O nouă înfăţişare la Tribunalul Slatina în dosarul „monstrului din Caracal” şi din nou aceleaşi vechi constatări: că s-a lucrat de mântuială, că s-au distrus probe, din prostie sau cu bună ştiinţă, că sunt încă multe, foarte multe întrebări la care ancheta nu a dat niciun fel de răspuns. Dar...
Înfăţişarea din 28 iulie, se deosebeşte, totuşi, de toate celelalte de până acum. Nu pentru că s-ar fi descoperit între timp vreo probă nouă, lămuritoare. Ci dimpotrivă. S-a constatat că din dosar lipseşte o probă capitală, o expertiză care s-a făcut la cererea avocaţilor familiilor fetelor dispărute, dar al cărei rezultat lipseşte cu desăvârşire.
O probă care ar fi putut demonstra faptul că Dincă a avut complici. Cel puţin în cazul răpirii Alexandrei Măceşanu.
Proba contactului sexual
În administrarea acestei probe s-a plecat de la ceea ce spunea Alexandra în cele trei apeluri disperate pe care l-a făcut la 112. Chiar la începutul primului apel dialogul cu operatoarea se desfăşoară astfel: „Vreau şi eu legătură cu poliţia”! „Ce s-a întâmplat, doamnă”? „Domnişoară. Am 15 ani şi am fost sechestrată de către un domn.” „Cum te cheamă?” „Măceşeanu Alexandra. Vă rog, veniţi repede! Nu ştiu unde sunt”! „Cum adică nu ştii unde eşti? În ce localitate te afli?” „Sunt în Caracal, m-a dus în Caracal, dar nu ştiu unde exact”. „Păi, dă-mi un punct de reper unde te afli în Caracal, cum crezi că te găsim?”… „Alo”… „Nu plecaţi, vă rog”… „Ai fost violată”? „Da, am fost violată. Veniţi, veniţi repede, vă rog!”.
Aşadar, fata fusese violată. Nu apucase însă să precizeze de către cine. Dacă omul care o răpise, o şi violase, sau altcineva. Cineva care se presupune că a şi luat-o din casa lui Dincă.
Am scris în mai multe rânduri că ar trebui să se facă un experiment judiciar, care să arate dacă Dincă, plecat la Craiova, de unde cumpără cartela de pe care îi sună pe părinţii Alexandrei, avea timp să ajungă la Caracal, ca să o prindă pe fată cu telefonul în mână sunând la 112. Nu s-a făcut acest experiment.
Avocaţii celor două familii, au cerut să se facă o probă şi mai concludentă. Anume, să se constate dacă în ziua când Alexandra a fost răpită, Dincă a avut vreun contact sexual, sau nu. Această expertiză s-a făcut. Dar rezultatul ei, aşa cum am spus, lipseşte cu desăvârşire din dosar.
Este limpede de ce este ea foarte importantă. Dacă IML a constatat că Dincă nu a avut raport sexual cu nimeni în acea zi, când a fost răpită fata, înseamnă că altcineva a violat-o pe Alexandra. După cum se aude pe înregistrare, victima spune clar că a fost violată. Iar acel cineva, altul decât Dincă, a şi luat-o şi a dus-o din Caracal. Aşadar, Dincă a avut cel puţin un complice.
De altfel, avem o informaţie confidenţială cum că, în timp ce Dincă se întorcea de la Craiova, Alexandra deja fusese luată din casa acestuia. Se ştie şi direcţia în care era dusă.
DIICOT a colaborat cu Departamentul de Justiţie al SUA
După dispariţia celor două fete răpite de Dincă, dar mai ales după dispariţia Alexandrei, s-a vorbit şi despre baza militară de la Deveselu, ca posibil loc unde să fi fost duse fetele.
Posibilitate greu de crezut, pentru că în jurul acestei baze, există o activitate informativă şi contrainformativă extrem de fierbinte. Ar fi o naivitate, ca să nu-i spunem prostie, să credem că această bază extrem de importantă în strategia de la Marea Neagră a NATO, să nu fie vânată de adversari ai Alianţei Nord-Atlantice. Care nu doar culeg informaţii despre ea, ci încearcă să provoace şi diversiuni. Vă daţi seama ce ar însemna ca să se poată intra ca la cafe-bar cu fete, pentru distracţia militarilor. În secunda doi, ţări potrivnice NATO ar trimite în zonă, ceea ce se numeşte în limbaj de specialitate „agenţi Romeo”, care ar putea pătrunde cu mare uşurinţă în bază, în chip de dame de companie. De aceea, în jurul acestui obiectiv strategic există, ceea ce se denumeşte tot în limbaj de specialitate, „cordon sanitar”.
DIICOT Craiova a colaborat totuşi cu Departamentul de Justiţie al SUA. Dar nu pentru a li se permite procurorilor români să facă anchetă în baza militară, ci pentru cu totul altceva.
Pe data de 8 iulie 2020, deci când încă Alexandra nu fusese răpită - asta s-a întâmplat pe 25 iulie 2019 - printr-o adresă, s-a cerut sprijinul Departamentului de Justiţie pentru a sesiza un judecător american, care să permită spargerea contului de Facebook al Luizei Melencu. Din păcate, cei de la Craiova nu primesc nici un fel de răspuns.
Aşa că pe 28 august, deci la aproximativ o lună după ce fusese răpită şi Alexandra, procurorii de la DIICOT central, de data asta, revin cu o adresă către Departamentul de Justiţie al SUA, în care dau date şi despre cea de-a doua răpire. Adresă otrăvită însă. Pentru că în ea se spune nu numai de răpire şi sechestrare, dar şi despre uciderea celor două fete.
De astă dată, Departamentul de Justiţie al SUA răspunde: „În data de 26 august 2019 şi 28 august 2019, autorităţile din România au transmis informaţii suplimentare în vederea susţinerii cererii. Din păcate, aşa cum am discutat, opinia noastră este aceea că solicitarea originală, chiar dacă a fost suplimentată cu materiale adiţionale, nu conţine informaţii suficiente care să ne permită să demonstrăm în faţa unei instanţe din America că există o legătură suficientă între utilizarea conturilor de Facebook şi CRIMELE anchetate. De aceea regretăm să vă informăm că nu vom putea executa această cerere”. Aşadar, nu se poate sparge contul de fb al Luizei, pentru că nu are legătură cu uciderea ei. Dar la vremea respectivă, nu vorbea nimeni despre un asasinat.
Dar americanii nu ne lasă totuşi baltă cu cazul acesta pe cap. Ne ajută în luna decembrie, când acelaşi departamaent, prin Biroul Afacerilor Internaţionale din SUA (OIA), dispun admiterea celor două cereri formulate de autorităţile române în data de 20 septembrie 2019: una pentru evaluarea profilului psihologic al lui Gheorghe Dincă şi, a doua, pentru analiza ADN a probelor descoperite în liziera din apropierea Caracalului, presupuse a fi, conform declaraţiilor lui Dincă, rămăşiţele Luizei, după ce fusese arsă în butoiul din curte, asemenea Alexandrei.
Răspunsul la aceste două solicitări, vine pe data de 19 decembrie, adică la trei luni de la formularea cererii.
În documentul remis către autorităţile române se spune: „În data de 19 decembrie 2019, am trimis biroului dumneavoastră materiale legate de testele ADN.” Rezultatul se ştie. Nu se poate stabili dacă oasele din lizieră sunt ale Luizei sau nu. Adică… nimic.
Referitor la cea de-a doua cerere, în documentul trimis de americani se spune: „Vă transmitem un raport al Unităţii de Analiză Comportamentală a FBI cu privire la Gheorghe Dincă.” Concluzia? Aceeaşi pe care autorităţile române au încercat să ne-o bage pe gât din prima clipă a anchetei: Dincă este un lup singuratic.
Noi, însă, nu suntem aşa de siguri ca specialiştii de la FBI. Nu credem în povestea cu lupul. Ci credem în continuare că Dincă a avut complici şi că face parte, la nivelul de bază, este adevărat, nu la vârf, dintr-o reţea de trafic internaţional de carne vie.