Sîmbătă, 24 august 2019. Las baltă prima invazie vikingă în Anglia (atacarea mînăstirii Lindisfarne, din Northumbria, pe 8 iunie 793) și mă îndrept spre Palatul Parlamentului. Potrivit invitației primite pe e-mail, la sala A.I. Cuza, nivel P1, începînd cu ora 11, se desfășoară Congresul Extraordinar al Partidului Social Democrat de desemnare a candidatului pentru alegerile prezidențiale. Al Vioricăi Dăncilă, adică.

– De cum am primit invitația, am intrat în fibrilație. Pe unde dracu se intră în Palatul Parlamentului pentru a ajunge la sala cu pricina? Indicațiile colegilor mai tineri din presă nu-mi sînt de nici un folos. M-a interesat pe unde intră delegații și invitații și nu jurnaliștii acreditați, care folosesc o cale pe la subsol. Îmi dă răspunsul sîmbătă, la 10.30, cînd mă ia de acasă taximetristul.

A trecut pe la Palatul Parlamentului și a văzut inși îndreptînduse agale, după ce-au coborît din autocare, spre Intrarea dinspre Izvor. Rețin amănuntul cu autocarele și cu mersul pe jos. Liderii PSD nu mai descind din Mercedes. Pe parcursul Congresului găsesc și explicația la absența Mercedesului. Nu văd în sală nici un baron local!

– Am primit pe e-mail și un semn de intrare cu mașina. Taximetristul îl pune în parbriz. Intrăm pe poarta dinspre Izvor salutați de jandarmul care stă de strajă. Taximetristul, amabil în vederea bacșișului, îmi spune că jandarmul m-a salutat pe mine. A salutat semnul de pe parbriz, îi răspund.

– La intrarea în Palat, mă așteaptă un moment stînjenitor. Pe trepte e întins un covor albastru. Îl evit cu brio, după ce i-am zis taximetristului să nu mă lase la scară, că nu suport asta, dar ajuns sus nu mai pot ocoli culoarul de inși care primesc oaspeții. Mă simt ca Klaus Iohannis la Lansarea de la Romexpo, cînd l-a așteptat Ludovic Orban la capătul covorului roșu și PNL-istii cu temenele la gîndul că se vor pune bine cu reconfirmatul președinte.

– Spre surprinderea mea, după ce trec de filtre, mă ia în primire cineva de la Organizare și mă duce pînă în sală. Am venit în calitate de invitat. Scaunele din fundul sălii, la care mă conduce distinsul, au scris pe spătar: analiști politici. Sînt vreo două rînduri de scaune. Două rînduri de analiști politici!!! După ce mă așez privesc în dreapta și-n stînga să văd și alți analiști politici. Nu identific nici unul.

– A cîta lansare postdecembristă la care particip e cea de față? Nu le mai știu numărul. Știu însă că devin melancolic la gîndul că multe dintre aceste lansări au fost ale unor perdanți. Ce iluzii la lansare! Și ce dezamăgire după turul al doilea sau chiar după primul tur!

– De cum privesc în jur mă surprinde aranjarea sălii. La început am crezut că va fi un banchet, în genul celor date de candidatul la președinția Americii pentru a face rost de donații. Nu văd însă nici o masă. E vorba de altceva. A dispărut tradiționalul prezidiu de pe scenă la care stau Tovarășii, mai presus de cei din sală. Acum, pupitrul pentru discursuri e în centrul sălii. Se vrea o atmosferă de apropiere între lideri și poporul PSD-ist. Dar și o noutate menită a evidenția o anume originalitate prin raportare la alte sindrofii de acest tip, înțepenite în sala de tip Ceaușescu.

Pe un ecran uriaș alcătuit din trei ecrane, sloganul Puternici, împreună! e înlocuit din cînd în cînd cu schița unor tipi care trag de o frînghie. La început am crezut că urcă. După pașii făcuți înapoi mi-am dat seama că trag de frînghie ca să dărîme ceva sau pe cineva. La dialogul pe care-l am cu Denise Rifai la Realitatea tv după Congres abordăm chestiunea inșilor.

Nici ea nu chitește cine sînt și în care scop trag respectivii de frînghie. Ea observă că sînt în picioarele goale. În afara emisiunii îi spun c-ar putea fi vorba de proletarii de pe vremea lui Gherea care dărîmă lumea veche, a exploatării omului de către om. Doamna Viorica Dăncilă, fie-vă milă de noi, nu ne lăsați în întunericul neștiinței! În care scop trag inșii de frînghie?

– Pe rîndul meu e adus cu mare pompă un japonez. Rîndul e al analiștilor politici. O fi vreun analist politic? După cum îl alintă organizatorii pare a fi ambasadorul japonez. Eu cred însă că nu e japonez, e sud coreean și e de la Samsung. Organizatorii speră să le dea un Note 10 pe gratis!

– Dintre toți jurnaliștii din sală o recunosc pe Cora Muntean de la Evenimentul zilei. Mă vede și, la cererea mea, mă pozează cu semnul analiști politici pe spătarul scaunului. Își amintește cum am angajat-o eu pe vremuri la ziar și am ajutat-o să rezolve niște probleme. Îmi dă știrea că liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu ar putea să se retragă în favoarea lui Mircea Diaconu.

– Cu întîrziere (unde sînt vremurile lui Carol I, cînd se începea la fix?!), o voce care pînă atunci ne-a spus să fim fără grijă, Congresul începe în curînd, soon, cum ar spune trotinetiștii, azvîrle în aerul sălii anunțul că vine Viooorica Dăncilă, viitorul președinte al României! Momentul are rolul de a ridica temperatura sălii. Împreună cu sala, mă ridic în picioare întrebîndu-mă de unde o să apară Viorica Dăncilă.

– Pe un marș înviorător, intră Viorica Dăncilă. Sub ochiul atent al camerelor de luat vederi, candidata Dăncilă trece pe culoarele destul de multe, dată fiind aranjarea sălii, în sus și-n jos. Noutatea se vrea contactul candidatului cu poporul PSD-ist. Mulți se înghesuie să vină spre margine pentru a primi o strîngere de mână de la Viorica Dăncilă.

– Hait! Ocupînd scaunul de pe ultimul rînd din margine, ca să pot ieși din sală mai lesne, să transmit corespondențe la Mediafax, Viorica Dăncilă ajunge în dreptul meu și, evident, îmi strînge mîna. Nu-mi dau seama dacă s-a înregistrat momentul. Sper să nu pățesc ca în cazul Elena Udrea. O poză făcută întîmplător cu Elena Udrea, la cererea distinsei, și pusă de ea pe facebook, e folosită de dușmanii mei ori de cîte ori țin să arate că sînt omul Elenei Udrea. Te pomenești că prin poza cu Dăncilă o să devin omul lui Viorica Dăncilă!

– La întoarcerea în sală după transmiterea corespondenței la Mediafax, un delegat mă oprește pentru tradiționala poză.

După aia, mă întreabă timid dacă au vreo sanșă. Nu e singurul care mă întreabă. La alte lansări de candidat PSD n-am întîlnit grija asta.

Nu-mi dau seama dacă e vorba de intrarea în turul al doilea sau de cîștigarea prezidențialelor. Prudent, apelez la filosoficul Nu se știe niciodată!

– Urmează momentul mesajelor din străinătate. Punctul culminant e atins de discursul de la tribună al lui Serghei Stanișev, președintele PES. Stîrnește aplauze anunțul invitatului:

„Sunt aici ca lider al Partidului Socialiştilor Europeni pentru a închide un capitol care nu a fost un capitol uşor şi pentru a deschide o nouă pagină.”

– Ia cuvîntul Mihai Fifor. Citește. Nu reușește să ridice temperatura din sală. Apelează la cunoscutul dialog cu sala, care ar trebui să răspundă la întrebări retorice. La prima nu răspunde nimeni. Mihai Fifor se resemnează să-și răspundă singur.

– Hopa! Cazul Caracal e oaspete la Congres! Mihai Fifor se referă la el. Dă seamă de măsurile luate după Caracal. Tema de luptă: să lichidăm criminalitatea!

– După cum mă așteptam, din discurs lipsește Klaus Iohannis. Să fie strategia inducerii blatului, imagine catastrofală pentru Klaus Iohannis în confruntarea cu Dan Barna?

– Vine rîndul lui Eugen Teodorovici. Începe bine. Atacă PNL pentru neghiobia lui Florin Cîțu, acest stomac deranjat al PNL, despre bugetari. Sala reacționează. După asta Teodorovici pică în mania lui de a o face pe simpaticul. Vorbește despre el și nu despre Viorica Dăncilă. Nici el nu se referă la Klaus Iohannis.

– Eugen Teodorovici își amintește în final de candidatură. Îl invită pe Mihai Fifor și împreună desfășoară procedurile de desemnare. Se votează cu mîinile ridicate. La anunțul rezultatului, sala aplaudă, se ridică în picioare, dar nu strigă Dăncilă! De fapt nimeni n-a scandat numele Dăncilă pe tot parcursul lansării. S-a strigat în final: PSD. Semn al neîncrederii în candidat sau evitare a Cultului personalității de tip Liviu Dragnea?

– Ia cuvîntul Viorica Dăncilă. Citește și ea. Sala, moale. Singurul moment în care sala vibrează e cel în care Viorica Dăncilă spune ceea ce ar putea deveni sloganul de campanie:

„Sînt mai puternică decît toți acești bărbați care nu fac altceva decât să țipe de pe margine” Bărbații din sală sar în picioare și o aplaudă sincer. Vor fi vrut să arate că ei nu stau pe margine!

– Deși nu amintește numele Caracal, Cazul e invocat și de Viorica Dăncilă. Descrie măsurile luate de MAI. Se angajează să lupte pentru siguranța vieții. Măsurile nu vizează profesionalismul, ci înăsprirea forței.

– Despre Iohannis vorbește în final zicînd că la Cotroceni a stat ceasul. Nu-l amintește pe nume. Sala reacționează viguros. Are nevoie de dușman, de Jos Iohannis! De ce nu se gîndesc la asta PSD-iștii?

– Sala vibrează la aluzia cu președintele care ne ține slugi la Bruxelles. Dovadă că PD-ul e cel al lui Dragnea.

– Un Congres modest – zice Denise Rifai în deschiderea dialogului cu mine pe Realitatea tv.

– Da, răspund eu, modest dacă mă gîndesc la lansarea lui Victor Ponta de pe Arena națională. A cheltuit enorm pentru asta. Viorica Dăncilă se va fi gîndit că n-are nici un rost să cheltuie atîta; oricum pierde alegerile!