Cu siguranță vă amintiți de cineva care, atunci când zâmbea, greu te puteai uita la el. Puteai chiar să spui că are o gură de aur. Mai ales în perioada comunistă, dinții de aur nu erau deloc o raritate. Dincolo de rațiunile stomatologice, pusul dinților de aur devenise și o modă, ba chiar un fel de a-ți etala situația materială, căci nu oricine avea paralele necesare pentru acest material. Ș-apoi, dacă a avut el, mistrețul, colți de argint, de ce n-ar avea românul dinți de aur...
Cel mai des, însă, în România, dinți de aur vedeai pe la țiganii cu stare. Ăștia nu își puneau un dinte-doi, ci cu duiumul, o gură plină, ca să zicem așa. Din câte mi-am putut da seama, dentiția galbenă și prețioasă era podoaba de ultimul răcnet, pe lângă lanțuri și ghiuluri. Ele aveau salbele, ei, caninii de goldean. Dar și ele purtau aur în gură. În acest caz, în mod cert, era vorba despre a arăta că ai avere, că îți permiți să mănânci cu aur, la propriu, că ai destul încât poți să-ți pui și în gură.
De altfel, și azi, prin Ardeal, mai găsești tipul acela de țigani cu pălării cu boruri largi și musteți pe oală care atunci când zâmbesc îți arată o parte din tezaurul șatrei lor. De regulă, deținătorii de aur în gură erau șefi, bulibașe sau apropiați ai acestora, țigani cu o „stabilitate financiară certă”, cum s-ar spune în zilele noastre.
Cu dintele la amanet
Nu, nu este o glumă. Prin anii de criză, care au lovit la buzunar talpa țării, nu era deloc neobișnuit să vezi câte o persoană la amanet cu dinții bunicului decedat în batistă. În provincie se întâmpla chiar destul de des. Desigur, birourile de amanet se înmulțiseră atunci ca ciupercile după ploaie, dar nu toate primeau așa ceva. Unora și se părea chiar morbid.
Spre exemplu, Daniel Popescu, mic afacerist de Berceni, a declarat pentru EVZ că „la mine la amanet au venit câțiva. La început i-am refuzat, apoi am zis că nu mă costă mai nimic să primesc și aur dentar. Am și vândut astfel de lucrări. De câțiva ani, însă, nu am mai văzut așa ceva, dar e drept, nici nu mai am amanetul în Berceni, m-am mutat spre Centru”. În părțile Moldovei, Bacău, Vaslui, Botoșani, astfel de lucrări dentare duse la amanet s-au mai găsit și prin 2013 sau 2014. Lipsa de arginți era mai insuportabilă decât lipsa dentiției, probabil.
Ce merge ca dinte-n gură
Dacă, la început, se folosea aurul așa cum este el în natură, cu timpul, lucrurile s-au schimbat. Cel mai folosit aur dentar are 22 de karate. Dacă veți căuta pe OLX, încă veți mai găsi astfel de lucrări, de aur de 22 de karate la vânzare. Mai există și un aliaj, cu mult aur în el, pe nume palidor, tot pentru dinți conceput. Așa cum puteți vedea și în imaginea alăturată, palidorul ăsta este scump de-a binelea. Se cere între 100 și 200 de lei pe gram. La 100, aurul este de 14 karate. Deja, după 1980, majoritatea tehnicienilor dentari nu mai lucrau cu așa ceva, cel puțin în București. Apăruseră dinții din altfel de materiale, de nuanțe diferite, dar numai de aur nu. Și era de lucru foarte mult, țin minte cu precizie, de la o mătușă de-a mea care era angajată la Policlinica Titan. Când prelucra anumite materiale la polizor, se crea așa un nor de particule de nici nu era chip să te apropii de masa ei de lucru. Dar, se mai făceau lucrări pe sub mână, deci se mai scotea un ban bun, de aceea, bișnitarii nu ocoleau aceste laboratoare.
Așa mai veneau acasă cu câte un Toblerone, un Kent sau un ness Amigo original, de ăla brazilian. La mine ajungeau numai bomboanele cubaneze…
De 17 ani, nimeni n-a mai vrut lucrări de aur
Dar, oare, astăzi, mai sunt oameni care ar dori aur în gură? Ca să găsim răspunsul acestei întrebări, am apelat la Alina Anghelescu, managerul clinicilor dentare VelvetDental, din București. „În 17 ani, de când manageriez aceste clinici, nu știu dacă am avut cinci pacienți cu lucrări de aur. Adică, aveau deja dinți de aur”, a declarat Alina Anghelescu pentru EVZ. „Și au venit ca să le schimbăm lucrările, dar nimeni nu a mai cerut ceva cu aur. Aceasta este o tehnică învechită, acum se lucrează cu zirconiu și materiale compozite care asigură lucrări de mare calitate, moderne, fiabile. Nu cred că ar mai vrea cineva dinți ca în anii , 80”, a adăugat managerul VelvetDental.
Dinții lui Hitler, din gurile evreilor
În 2009 a apărut încă o carte despre Führer, „Was Hitler III?”. Din acest volum reiese că Adolf Hitler avea dinții făcuți din aurul care se „recoltase” de la evreii din lagăre. Autorii cărții susțin că dentistul lui Hitler strânsese aproape 5 kilograme de aur din gurile celor aflați în taberele de concentrare. Desigur, aurul nu îi era destinat numai lui Hitler, ci tuturor seniorilor naziști. Potrivit coautoarei Henrik Eberle, un istoric care a scris mai multe carți de succes despre liderul nazist, dentistul Hugo Blaschke îi montase lui Hitler, în 1944, nu mai puțin de 10 dinți din acest material prețios. „Majoritatea proveneau de la evrei. Aurul din alte surse era foarte greu de găsit în Germania”, a declarat ea. Potrivit documentului dentistului lui Hitler, din 1941, cantitatea de aur recoltată era îndeajuns de multă pentru a înlocui dinții seniorilor regimului timp de mai mulți ani.
Rap, gangsta, hip hop
Ceea ce nu știau bunicii sau părinții noștri care au avut asemenea dinți de aur este că, acum, ar fi foarte cool, la modă. Practic, nu poți fi rapper de succes, dacă nu ai dinți de aur sau platină. E drept, cei mai mulți poartă niște bijuterii care se aplică peste dinții din față care nu numai că sunt executate din metale prețioase, dar au și diamante încrustate în ele. Ele se numesc grills sau grillz. Asemenea podoabe existau încă de prin anii , 80, dar au revenit în forță prin 2000, când s-au ridicat rapperii din așanumitul val „Southern hip hop”. Astăzi, nu te poți numi rapper, dacă nu ai așa ceva în bot. Unii dintre aceștia, însă, și-au transformat podoabele în lucrări fixe, așa cum ar fi declarat Kanye West că și-ar fi făcut la mandibula inferioară, mai înspre măselele de minte. Conform celor ce sunt familiarizați cu cultura hip hop, există o adevărată pleiadă de artiști care folosesc așa ceva: Ludacris, Lil Wayne, Paul Wall, Nicki Minaj, Jay Z, Lil Jon sau Sean Combs zis și Puff Daddy (foto). Alți rapperi preferă să își încrusteze diamante direct în dinți. Ambele alegeri nu urmăresc decât un lucru: să epateze. Un grillz costă între 5.000 și 10.000 de dolari, dar cică ar exista și unele de 50.000 de USD.
De la egipteni, la goana după aur
Se spune că dinții de aur ar fi apărut în perioada „goanei după aur”, când minerii mai norocoși, dar și achizitorii acestui metal prețios, preferau să își păstreze o parte din avere „la purtător”. Era mai greu să te fure cineva direct din gură... Bun pentru lucrări dentare De fapt, aurul a fost folosit în legătură cu dinții cu multă vreme înainte de a apărea stomatologia, ca meserie. Spre exemplu, unul dintre primii „stomatologi” cunoscuţi din istorie a fost egipteanul Hesi-Re, care a trăit în mileniul 3 î.Hr. Pe mormântul acestuia a fost găsită inscripţia „cel mai bun dintre cei care se ocupă de dinţi”. În lucrările acestuia au fost folosite şi tehnici de consolidare a danturii cu ajutorul unor sârmuliţe din aur. Revenind la goana după aur, moda dinților sclipitori s-a extins ușor-ușor și în Europa, mai ales după ce s-a constatat că lucrările din aur sunt foarte fiabile în stomatologie. Deja, de la jumătatea secolului XIX, astfel de lucrări se efectuau și în partea noastră de lume. Aurul nu numai că are calități antibacteriene, dar este și ușor prelucrabil. Mai mult, coroanele din aur tind să ofere o durabilitate crescută și necesită mai puțină pregătire față de coroanele din porțelan și cele din porțelan topit în metal. La mestecat, aurul este mai puțin abraziv față de dintele opus decât porțelanul. Acest lucru ajută la prevenirea uzurii dinților.
Cu cleștii în buzunar…
Între cele două războaie mondiale, această tehnică era deja destul de răspândită. Apoi, știm din diverse cărți că, în vremea celui de al doilea război mondial, exista o frenezie în toate părțile beligerante pentru extracția dinților de aur de la soldații morți. Sau vii. Spre exemplu, într- unul dintre volumele sale, Sven Hassel descrie cum Porta, unii dintre ciudatele personaje create de el, verifică gura unui prizonier rus: „- mi s-a spus că primii zece cei mai buni de pe la școlile lor de ofițeri își umplu boturile cu aur, ca să se știe că sunt din elită”. Aici se remarcă două lucruri, pe lângă extracția dinților pentru aur, cei care foloseau astfel de lucrări, uneori nu aveau nevoie de intervenții stomatologice, dar le făceau ca să demonstreze ceva. În cazul de față, că aparțin unei clase superioare. Veți vedea mai jos, cum a evoluat această tendință ulterior. Bun, dar febra colectării aurul din dinții morților nu s-a oprit odată cu încheierea războiului. Se cunosc cazuri când gardieni de lagăre, naziști de o parte, comuniști de cealaltă, „colecționau” dinții de aur ai oamenilor „internați” acolo. Dacă era nevoie, îi extrăgeau pe viu.
Printre morminte
Mai există, de asemenea, istorisiri despre hoți care profanau morminte pentru a fura inelele și verighetele morților, banii puși în copârșee, ca să aibă decedatul ce să-i dea lui Caron, ca să-l treacă Stixul fără comentarii (ortu’ popii, cum se zice pe la noi) și, evident, dinții de aur. Prin București, s-au auzit de asemenea practici până târziu, prin anii , 80. C-or fi fost povești, că o fi fost adevărat, cert este că, a apărut și ”apărarea” față de acest tip de hoție: neamurile luau tot ce era de valoare de la defunct, inclusiv dentiția, dacă merita osteneala. De altfel, știu cel puțin un caz, făcut public în Pentru patrie, parcă, în care un cetățean de pe Giurgiului avea în casă 15-20 de lucrări dentare de aur. Desigur, nu aveau cum să fie toate ale lui…
Boierii anilor `70
Moda dinților de aur, în URSS, a fost întreținută de ofițerii sovietici, dar și de înalții demnitari ai partidului comunist. Nu puteai fi un secretar de partid sexagenar serios, fără o lucrare de aur. Nu mai zic de colonei, generali, veterani. Ușor-ușor, care avea ceva dare de mână își comanda o lucrare pe măsură. Treaba ajunse atât de populară, încât mai toate cabinetele stomatologice ale Uniunii executau astfel de prestații.
În Republica Sovietică Moldova, spre exemplu, lucrările dentare de aur se executau pe bandă rulantă. Totul fiind centralizat, aurul era repartizat de la Moscova. Un laborator bine văzut putea primi și până la 50 de kilograme de aur într-o singură lună, ceea ce asigura un număr gras de mușterii. Desigur, toată treaba era monitorizată la sfert de gram, dar cetățenii dădeau și câte un ciubuc pentru o lucrătură mai de calitate, să nu mai stea la coadă, sau ca să nu cumpere el, de pe piața neagră, aurul aferent. Dar, spre deosebire de România, materialul gălbior era sensibil mai ieftin în URSS.
De altfel, micii bișnițari ai clipei aduceau podoabe de aur din uriașa țară soră și prietenă și le vindeau aici, obținând un profit frumușel. Și la noi era cam la fel, aurul dentar era bine drămuit. Într-un fel, afacerea semăna cu cea a atelierelor de bijuterii. Aveau modele frumoase, dar nu aveau materie primă, aur, argint, pietre prețioase. La verighete, spre exemplu, îți trebuia nu știu ce aprobări, și abia apoi căpătai aurul necesar. Totuși, cine colinda consignațiile de pe Covaci și era cunoscut ca un om serios, foarte tăcut, se mai lipea de una-alta. Unora le mai pica un inel cu rubin, altora ceva aur dentar. Ce să-i faci, afaceriștii epocii de aur.
Zâmbetul prețios al lui Batman
Moda dinților de aur pare revolută, dar o știre din 2013 ne anunță că trendul încă mai prindea la unele vedete. Printre ele se numără și interpretul lui Batman, cel mai sexy bărbat al anului 2002, Ben Affleck (foto). În timp ce lua masa cu regizorul David Fincher undeva în California, actorul, acum în vârstă de 46 de ani, a fost fotografiat râzând, și astfel afișând doi dinți din aur. Se pare că,Ben Affleck a fost „obligat” să-și schimbe complet dantura în 1998 de regizorul Michael Bay înainte de filmările de la blockbusterul „Armageddon”. Procedura l-a costat atunci 20.000 de dolari. Totuși, la Hollywood, dinți de aur sunt considerați prea extravaganți și chiar de prost gust, ei fiind abandonați în favoarea celor care arată mai natural. Nici fanii săi nu s-au arătat prea mulțumiți. „Îl face să arate bătrân. Îmi aduce aminte de bunicul meu” a fost comentariul unei fane pe site-ul publicației Daily Mail. Cu toate acestea, la un moment dat și Madonna sau chiar Miley Cyrus și-au expus ceva dinți auriți.
Și Andreea Bălan a „strălucit”
De la egipteni, la goana după aur Și vedetele noastre au ales să pună ceva aur în gură. Spre exemplu, Andreea Bălan, care își dorea de mult un zâmbet perfect, de revistă, fără spații între dinți. Și și-a pus un aparat de îndreptat aceste defecte. Dar nu oricare, cică era unul cu bracket-uri din aur personalizați pe fiecare dinte. „Aparatul purtat de Andreea în partea de sus este unul lingual, fiind cea mai modernă metodă de îndreptare a dinților, având ca avantaje principale faptul că este invizibil fiind montat pe partea interioară a dinților, este confecționat din aur și este personalizat pentru fiecare pacient într-un laborator unic în lume, reusind să rezolve aproape toate cazurile de anomalii dento-alveolare”, declara ortodontul Bogdan Geamănu, la acea vreme, adică prin 2011. Ca idee, apartul purtat de Andreea Bălan a costat 5.000 de euro. Cât o mașină foarte bună, la mâna a doua.