Când trebuie, trebuie! În baza acestui principiu, Cătălin Tolontan nu a avut încotro și a trebuit să dea glas de trompetă îngrijorărilor Grupării Vlad Voiculescu&Co. A făcut-o nu chiar în ziar, ci mai de tatonare, pe pagina lui facebook: „Nicușor Dan nu are timp să se vadă cu Vlad Voiculescu, iar șeful a 16 spitale bucureștene rămâne cel numit de Firea. Cât va dura până când Nicușor Dan își va aminti că a câștigat alegerile împreună cu Vlad Voiculescu, pe post de viceprimar responsabil cu spitalele bucureștene?”
Ce l-o fi apucat pe Cătălin Tolontan? Păi, ce să-l apuce? L-au apucat bugetele spitalelor din rețeaua Primăriei și unchiul lui Vlad Voiculescu, Nicolae Voiculescu, zis „Don Nic-Novartis”, deținătorul baghetei fermecate care leagă Pharma la Bugetul Sănătății. Combinația Tolontan-Voiculescu este una mai veche, iar mie mi-a devenit clară din momentul Afacerii „Prof. Dr. Monica Pop”. Am scris pe subiect chiar eu, acum vreo doi ani și ceva. Articolul meu se numea cât de poate de sugestiv: „Doctorița Pop a învins doua cancere: pe cel de colon și pe Voiculescu-Tolontan”.
În 03 Aprilie 2017, Cătălin Tolontan anunța triumfător în Gazeta Sporturilor: „DNA a început urmărirea penală împotriva Monicăi Pop pe cazul expus de Gazeta anul trecut!” Cu alte cuvinte, „Turnătoria mea jegoasă a ținut!”. Doctorița Monica Pop striga surd, pe unde mai putea: „E o înscenare a fostului ministru Vlad Voiculescu!”, dar părea o victimă sigură a celor doi și a Cooperativei criminale SRI-DNA. Asta, în timp ce se lupta nu doar cu o bandă de scelerați, dar și cu un cancer într-o formă gravă, operat de mai multe ori. După mai bine de un an, doctorița Pop era învingătoare. Și a cancerului, și a vagabonzilor, și a mașinii de tocat oameni, SRI-DNA. Primise de la procuror, doar la câteva ore după ce Laura Codruța Kovesi a părăsit scena, hotărârea de clasare a dosarului, pe motiv că „fapta nu există”. Fapta nu există!
La acea vreme, prin relatarea unui fapt trăit, arătam și ce cred eu despre Cătălin Tolontan, așa, în general. Tot asta cred și astăzi! Povesteam atunci, că prin intermediul unui diplomat român de calibru, m-a căutat, în Perioada „Vlad Voiculescu”, a arestărilor în Sănătate, un profesor universitar, medic cunoscut, care mi-a cerut o întrevedere. M-am dus curios la întâlnire. Credeam că a făcut vreo descoperire și că urmează să primească un Nobel. Când colo, mi-a spus că dorește să mă roage să-l duc la Cătălin Tolontan, că vrea să toarne pe cineva. Îl oftica rău de tot un conferențiar din catedra lui și nu știa cum să scape de el, altfel decât să-l bage în pușcărie. M-am uitat la el ca la un șobolan, dar chiar ca la un șobolan - la mine se vede când mă uit așa - și i-am zis așa: „Dom` profesor, pentru eficiență, eu zic să vă duceți direct la SRI, nu așa, să o luați pe ocolite, cu Tolontan!” Omul s-a roșit ca un rac, mi-a spus că a înțeles și m-a rugat să-l iert pentru că m-a deranjat. Nu i-am răspuns. Diplomatul în biroul căruia ne aflam s-a albit când a auzit de ce dorea profesorul să mă vadă. M-a condus și m-a rugat să îl scuz pentru mizeria în care m-a băgat.
Cam asta era și este și astăzi părerea mea despre Cătălin Tolontan! Aceeași cu cea pe care i-am spus-o dezgustătorului profesor: Ori SRI, ori Tolontan, pentru mine este același chestie. Cu SRI este doar nițel mai pe scurtătură. Mă bucuram pe atunci pentru Monica Pop, dar și pentru Tolontan. În tot jegul ăla sinistru, exista o veste bună și pentru el! Aceea că nu a reușit să fie autor moral și al morții doctoriței Monica Pop - doar voința extraordinară a făcut-o să învingă cele doua nenorociri, cancerul și Cuplul Voiculescu-Tolontan. Astfel, nu va avea de cărat în spinare, pe lumea cealaltă, preț de o Eternitate, decât un singur cadavru, asta până acum, pe acela al lui Dan Condrea.
Recomandările noastre
