Cu cateva zile in urma, numerosi comentatori politici se intrebau cat de aproape poate fi o confruntare militara de proportii, exagerand chiar se intrebau daca nu cumva suntem in pragul celui de al treilea razboi mondial. Toate aceste speculatii plecau de la observatia cat se poate de simpla ca vreme de circa o jumatate de secol, in timpul razboiului rece, singurul lucru pe care cei doi mari competitori, SUA si URSS, au fost obligati sa il evite a fost confruntarea directa.

Intrebarea ce se punea in noul context era daca in Siria evitarea acestei confruntari mai este posibila astazi, argumentul fiind acela al prezentei, in aproape toate bazele aeriene,  a avioanelor fortelor guvernamentale alaturi de avioane ale Federatiei Ruse si ale Republicii Islamice Iran.

Noaptea de vineri spre sambata ne-a dovedit faptul ca, beneficiind de tehnologia militara a zileleor noastre, o asemenea confruntare poate fi evitata. Intr-un atac cu valoare in primul rand simbolica, depasind stadiul amenintarilor mai vechi ale administratiei Obama, Statele Unite, Franta si Marea Britanie au lovit cu extrema precizie tinte care tineau de cercetarea si fabricarea armei chimice in Siria.

Politica este rareori morala. Confruntarea intre marile puteri se intampla inca si mai rar sa ia in calcul argumente ce tin de moralitate. In cazul acesta insa, asa cum presedintele Macron sublinia, guvernul de la Damasc a trecut „linia rosie” initiind, inca o data, atacul cu arme chimice asupra propriului popor. Aceasta actiune abominabila, din fericire nu a mai fost condamnata numai la nivel declarativ ci s-a materializat si printr-o operatiune militara.

Interesanta este problema raportului dintre aceasta confruntare, pe de o parte, si dezbaterile/deciziile  din cadrul Consiliului de Securitate al ONU. Rezolutia care condamna actiunile guvernului sirian si care urma sa impuna constituirea unei comisii de ancheta a fost blocata prin veto de catre Federatia Rusa. Atacul a fost deci efectuat de catre trei puteri aliate, toate membre ale NATO, fara o decizie formala a Consiliului de Securitate, dar in contextul in care problema fusese dezbatuta in acel for.

Din punctul de vedere al Statelor Unite lucrurile sunt diferite esential fata de contextul precedentului atac chimic al lui Bashar al Assad asupra populatiei civile. De data aceasta dezbaterea nu a mai ajuns in Congres, pentru ca in mod legal, presedintele Trump, in calitate de comandant suprem al fortelor armate, si-a asumat responsabilitatea.

Franta presedintelui Macron a fost cu mult mai implicata decat ne obisnuise Republica Franceza in ultimele decenii.  

Marea Britanie afectata atat la nivelul clasei politice cat si al opiniei publice de atentatul impotriva fostului agent GRU, comis peteritoriul britanic, in contextul inghetarii relatiilor cu Federatia Rusa, s-a dovedit consecventa cu ea insasi.

Din punctul de vedere al Federatiei Ruse lucrurile par fi inca si mai clare. Presedintele Putin, proaspat reales, nu putea juca o alta carte decat cea care l-a reconfirmat, maretia Rusiei, fara insa a incerca o escaladare a conflictului.

Cele mai importante oficialitati ale statului roman au avut o atitudine cat se poate de corecta pentru reprezentantii unui popor care crede ca asasinarea unor fiinte nevinovate cu arme de ucidere in masa reprezinta un act abominabil, pentru reprezentantii unui stat membru al NATO. Si cu toate acestea un membru al Parlamentului Romaniei si al principalului partid de guvernamant a interpretat decizia  altor doi parlamentari, intamplator presedinti ai Camerei  si Senatului, de a confirma atitudinea aliatilor in Siria ca fiind hazardata si abuziva pentru simplul motiv ca cei doi domni nu se consultasera cu toti membrii camerelor, inclusiv cu domnia sa. In ce fel de tara traim?