Între Suceava şi Iaşi, autorităţile medicale îşi dau cu stângul în dreptul pe vreme de pandemie. Pe măsură ce lucrurile înaintează în gravitate la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, tot mai mult se sparge buboiul şi tot mai multe cadre medicale rup tăcerea.
Acea teroare instituită de fostul manager, care nu voia să discute cu nimeni, iar deciziile lui erau literă de lege, a început să se destrame. Iar angajaţii, au început să vorbescă. Unora dintre ei chiar le-a trecut glonţul pe la ureche, s-au infestat şi au fost la un pas de moarte. Şi, ceea ce este poate mai important, au început să se adreseze Justiţiei. Când va trece nebunia pandemiei, cu siguranţă că la Suceava vor fi nişte procese răsunătoare, cu pedepse pe măsură pentru cei vinovaţi.
În ultimele 10 zile de mandat, managerul Vasile Rîmbu, aplicând teroarea, a încercat ascunderea gunoiului sub preş. Adică, s-a instaurat omerta. Legea de fier a tăcerii. Nimeni nu avea voie să spună că bolnavii posibil infectaţi sunt ţinuţi laolaltă cu cei neinfectaţi, că nu se demarcaseră trasee separate de acces, pentru infectaţi şi bolnavii cu alte afecţiuni, că medicii şi asistentele erau chemaţi cu turma la şedinţe aberante, fără să se ştie dacă printre ei există şi infectaţi.
Atunci când buba s-a spart şi puroiul a ieşit la lumină, când au început să fie cunoscute adevăratele dimensiuni ale dezastrului, medicii din Suceava a cerut ajutor de la colegii lor din ţară, pentru că nu mai făceau faţă. Cei mai apropiaţi erau cei de la Iaşi, oraș care este şi centru universitar.
Ei bine, această colaborare, care în timp de criză maximă ar fi trebuit să meargă ceas, a fost de fapt până acum un dat cu stângul în dreptul. Începând cu Ministerul Sănătăţii şi terminând cu DSP-urile locale din Iaşi şi Suceava şi cu conducerile spitalelor din cele două localităţi. Haosul, atât de periculos în aceste momente, mai ales în zona fierbinte de la Suceava, înseamnă vieţi de oameni pierdute. Pentru că nişte funcţionăraşi nu-şi fac treaba sau nu vor să ia decizii radicale şi o tot scaldă pasându-şi răspunderea.
O iniţiativă privată pentru testarea COVID-19, ignorată de decidenți
O parte a cadrelor medicale care s-au mai scuturat de teroare, au apelat, aşa cum spuneam, la Justiţie. Avocatul Daniel Ionaşcu este cel care reprezintă un astfel de grup în faţa instanţelor. Avocatul însă, s-a gândit să facă mai mult: „Puteam doar să întocmesc hârtiile către tribunal şi să aştept reluarea activităţii. Oamenii ăia însă, şi nu mă refer numai la clienţii mei, aveau nevoie de ajutor urgent. Mai ales în ceea ce priveşte testarea.”
Aşa că Daniel Ionaşcu a apelat la medicul Tudor Ciuhodaru de la Iaşi. Ciuhodaru a sărit să dea şi el o mână de ajutor: „Am primit telefonul de la Ionaşcu şi imediat am început să caut teste. Să le cumpărăm de pe unde le-om găsi. Am apelat la oameni de afaceri din Iaşi, care au sărit imediat în sprijinul acestei iniţiative. Suceava trebuia ajutată. Am găsit 100.000 de teste, pe care le-am cumpărat din banii proveniţi din donaţii. Teste serologice, mult mai precise decât cele care se folosesc acum la Suceava. Am mai şi alcătuit o echipă de, hai să le spunem, voluntari, formată din cinci medici şi eram gata să mergem în centrul roşu al pandemiei, să testăm. Nu ne mai trebuia decât aprobarea. Nişte hârţogării, de care a zis că se ocupă Ionaşcu. Noi nu puteam intra de capul nostru nici în Suceava, pentru că este închis şi cu atât mai puţin în spital, care este sub comandă militară. Nu puteam să mă duc să bat în poartă şi să spun: Sunt Ciuhodaru de la Iaşi şi am venit să vă testez”.
Avocatul a făcut adrese pe la toate forurile decizionale. De la ministrul Sănătăţii, ministrul de Interne şi până la Grupul de Comunicare Strategică. Nimic! De la nimeni, nici un răspuns nici până în ziua de azi, deşi prima solicitare a fost trimisă către ministrul Sănătăţii pe data de 8 aprilie. Adică în urmă cu aproape două săptămâni. Până acum, cu acele teste ar fi fost investigat tot spitalul, şi ceva pe deasupra.
Ce s-a întâmplat până la urmă cu această iniţiativă? S-a ales praful de ea. Cele 100.000 de teste cumpărate au fost donate Crucii Roşii Române, iar doctorul Ciuhodaru şi voluntarii lui au rămas pe loc, la Iaşi.
Să menţionăm şi faptul că testarea în urma acestei iniţiative, nu costa statul român nici un ban, totate cheltuielile fiind asigurate, aşa cum am spus, din fonduri private. Şi să mai adăugăm că cea mai mare parte dintre angajaţii de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Suceava, atunci când le-a venit, în sfârşit, rândul să fie testaţi, au fost testaţi de o firmă privată. Oare o fi făcut-o tot gratis?
Unde este ordinul lui Arafat?
Cea de-a doua mare problemă cu care se confruntă spitalul suceavean este lipsa acută de personal. Multe dintre cadrele medicale s-au îmbolnăvit şi nu au mai putut veni la serviciu. Iar numărul mare de internări i-a făcut pe cei valizi să fie copleşiţi de dezastru.
Surse din interiorul spitalului ne-au informat că la ATI, spre exemplu, acolo unde se dă bătălia în fiecare minut cu moartea, nu sunt decât două asistente la 15 sau chiar 20 de paturi pe tură, în timp ce în mod normal ar trebui să fie un asistent la patru paturi.
Şi totuşi, chiar dacă molima a secerat şi dintre medici şi asistente, există o rezervă care îi poate înlocui. Dar şi la acest capitol, autorităţile îşi dau cu stângul în dreptul. De astă dată, sarabanda se mută la instituţiile de sănătate din Iaşi.
Pe 11 aprilie, Spitalul Judeţean de Urgenţă Suceava solicită DSP Iaşi ca, din cauza lipsei acute de personal, să-i fie detaşaţi doi medici infecţionişti şi unul de ATI. Cei de la Suceava mai cereau ca medicii care urmau să fie detaşaţi să aibă experienţă şi, dacă se poate, să fie cadre didactice universitare, pentru a avea competenţa de a se ocupa de activitatea de coordonare. Până aici, nimic anormal. Spitalul sucevean a mai trimis astfel de solicitări şi către alte DSP-uri din ţară şi medici din acele zone au venit să sprijine activitatea de la Suceava.
DSP Iaşi pritoceşte două zile cererea, după care o trimite la Spitalul de Boli Infecţioase „Sfânta Parascheva” Iaşi. De fapt nu trimite originalul primit de la Suceava, ci o solicitare proprie făcută pe baza celei sucevene, în care nu se mai spune că trebuie să plece trei medici, în conformitate cu Ordinului Comandantului , Secretar de Stat, Șef al Departamentului pentru Situații de Urgență nr. 75434/28.03.2020.
Ordinul acesta se referă în general la detaşarea personalului medical în vremea situaţiei de urgenţă. După cum se ştie, ordinul se execută, nu se discută. Dar DSP Iaşi se pare că nu a făcut armata, aşa că mai adaugă pe lângă solicitarea celor de la Suceava şi sintagma: „rugămintea de a analiza în cadrul unității dumneavoastră, dacă există posibilitatea, de a ajuta Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan cel Nou din Suceava.” Adică, nu mai era obligatoriu. Ci doar dacă exista posibilitatea.
Fix de acestă „există posibilitatea” s-au legat cei de la Spitalul de Boli Infecţioase Iaşi şi a doua zi, pe 14 aprilie, le-au dat cu o adresă celor de la DSP, un retur năucitor, direct pe fundul terenului: „nu există posibilitatea!”.
La rândul său, fără să ştie de tenisul cu adrese care se juca la Iaşi între Spitalul de Boli Infecţioase şi DSP, la Bucureşti, Raed Arafat emite tot în 14 aprilie, ordinul nr. 74578, ordin în care chiar sunt nominalizaţi cei trei medici care trebuie să plece de la Iaşi la Suceava. Este vorba despre doctorul Andrei Vâță, medic primar, doctorul Mihnea Eudoxiu Hurmuzache, medic primar, și doctorul Eduard Vasile Năstasă , medic specialist, toţi cadre universitare. Urmau să plece pentru 14 zile.
Părea că lucrurile s-au limpezit. Nici vorbă. Începe un alt game între cele două instituţii ieşene.
Pe bună dreptate, cei trei medici cer să li se pună la dispoziţie ordinul lui Arafat. Pentru că era singurul document oficial în baza căruia puteau să plece să lucreze la Suceava. În acest nou game, serveşte pentru început DSP, care spune că ordinul de plecare trebuie să le fie pus medicilor la dispoziţie de către spitalul cu care au contract de muncă. Spitalul returnează şi spune că DSP este cel care trebuie să facă acest lucru, pentru că el a primit ordinul. Este solicitat arbitrul, adică însuşi Raed Arafat, care, la rându-i returnează peste tribune, spunând sincer că nu ştie cine trebuie să le înmâneze ordinul său celor trei medici. Aşa că acest al doilea game se încheie nedecis, cu mingea în bălării.
Până la urmă, pe data de 15 aprilie, pe la prânz, cei trei medici primesc câte o adeverinţă de la DSP, care le-a fost trimisă la spital, cum că se adevereşte că sunt cuprinşi într-un ordin şi că trebuie să se deplaseze la Suceava. Doi dintre ei erau chiar de gardă. Când să plece? Nu se mai spunea nicăieri.
De altfel, această adeverinţă nu le folosea de nici un fel ca să lucreze în militarizatul spital sucevean. Ci este doar echivalentul unei declaraţii pe propria răspundere, pe care o putem avea fiecare dintre noi, ca să nu fim amendați, dacă pe stradă suntem opriţi de vreo patrulă.
Până la urmă, medicii au ajuns la Suceava, practic pe barba lor, cu maşinile proprii şi fără ca, nici până în ziua de azi, să vadă ordonanţa lui Arafat. De ce să li-o fi ascuns-o cineva? Incompetenţă, prostie, sau rea voinţă?
Dacă tot n-avem personal, să mai dăm afară din ei
Să revenim acum la cei doi plini de iniţiativă, avocatul Daniel Ionaşcu şi medicul Tudor Ciuhodaru. După ce-au ratat cu testarea, tot nu s-au lăsat. Şi au semnalat un lucru pe care ministerul Sănătăţii ori nu-l ştia, ori se făcea că nu-l ştie.
În plină criză, când toată lumea strigă după personal medical calificat, de la Intitutul de Psihiatrie Socola Iaşi, au fost daţi afară 50 de angajaţi, asistente medicale şi infirmiere. Cea mai mare parte dintre ei, voiau să meargă să lucreze la Suceava, alături de cei cinci medici mobilizaţi de Ciuhodaru. Dar nici la această informare nu s-a primit nici un fel de răspuns.
Aşadar, materiale există. Personal calificat există. Dacă ar fi şi nişte coordonare, poate că situaţia nu ar mai fi aşa de grea în cel mai roşu punct de pe harta României.