“Din punctul nostru de vedere, ce s-a întâmplat până acum cât timp a fost guvernul… guvernele Boc şi Băsescu în poziţie de forţă, a fost la fel de periculos pentru statul de drept. Şi singura diferenţă faţă de ce se întâmplă acum, este că se întâmplă mult mai concentrat, se întâmplă mult mai repede şi viguros." (Mircea Toma, TVR, 4 iulie 2012).

După emisiunea în care Mircea Toma declara cele de mai sus, s-a dus în Piaţa Universităţii să ţopăie alături de colegul de arme în lupta antibăsista, Claudiu Crăciun, în strigăte de “Băsescu la puşcărie!". Ca să reiau, Claudiu Crăciun şi-a lansat cariera de “reprezentant al revoluţionarilor din Piaţă" în ianuarie 2012, în timpul unui eveniment dedicat subiectului Ceauşescu + Băsescu = Aceeaşi mizerie, la Bruxelles, unde a vorbit alături de Victor Ponta, Crin Antonescu, preşedintele Partidului Conservator al lui Dan Voiculescu, Daniel Constantin, Victor Alistar, apropiat al lui Dan Voiculescu, Cristian Pîrvulescu, cel care avea să fie numit, un an mai târziu, de Viorel Hrebenciuc, coordonatorul Forumul Constituţional. Crin Antonescu a fost entuziasmat de discursul lui Crăciun: “a vorbit extraordinar, a vorbit impresionant… A vorbit echidistant politic…"

Am fost pe 4 iulie 2012 în Piaţa Universităţii să văd minunea. Iat-o şi iată-i. Scopul protestului, la fel de “echidistant" ca discursul lui Crăciun de la Bruxelles, a fost distragerea atenţiei tinerilor de la prima tentativă de puci legislativ a USL, evenimente care nu mă lăsau perplex doar pe mine, sau pe oricine cât de cât atent, dar au determinat şi pe toţi liderii europeni, de la dreapta la stânga, să trimită mesaje disperate USL-ului (le puteţi citi aici). Aceeaşi mizerie

Nu am televizor de peste 10 ani, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră. Nu am văzut operaţiunea de linşaj a Andreei Pora şi a celorlalţi “pupincurişti, jagardele, mincinoşi, profitori, trădători, haimanale", şi nici nu îmi doresc să o văd, pentru că nu este nevoie. Cele 20 de minute anuale de Antena3 îmi spun tot ce am nevoie să ştiu.

Mircea Toma se uită în ochii tulburi ai lui Gâdea, apoi în ochii Andreei Pora şi dă verdictul: Aceeaşi mizerie!, partizanatul asumat şi decent al Andreei Pora ar fi identic, la fel de vinovat, ca ieşirile psihotice ale unor personaje plătite de un mafiot şi securist dovedit. Partizanatul politic al Andreei Pora este identic şi de nedeosebit de ameninţările cu moartea ce abundă pe canalul bătrânului securist. Ameninţări despre care ActiveWatch nu a avut nimic de zis în Raportul FreeEx2012 privind “libertatea presei în România", raport care pare să fi avut ca unic scop decretarea A3 + B1TV = Aceeaşi mizerie.

Mircea Toma e unul dintre oamenii pe care încă îi admiram, din neatenţie, pentru rolul jucat în anii ’90, pentru Academia Caţaventu, şi ale cărui rare apariţii pe sticlă, în plină cenzură şi brutalizare a jurnaliştilor (la propriu) din perioada iliescu/Năstase, le urmăream lipit de televizor. Deşi simţeam că ceva a început să scârţâie, am rămas, în mare, cu aceeaşi imagine despre Mircea Toma până la finalul lui 2011, începutul 2012, când l-am văzut, uimit, protestânt cot la cot cu Mircea Dogaru, chiar dacă de pe celălalt trotuar, împotriva duşmanilor comuni. Mircea Dogaru, liderul sindicatului foştilor securişti, e cel care un an mai târziu avea să spună, “regret că armata, la ordinul Partidului, n-a tras în decembrie ’89, poate nu mai aveam atîţia eroi de mucava astăzi… regret că n-a tras!"

Toma e regula. Alături de el, mare parte din ce a fost odată societatea civilă a făcut implozie. Au rămas doar excepţiile. Din 2012 am renunţaţ la orice speranţă din partea lui, şi de atunci n-am mai fost dezamăgit, nici de el, nici de alţii.

În fine, el ca individ cu nume şi prenume e mai puţin important, e mai relevant ca exemplificare a acestei implozii, un dezolant studiu de caz.

“Traiască relativismul! Totul e doar o bătălie poltică între trusturi şi jurnalişti, ne explică doct Mircea Toma. Minunat! Cine se întreba unde sunt ONG-urille media, are acum răspunsul. Felicitări şi, sincer, nici nu mă asteptam la altceva", scria, pe facebook, Andreea Pora despre comunicatul în care Mircea Toma decreta echivalenţa dintre Gădea şi “banda celor 7″, numindu-i pe toti, fără discriminare, “ziarişti", între ghilimele. Reacţia dură a lui Mircea Marian, deranjat de ghilimelele lui Toma, chiar dacă excesivă, o consider îndreptăţită. Mircea Marian şi toţi ceilalţi nu pot fi puşi sub nici o formă pe picior de egalitate cu Gâdea, Ursu, Badea etc, care oricum pot fi numiţi, dar nu jurnalişi. Mai degrabă, aşa cum spune Dragos Paul Aligică, aceştia sunt “santajistii si agentii grupului infractional organizat ce opereaza de ani buni sub acoperirea de “jurnalisti"". Mircea Toma a pus “ziarişti" între ghilimelele dezavuării publice referindu-se nu doar la agresori, ci şi la victime, iar asta e o jignire mai mare decât ieşirea lui Mircea Marian. Cei care trebuie să îşi ceară scuze, tare şi în mod repetat, sunt cei de la ActiveWath, nu MM. Sunt liberi să nu o facă, iar asta va contribui la decredibilizeaza lor, deja definitivă.

Ulterior, AW revine cu o “Scrisoare către Andreea Pora" care insistă în acelaşi autism şi relativizare: “Problema e că o reacţie în cazul linşajului căruia i-ai fost victimă va presupune automat reacţii la orice derapaj de genul ăsta, ca să fim imparţiali, echidistanţi şi să nu fim acuzaţi de dublu standard sau părtinire" — echidistanţă între un turnător la securitate care a investit ani de zile şi miliarde în diabolizarea (ăsta e termenul exact) celor care apără independenţa justiţiei, şi victimele lui. Echidistanţa dintre foştii comunişti şi victimele lor, între cei care vor să ţină Romania pe traiectoria Occidentală şi cei care fac cu ochiul totalitarismului rusesc, între aparătorii corupţilor şi puşcăriaşilor, şi cei care cer aplicarea legii, una pentru toţi, între cei care linşează jurnaliştii şi jurnaliştii linşaţi — şi asta de la o organizaţie care şi-a asumat drept scop apărarea jurnaliştilor de astfel de abuzuri, nu împărţirea de sentinţe morale. Kamikaze Kamikaze, o revistă cu autori pe care îi apreciez, s-a înfiinţat ca să scăpe de sub Vântu. Acum Mircea Toma o împinge, prin jocul lui de-a “societatea civilă", mai aproape de mijlocul distanţei dintre Felix şi adversarii lui. O face prin colaborarea cu Florin Petre Manole, consilierul lui Vanghelieee, o face prin “Mesajul si revendicarile ONG-urilor…" din ianuarie 2012 în care cerea, spre folosul grupului infracţional organizat, “demisia Preşedintelui României, a Guvernului şi alegeri anticipate necomasate" – pentru greutate, “Mesajul…" a fost semnat şi de personaje precum Vasile Ernu (admirator al lui Lenin), Mihail Bumbeş (“anarho-socialistul"), Victor Alistar (cum spuneam, apropiatul şi produsul lui Dan Voiculescu), Cristian Pîrvulescu (practic membru al USL), Adrian Dohotaru (admirator al teroriştilor comunişti americani, Weather Underground), Cristian Mititelu (numit de USL în CNA) etc. O face alegând să stea la braţ cu drona lui Voiculescu, Claudiu Crăciun (imaginea din dreapta) şi cu protestatarul de meserie transformat în erou de Miron Cozma la Antena3. Iar pe stil neomarxist (gramscist), prin evenimente ca cel organizat la Universitatea Bucureşti cu scopul de a crea “culturii protestului", protest de dragul protestului – şi ştiind că diktatorul nu e veşnic, le cerea studenţilor să “înlocuiască Jos Băsescu! cu Jos Dumnezeu!". În locul lor punem, evident, ONG-urile, sau dacă păstrăm contactul cu realitatea, pe Victor Ponta. Iar pentru a se promova foloseşte băsista Kamikaze. #unitisalvam

Crearea confuziei, scopul protestului din 4 iulie 2012, a fost atins dincolo de orice aşteptări, iar asta s-a văzut în septembrie 2013, când zeci de mii de tinerilor “frumoşi şi educaţi" au fot distraşi, din nou, de la atacul asupra independenţei justiţiei (decapitarea DNA, marţea neagră etc) şi plimbaţi de bezmetici în proteste alimentate de USL prin cartierele Bucureştiului şi la Cotroceni. În strigăte de “toate partidele, aceeaşi mizerie", hipsterii băteau cu PET-ul în asfalt crezând că “salvează" Roşia Montană, România de americani şi de independenţa energetică faţă de Rusia, şi planeta de capitalism.

În caz că îşi închipuie cineva că datorită protestelor #unitisalvam a retrimis Ponta în parlament legea abuzivă RMGC, se înşeală. Nu, nu datorită altruismului lor autist, exploatarea nu pune nici un fel de probleme ULS pentru că e susţinută de majoritatea românilor. Înafara mascării abuzurilor, tinerii din #unitisalvam au fost folosiţi şi pentru a valida “revoluţionarilor" din “Asociaţia viitorilor deţinuţi politici“, care vor fi folosiţi şi cu alte ocazii.

Fără ajutorul, şi la nevoie, tăcerea complice a lui Mircea Toma, aşa cum o numeşte Vladimir Tismăneanu, a lui şi a partenerilor lui în jocul de-a “societatea civilă", ce se întâmplă azi şi ce se întâmplă de doi ani de zile, toate abuzurile USL, ar fi fost mai greu posibile. Acum vreo 2 ani USL propunea finanţare pentru ONG-urile care au fost pe valul protestelor ce au dus la căderea guvernelor Boc şi MRU, şi la suspendarea lui Traian Băsescu. Mircea Toma a declarat public că refuză (Cristian Pîrvulescu nici nu s-a jenat, a acceptat), dar după cum s-a comportat de atunci, o formă de înţelegere nu este exclusă. Nici nu contează, să spunem că au refuzat cu toţii. Important e că Mircea Toma, Pîrvulescu, Crăciun şi toate grupurile adiacente, aceleaşi care îi acordau lui Victor Ponta, în 2012, titlul de "Tânără speranţă ecologistă", au contribuit decisiv la crearea actualei atmosfere de linşaj mediatic.

Mircea Toma, cu al său ActiveWatch, nu mai e de mult timp interesat de apărarea intereselor jurnaliştilor, şi, din fericire, jurnaliştii au înţeles: PROTEST al JURNALIŞTILOR împotriva practicilor DEGRADANTE din presă. A făcut o alegere, a fost consecvent în alegerea făcută, s-a aruncat cu entuziasm irelevanţă.

Să îi dăm pace.

P.S. Şi pentru că marile (dar şi micile) spirite se întâlnesc întotdeauna, recomandat de cineva din ActiveWatch ca argument în susţinerea poziţiei lor, articolul de azi al lui Dorin Tudoran (susţinător USL cu vechime) este de acord: Aceeaşi mizerie! Articolul a fost publicat pe platforma În linie dreaptă.