Editura Evenimentul si Capital

DESPRE PLAGIAT: Abjecţie

aec259b568d6970d6162e2008c39c72b
Autor: | | 12 Comentarii | 0 Vizualizari

SORIN LAVRIC: "Din ziarul „Ziua“ aflăm recent că dl Constantin Barbu ar fi „un nume greu în domeniul filozofiei“ (15 ianuarie 2008). Încerc să-mi amintesc cine e. Nu reuşesc."

###Din ziarul „Ziua“ aflăm recent că dl Constantin Barbu ar fi „un nume greu în domeniul filozofiei“ (15 ianuarie 2008). Încerc să-mi amintesc cine e. Nu reuşesc. Întreb în dreapta şi în stânga. Mi se spune că e cel care a instrumentat „probele“ pretinsului plagiat de care acelaşi ziar, sub numele lui Ion Spânu, l-a acuzat în urmă cu câteva luni, în cadrul unei campanii de denigrare demnă de „România Mare“, pe Gabriel Liiceanu. Cartea de vizită a celor doi, mă informează amici binevoitori care îmi pun la dispoziţie presa craioveană, provine din lumea interlopă. Ion Spânu şi Constantin Barbu, reiese din articolele presei locale („Gazeta de Sud“, 17.11.1997, „Ediţie specială“, 13.06.2002), sunt doi camarazi care şi-au exersat aptitudinile în teritoriul predilect al faptelor de drept comun sau la limita lor. E în regulă, îmi zic, totuşi, cu sau fără cazier, poate nasc şi la Craiova oameni, „nume grele ale filozofiei româneşti“. Şi mă duc la bibliotecă. Fiind unul căruia i s-a întâmplat să traducă două volume din Heidegger şi să scrie monografii despre ontologia lui Noica, îmi sare în ochi o carte semnată de Barbu, apărută la „Scrisul românesc“ din Craiova în 1985 şi intitulată „Rostirea esenţială. Eseu despre reamintirea Fiinţei“. O deschid. Cartea e o mostră de beţie de cuvinte ce poate fi folosită oricând ca obiect de studiu pentru cazurile de patologie culturală. Dar şi mai mare îmi e uimirea când, la pagina 9, în care autorul face o incursiune în etimologia verbului „a fi“, dau peste o doctă trecere în revistă a rădă- cinilor acestui cuvânt. Cum nu este indicată nicio sursă bibliografică, nu ne-ar rămâne decât să credem că detaliile filologice provin din vasta erudiţie a autorului. În realitate, toată pagina este copiată, cu retu- şuri sau umpluturi menite a camufla pastişa, din volumul „Introducere în metafizică“ de Martin Heidegger. Concret şi concis: Heidegger scrie (pg. 75-76, ediţia Niemeyer) că primul radical al lui „a fi“ este es, în sanscrită asus. Acestui radical îi aparţin în sanscrită formele esmi, esi etc. În greacă, eimi şi einai. În latină, essum şi esse. În germană, sind şi sein. Oare ce scrie Barbu la pagina 9 din „Rostirea esenţială“? Aceleaşi detalii, în aceeaşi ordine, cu câteva ingrediente parafrastice. Apoi, Heidegger scrie că al doilea radical este bhu, bheu. Ce spune Barbu? Aidoma. A treia rădăcină, aflăm de la Heidegger, este din sanscrită: vasami, care a dat în germană radicalul wes. Din el s-au format gewesen, wesen etc. etc. Ce scrie Barbu? Acelaşi lucru, având însă grijă să modifice cuvintele de umplutură şi să scurteze textul original. Fireşte, nu suflă o vorbă despre textul de care îl jefuieşte pe Heidegger.

BREAKING. Exit-poll, ora 23:00! Rasturnare de situatie! Care e clasamentul FINAL. Nimeni nu se astepta la asta

Pagina 1 din 1


Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI