Zona Clisurii Dunării este tot mai poluată și inatractivă pentur turiști. O serie de inițiative de dezvoltare durabilă realizate în zonă au rămas nefinalizate din cauza birocrației, în cel mai fericit caz.
Grupul Ecologic de Colaborare Nera, organizaţie nonguvernamentală, apolitică şi nonprofit, a realizat, duminică, în cooperare cu Asociaţia DELIBLATICA (Serbia), o monitorizare a activităţilor de dezvoltare durabilă în zona Clisurii de Sus a Dunării, între localităţile Coronini şi Baziaş. S-au avut în vedere atât activităţile antropice care agresează patrimoniul Parcului Natural Porţile de Fier precum şi dezvoltarea turismului, iar rezultatele nu sunt deloc fericite.
Atunci când nu bate vântul, pe depozitul de deşeuri miniere de la iazul Tăuşani – Boşneag este o linişte deplină de cel puţin 12 ani de când societatea Moldomin şi-a încheiat activitatea. Deşi printr-o decizie din anul 2016 Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a obligat Guvernul României să stopeze poluarea localităţilor din Clisură cu praful de la Moldomin, iar lucrările de ecologizare au ca termen final luna august 2018, pe iaz este linişte, aici neîncepând încă nicio activitate. În schimb, aproape zilnic, când se înteâește zilnic, praful radioactiv acoperă localitățile românești și sârbești din zonă, atrag atenția ecologiștii.
„Monumentului inutilităţii”, o pasarelă gigant peste Dunăre ridicată în urmă cu 45 de ani sub regimul Ceauşescu în dreptul rezervaţiei naturale Ostrovul Moldova Veche, nu a folosit vreodată la ceva. ”Ar putea fi un obiectiv turistic cu rezonanţe triste dar nici turişti nu sunt aici. Iar turiştii chiar dacă ar vrea să vadă câteva atracţii inedite de pe Ostrovul Moldova Veche, cum este herghelia de căluţi sălbatici, nu pot trece pentru că vaporul achiziţionat de curând în acest scop aşteptă aprobări guvernamentale de un an de zile pentru a funcţiona”, mai spun reprezentanții GEC Nera.