Două ordine ilegale de ministru: fluierul de start al jafului
Fluierul de start al jafului a fost dat în februarie 1994 de un ordin al ministrului de Interne de atunci, Doru Ioan Tărăcilă, (OMAI nr. 378/23.02.1994), când FC Dinamo primea cu titlu gratuit, din patrimoniul statului, pentru gloria sportului românesc şi beneficiul acţionarilor săi, construcţii în suprafaţă totală de 19.482 mp, teren în suprafaţă de 125.397 mp, precum şi alte obiecte de mobilier şi inventar. Un început bun, dar nu suficient. Marea performanţă mai cerea investiţii în clubul privat.
Investiţii care au venit, ca o binecuvântare, tot de la stat, prin cel de-al doilea ordin al ministrului de atunci (OMAI 453/14.03.1995), la fel de ilegal şi de aberant ca şi primul, prin care s-a mai adăugat tot gratis la zestrea clubului, construcţii în suprafaţă de 352 mp şi obiectele de mobilier aflate în dotarea spaţiilor respective. Patronii clubului deveniseră, Badea, Borcea, Turcu şi compania. Proaspăt împroprietăriţi, nu au avut nici măcar bunul-simţ să-şi aducă de acasă un scaun pentru birou. Au luat gratis, tot de la stat.
S-a încercat totuşi să se dea o aparenţă de legalitate celor două acte ilegale emise de Tărăcilă. Juriştii de la MAI au afirmat că ordinele de împroprietărire au fost emise în baza legală oferită de Decretul nr. 409/1955. Numai că acest decret, spune exact pe dos: NU conferă dreptul conducătorilor instituţiilor centrale să transmită prin ordin dreptul de folosinţă. Deci, cele două decizii ale ministrului Tărăcilă sunt lovite de nulitate. Şi ce dacă?
Repriza a doua
Pe 11 decembrie 1996, Doru Ioan Tărăcilă a părăsit funcţia de ministru de Interne şi a fost înlocuit, pentru scutră vreme de Gavril Dejeu şi apoi de Constantin Dudu Ionescu. Niciunul dintre ei nu a îndreptat răul pe care îl făcuse Tărăcilă. Timp de 6 ani, s-a lăsat liniştea. Toată lumea la cabine. Cine să bănuiască faptul că planul de a dobândi pe nimic terenul din centrul Capitalei, mergea mai departe, dar pe tăcute.
Reflectoarele s-au aprins din nou pentru repriza a doua, iar fluierul pentru începerea ei l-a dat Hotărârea de Guvern nr. 1086 din 09.11.2000, scoasă de la Palatul Victoria special pentru FC Dinamo. Prin ea se aproba trecerea din domeniul public al statului, în domeniul privat al statului şi în administrarea MAI, fix a bunurilor care fuseseră date gratis de Tărăcilă.
Ce a urmărit acest act normativ? Schimbându-se statutul juridic al bunurilor, MAI, în calitate de instituţie de stat, era acum abilitat să încheie contracte de închiriere pentru ele. Şi cui credeţi că a închiriat? Pentru gloria sportului, CS Dinamo a decis să închirieze tot lui FC Dinamo, că tot se obişnuiseră aceştia cu bunurile luate cu japca de la stat. Dar şi acest contract, cu aparenţă de legalitate, a fost socotit de Borcea, Badea şi compania, o hârtie fără valoare. Nu trebuiau să ţină seama din ea, decât de prevederile care le conveneau.
Aşa că FC Dinamo - clubul privat, a folosit baza sportivă a lui CS Dinamo, club de stat, fără să plătească nici măcar un leu, marcând astfel decisiv goluri în bugetul MAI, deci al statului. Nu au plătit nici chiria pe teren şi clădiri, nici măcar banii pe utilităţi. Un singur exemplu pentru a vedea dimensiunile jafului. Numai pentru apa consumată în trei ani, FC Dinamo - clubul particular - a rămas dator la CS Dinamo - clubul de stat - cu 3 miliarde de lei vechi. Cu alte cuvinte, FC Dinamo, privat, juca gratis pe terenul statului. Dar nu acesta era scopul final al manevrei, deşi şi mişcarea aceasta era destul de bănoasă pentru patroni.
Recomandările noastre
