Într-o țară evoluată, în care sistemul medical este ceva mai avansat ca cel românesc și în care oamenii beneficiază încă de pe băncile școlilor primare de educație medicală, telefoanele date medicului pentru a cere sfaturi ar fi însutit mai puține, cred doctorii. Dar cum „mai e mult până departe”, românii rămân la soluția care presupune să-și ia inima-n dinți și să-și apleleze medicul la orice oră din zi sau din noapte, înainte de orice, pentru un sfat.
Dr. Valentin Pantea, medic de familie din Oradea, a povestit cum și-a început anul, răspunzând la telefon unor pacienți de-ai săi, pe care a reușit să-i și ajute. Un astfel de medic ar fi fost considerat un adevărat erou în Europa, deoarece dincolo de granițe rareori se intervine în afara programului, iar în unele state acest lucru este chiar ilegal.
Totodată, la noi așa se salvează situații dificile și uneori chiar și vieți. Dr. Pantea nu povestește o situație deosebită, atipică, însă este unul dintre cei care desenează realitatea medicală.
„Poveste reală de 2 ianuarie cu un MF-ist”
Abia ieșit din gardă de la Centrul de Permanentă, mă sună un proaspăt tătic în legătură cu noul-născutul, născut acum 9 zile să mă întrebe ceva legat de copil. Îl ascult și-i explic pe îndelete ce are de făcut (asta după ce tocmai fusesem la ei în 31 decembrie). De ce? Pentru că e primul copil și nu au experiență și nici nu au pe altcineva să le explice (provin dintr-o comunitate rurală, cu probleme socio-economice importante).
Nu m-am supărat că m-a sunat, din contra m-am bucurat; decât să am probleme mai târziu cu bebelușul, mai bine mă sună din timp și le explic ce au de făcut.
Ulterior mă sună nora unei paciente de 80 de ani și-mi spune că "bătrână" nu e bine. O calmez și-i cer să-mi explice ce-i cu pa0cienta. Telefonic pare să fie o fractură de col femural. Îi explic că trebuie să sune la 112 și să solicite o ambulanță (și îi explic și că tocmai am ieșit din garda și nu sunt tocmai apt de consult).
Din păcate nora spune că e singură cu pacienta, că ea nu știe cum să facă (venită din Italia, nu cunoaște sistemul medical românesc...).
Eu insist și-i explic ce are de făcut.
Mă odihnesc vreo 3 ore după care sun la nora pacientei și-o întreb ce-a făcut. NIMIC! Da, asta a făcut; sau de fapt a făcut ceva - a stat lângă pacienta și aștepta să vină soțul, duminică sau luni, din Italia pentru a rezolva el problema.
Așa că beau o gură mai mare de cafea și mă duc cu mașînă să văd pacienta tocmai în celălat capăt de oraș (nu e o figura de stil, am trecut tot orașul ca să ajung în celălalt capăt de oraș la pacientă).
Acolo am stabilit diagnosticul în 5 minute (nu era fractură, ci doar o luxație veche de șold + coxartroză + gonartroză) și încă 30 de minute le explic ce au de făcut în continuare (ce medicamente să-i dea, pentru ce e fiecare medicament, ce să facă pt patologia asociată...).
De ce am făcut asta?
Pentru că "bătrână" e pacienta mea de mult timp și pentru că am considerat că trebuia s-o văd.
De ce scriu toată povestea aici?
Pentru că, din păcate, am observat că în general lumea nu știe rolul și muncă unui medic de familie, așa că pentru că am timp, am zis să va explic ce-am făcut azi.
Va mulțumesc pentru înțelegere.
P.S. Iar acum pot să merg la ziua fiicei mele.”, a scris medicul Valentin Pantea pe pagina sa de socializare.