mute activitățile îndeosebi în Timişoara, Oradea şi Arad. Recensământul din 2011 indică o populaţie de circa 3.200 de italieni în România.
___________________________________________________
Au fost utilizate informații preluate de la următoarele surse:
- Ioan Haţegan, Ligia Boldea, Dumitru Ţeicu, Cronologia banatului – Timişoara, Vol. II. Partea 1: Banatul între 934–1552, Editurile Banatul şi Artpress, 2006
- Francesco Griselini, Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei, Editura Facla, Timișoara, 1984.
- Doinea Condrea Derer, Despre Silvio Guarnieri, cu un document inedit, Orizonturi culturale italo-române, nr. 1, ianuarie 2012, anul II http://www.orizonturiculturale.ro/ro_studii_Doina-Derer-despre-Silvio-Guarnieri.html
- Minoritatea italiană http://www.aliantacivilizatiilor.ro/ro/parteneri-nationali/minoritati-nationale/37-the-italian-minority
- Sabin Drăgulin, Fenomenul migrator în România. Studiu de caz: italienii (1868-2010) http://www.sferapoliticii.ro/sfera/158/art02-Dragulin.php
- Dorin Țimonea, Invazia italienilor în România. Acum 75 de ani, românii îi considerau pe italieni infractori şi luptau să-i stopeze la graniţă, 28 martie 2016 http://adevarul.ro/locale/alba-iulia/invazia-italienilor-romania-75-ani-romanii-considerau-italieni-infractori-luptau-sa-i-stopeze-granita-1_56f6ac325ab6550cb84095cf/index.html