Uniunea Europeana a fost visul de pace al generației dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Uniunea Europeana a devenit visul puterii absolute a unor înalți funcționari. Cam așa aș sintetiza evoluția din 1950 pâna în 2019 a acestei construcții politice, în care interesele marilor puteri ramân primordiale. În care se vorbește despre egalitate și respect, dar în care se întrezarește o construcție similara cu cea care a dominat estul Europei înainte de 1989.

Nu sunt un eurosceptic, ci doar un român sătul să văd cum ni se dau lecții de bună purtare din partea unor politicieni care folosesc dubla măsură ca unitate standard de măsură. Cred ca România, ca și Bulgaria, Cehia, Polonia, poate și Ungaria (aici sunt mai nuanțat din cauza politicilor lui Viktor Orban), merita mai mult respect. Macar pentru faptul ca România își asuma rolul de granița a Uniunii Europene și NATO fara sa faca nici cel mai mic pas în lateral, sau declarație șovaitoare. 

De vreo 10 ani, cu sprijinul de necontestat al Binomului reprezentat de ex-generalul SRI Florian Coldea și ex-procurorul general al DNA, Laura Codruța Kovesi, România a capatat un brand de țara care va înclina mult balanța istoriei: cea mai coruptă țară din UE. Nu contest existența corupției în România, ci vreau doar sa va subliniez ca doua persoane cu o cultura precara, merite profesionale îndoielnice și valoare morala extrem de scazuta, au creat un sistem mai nociv decât cel de pe vremea lui Nicolae Ceaușescu. În care notele informative ale SRI deveneau pasaje ample din rechizitorii, care ajungeau să fie judecate de niște magistrați aflați în sfera de influență sau șantaj a DNA. Ce legatura are asta cu valorile justiției europene? Nici una. Dar asta nu-i împiedica pe înalții oficiali ai UE sa ignore realitațile din România. Pentru ca le convine de minune sa aiba un cal de bataie, în condițiile în care, țineți-vă bine, Comisia Europeană REFUZĂ din 2017 să publice EU Anti-Corruption Report. Un raport important care evalua corupția din cele 28 de state europene, stabilit printro decizie din 2011, publicat în 2014, dar abandonat la cererea, cui credeți? Vicepre ședintelui Comisie Europene, Frans Timmermans, cel atât de preocupat de soarta României.

Cum credeți ca au raspuns valului de indignare venit din partea presei europene, care nu înțelegea de ce s-a renunțat la publicarea unui raport despre corupția din Germania, Franța, Italia, Spania, etc. „Pentru Comisie, lupta împotriva corupției nu este în nici un caz o încercare de a interveni sau de a oferi judecați de valoare în viața politica întrun stat membru”, a declarat purtatorul de cuvânt al Comisiei Europene, Margaritis Schinas pentru EUobserver. Serios? Noua de ce nu ne-ați spus…

Cu alte cuvinte, Juncker și Timmermans au decis să nu publice evaluarea corupției din interiorul Uniunii Europene pentru a nu interveni în politica Germaniei, Franței, Italiei, Spaniei, etc. Ca doar nu era vorba despre România, Bulgaria, sau Polonia. Mai mult, Timmermans menționeaza ca nu mai este nevoie sa se publice alte rapoarte. Mai mult, oficialii Comisie Europene au refuzat Transparency International accesul la datele acestui raport, solicitare în virtutea liberului acces la informație. Timmermans afirma ca primul raport din 2014 a fost suficient de bun pentru ca a oferit o imagine de ansamblu și a creat o baza pentru continuarea activitații. „Acest lucru nu înseamna neaparat ca o succesiune continua de rapoarte similare în viitor ar fi cea mai buna cale de a continua”, spunea Frans Timmermans în scrisoarea transmisa comisiei însarcinata cu evaluarea corupției din UE. Cum va suna cuvintele astea aburitoare?

Paradoxal, așa cum remarcau și ziariștii europeni, în saptamâna în care refuzau sa publice raportul despre corupția din Uniunea Europeana, cei doi înalți funcționari europeni dadeau o declarație comuna în care se aratau îngrijorați de evoluția luptei anti-corupție din România. Înțelegeți acum cât de util este exemplul României în cadrul Uniunii Europene. Îi ajută să-și acopere propria mizerie și complicitate. Daca aveți curiozitatea, puteți citi acuzațiile aduse Comisie Europene de catre Parlamentul European, modul în care sunt calificate manevrele birocratice și legale ale celor doi pentru a bloca publicarea raportului anti-corupție. În schimb, daca-l chestionați pe Mr. Google asupra corupției din Uniunea Europeana, o sa vedeți zeci de rezultate cu declarații ale celor doi la adresa României.

Banuiesc ca atunci când se vor retrage din activitate, Juncker și Timmermans vor îngroșa rândurile celor 30.000 de lobbiști înregistrați oficial la Bruxelles care, potrivit Transparency International, au o activitate care în România ar fi considerata ca fiind trafic de influență. Numai ca oficialii europeni considera ca nu mai este nevoie de o dezvoltare a luptei anticorupție în interiorul Uniunii Europene, cu atât mai puțin în cadrul Comisie Europene. Pentru ca lobby-ul este legal la Bruxelles, dar prilej de indignare la adresa Bucureștiului. Înca o dovada a aroganței, a faptului ca astea sunt noțiuni valabile doar pentru români, bulgari, polonezi, etc, stau multe exemple concrete. Lupta anticorupție și acuzațiile dure nu sunt valabile pentru UBS și Citigroup, doua banci care au participat la falsificarea LIBOR, dar care au fost iertate de orice consecințe penale de catre Comisia Europeana pentru o „amenda” de 3 miliarde de euro. Sau în cazul foarte proaspatul scandal al spalarii de bani din Danemarca, Danske Bank, unde 15.000 de oameni sunt implicați în spalarea de bani, care se va concretiza doar cu o amenda de 500 de milioane de euro. Dar pentru Jean-Claude Juncker, ex-premierul celui mai mare paradis fiscal din Europa, Luxembourg, asemenea practici sunt banale.

Înca o data vreau sa spun ca nu neg faptul ca avem politicieni corupți, avem cazuri de corupție, ca trebuie sa insistam în aceasta lupta. Numai că mi-ar plăcea să văd cum marile corporații de tip Microsoft, Bechtel, EADS, Rompetrol, sunt considerate izvorul răului, cei care au dat mită sau șpagă, nu protejate pe baza unor denunțuri făcute după 8-9 ani. Dacă ar plăti la fel ca și politicienii, lucrurile ar sta cu totul altfel. Atunci am spune că lupta anticorupție are rezultate.

Daca am construi un stat care sa protejeze interesele românilor, ale firmelor românești, poate ca am fi mai respectați în Europa. Mult mai mult decât daca, așa cum avem acum, ne conduc niște politicieni a caror viziune în privința leadershipului este reprezentata de un post în Parlamentul European. și pe care și-l doresc cu orice preț. Cu prețul traseismului. Cu prețul demnitații.

Numai ca decontul vine pe rabojul tuturor românilor.