Emir Kusturica se simte la Cannes “ca acasa”. Are deja doua Palme d'Or, pentru "Tata e in calatorie de afaceri" (1985) si "Underground" (1995)".
Ultimul sau film, “Promise me this” – care avut sambata proiectia oficiala in festival - e un fel de basm de Hollywood transplantat in Balcani, cu “supermani” locali, oameni care se umfla, zboara si nu mor niciodata.
O poveste despre un baiat de 12 ani, trimis la oras de bunicul ce tragea sa moara, cu trei porunci: “vinde vaca, cumpara-mi o icoana si adu-mi o nora”. Cu o zi inainte de ceremonie, la Terasa Martini de pe Croazeta, Kusturica a vorbit despre “idiotii tranzitiei” din Serbia, vedete si cinema-ul de consum.
EVZ: “Promise me this” seamana cu o poveste pentru copii, cu efecte speciale si oameni care zboara. E pur si simplu “entertainment”? Emir Kusturica: N-am regizat nici unul dintre filmele mele cu o idee premeditata despre ce ar putea iesi la final. Nici nu va imaginati cat de inspiranta e pentru mine porunca asta: „du-te la oras, vinde vaca, cumpara-mi o icoana si adu-mi o nora” si cat de mult se poate crea in jurul unei singure fraze. Am exersat mai mult ca niciodata cinema-ul ca terapie, cinema-ul care-i face pe oameni fericiti si nu are nimic programat in el. Audienta de azi face parte dintr-o societate consumerista, unde nu ti se da sansa sa pui intrebari. Ti se ofera totul de-a gata si tu nu trebuie decat sa spui “imi place”, “nu imi place” si sa fii uimit de efectele speciale. Iar filmul acesta e cu totul de partea cealalta.
EVZ: Viziunea asupra Serbiei e grotesca. E asta imaginea tranzitiei, prin care trece si Romania, de altfel? EK: Serbia s-a pricopsit cu acesti idioti ai tranzitiei, care construiesc turnuri gemene si au idei “geniale” despre cum sa le faca sarbilor viata mai buna. Iar cu putina umanitate care le-a mai ramas, fac cele mai oribile lucruri. Mi-am dat seama ca, in anii 70, cand a aparut “Taxi driver”, oamenii erau de partea taximetristului care ucide “pestele”. Azi, “the pimp” e un om obisnuit de pe strada, caruia poti sa-i ceri o favoare. Chestiunile morale au devenit extrem de relative, de aceea, am ales viziunea grotesca, ca sa nu fiu impins sa raspund la anumite intrebari legate de viata pe care o duc acesti oameni. Pestii, prostitutia, moda, politica, totul se amesteca. Un detinator de bordeluri e “un om de afaceri de succes”. Am vrut sa ma joc cu aceste idei, cumva “in gluma”. Nici in Romania nu e mai bine, chiar daca e in Uniunea Europeana.
EVZ: Serbia ar trebui sa se integreze in UE sau nu? EK: Daca Israel va fi in UE intr-o zi, de ce nu si Serbia? Daca Rusia e parte din Europa, de ce nu si Serbia? (rade).
EVZ: Are vreun mesaj politic filmul? EK: Nu cred ca cinema-ul trebuie sa transmita astfel de mesaje, cinema-ul trebuie sa te faca sa comunici cu propriile emotii. In Europa de Est, e drept, politica e ca painea la masa. Aceasta implicare atat de adanca in vietile oamenilor a dus la drama pe care o sufera acum tarile noastre. SI va trece foarte mult pana sa scapam de asta.
EVZ: V-ati declarat deseori convingerile politice. Aveti de gand sa si intrati in politica? EK: Ar fi “Che Guevara style”, daca as face asta. Sunt prea pasionat ca sa fiu politician. Mi-ar lipsi diplomatia sI lucrurile n-ar iesi prea bine. As fi mai bun ca padurar.
EVZ: Concepeti un film fara muzica? EK: Da. O s-o fac intr-o zi. Va fi foarte dificil, dar o voi face.
EVZ: Satul din film l-ati construit din temelii, i-ati taiat panglica in 2004. Locuiti in el? EK: E un sat foarte special, pentru ca are case la mana a doua. Are ceva dintr-un sat rusesc si un orasel de cowboys. Treptat, a devenit un eveniment mai mare decat ma asteptam. Am biserica, scoala, banca, un parlament in miniatura, o sala de sport. SI stau din cand in cand in el.
EVZ: Ati face un film cu Jolie, Brad Pitt sau orice alta vedeta de Hollywood? EK: El, in special, e foarte talentat. De ce nu? Actori sunt ultimii de pe lumea asta care ar trebui sa fie pedepsiti pentru ce fac. Problema mea e ca ei sunt “industry people”, masinarii foarte eficiente de facut bani. Si vin agentii lor sa-mi spuna “who the fuck are you”? Cum poti sa ne ocupi atata timp “masina” noastra de facut bani? Si nu poti face un film foarte bun intr-un timp foarte scurt. Poti incerca o data, atat.
EVZ: Nu va tenteaza marea industrie a cinema-ului, cu bugete uriase? EK: Marea industrie a fost intotdeauna deschisa pentru cei ca mine. Si sper ca va ramane asa. Filmul are din ce in ce mai multa nevoie de locuri precum Cannes-ul, ca sa fie protejata arta, pentru ca tinde sa devina doar o chestiune de market.
EVZ: Ati avut emotii pentru ceremonia de duminica seara? EK: Nu. Pentru ca am fost absolut convins ca n-o sa-mi dea Palme d’Or-ul. Eram aproape sigur ca n-o sa iau chiar nimic. Se simtea in aer.
Cititi si:
Recomandările noastre
