Cu siguranţă MAPAMONDUL a uitat VÂRSTA copilăriei iar poveştile triste nu mai contenesc să existe fără ca cineva să stopeze aceste NENOROCIRI. Majerah are 16 ani şi din 2015 este căsătorită cu un bărbat de 26 de ani, Când tatăl său i-a hotărât viitorul, ea era în clasa a VII-a unde era o elevă model şi visa să ajungă un medic capabil să ajute femeile din sat lipsite de asistenţă sanitară. Acum, soţul, un comerciant de la periferia Kabulului, vrea să se recăsătorească părăsind-o cu motivaţia că nu reuşeşte să devină mamă şi, lovind-o cum a făcut deseori, i-a mai dat două luni înainte de a o alunga...
''N-am cerut părinţilor niciodată să-mi cumpere haine, să mă ducă la joacă, tot ceea ce vroiam era să învăţ şi să devin medic'' povesteşte fata care nu mai este. Majerah este una dintre miile de copile care zilnic, în flux continuu, sunt date de soţii unor pretendenţi de vârsta taţilor sau câteodată de vârsta bunicilor lor: una la fiecare 7 secunde, potrivit Save the Children ( Salvaţi copiii) ştire publicată chiar în aceste ore. Concluzii: fără educaţie, exploataţi, ucişi, violaţi
Eroina noastră şi altele se află într-un puzzle numit ''copilăria furată'', care compune tabloul unei lumi cu culori sumbre: un copil din 6 nu are acces la educaţie (263 de milioane nu merg la şcoală), 168 de milioane sunt implicaţi în muncă, mai mult de 16.000 de minori mor zilnic de boli uşor de tratat ca poliomelita sau diareea, 156 milioane au probleme de creştere legate de malnutriţie. Şi mai sunt şi 28 de milioane care fug din calea războaielor şi a persecuţiilor, 75 000 ucişi violent numai în 2015, o armată de micuţe soţii care la fiecare două secunde dau naştere unui copil(15 milioane pe an).
Se tot vorbeşte despre protecţie şi educaţie tuturor până în 2030 ''Este inacceptabil ca în 2017 milioane de copii să contiune să fie lipsiţi de propria copilărie şi de dreptul lor de a se afla în siguranţă'', spune directorul general al Save the Children, Valerio Neri, citat de La Stampa. Ceva a fost făcut dar nu ajunge. ''În 2015 liderii mondiali s-au angajat să garanteze tuturor copiilor, până în 2030, dreptul la sănătate, la protecţie şi la educaţie. E vorba, bineînţeles, de un proiect foarte ambiţios dar care trebui dus la îndeplinire, guvernele vor trebui să se implice pentru a asigura copilăria pe care o merită''. Dar... aceste mesaje ne sunt deja cunoscute, cu faptele avem o problemă la nivel internaţional. Copile devenite soţii cu forţa
Majerah a căpătat o conştientizare plătită cu propria viaţă : '' Mereu m-am concentrat pe studiu, independent de dificultăţile cotidiene, surorile mele sunt toate mai mici decât mine...n-am avut niciodată posibilitatea să mă bucur de copilărie, am fost forţată să intru brusc în viaţa adultă''. 15 milioane de fete pe an se mărită când de fapt ar trebui să se afle pe băncile şcolii. Jocurile,când erau, se întrerup violent, îndatoririle se multiplică în absenţa totală a drepturilor, orizontul se sparge de pereţii unei case-închisoare. Soţiile-copile sunt paradigma unei societăţi care nu se limitează să piardă vârsta inocenţei, dar chiar o violează. O ştim cu toţii, citim peste tot despre astfel de cazuti, totul este dramatic şi constant, la lumina zilei fără ascunzişuri şi totuşi...până când?