"Deși suntem încântați de acest exces descoperit, ar trebui să fim foarte atenți", a spus Luca Grandi, fizician la Universitatea din Chicago și coautor al articolului.
Axionii NU au fost detectați nici pe cale directă nici pe cale indirectă până acum și teoria nu ne spune nimic despre masa lor, ceea ce înseamnă că sunt și mai greu de căutat. Teoria estimează că aceste particule au un comportament imprevizibil și că foarte rar interacționează cu materia obișnuită. Teoreticienii și-au imaginat multe tipuri de axioni, unii fiind parte a materiei întunecate, alții fiind produși de reacțiile nucleare din interiorul Soarelui (așa-numiții axioni solari). Deci mai durează până se va deschide şampania, spune fizicianul.
Materia întunecată nu a putut fi văzută cu niciun telescop și nici măsurată cu vreun detector. Ea însă reprezintă 85% din materia din Univers.
Se știe că materia întunecată există fiindcă are o forță gravitațională foarte puternică și atrage materia obișnuită. Se pare că materia întunecată s-a format la Big Bang, împreună cu materia obișnuită.
În cosmologia modernă, materia întunecată este ”sosul secret” al Universului
Se bănuiește că materia întunecată constă în nori de particule subatomice numite „WIMPs”. WIMP-urile sunt particule ipotetice care au o masă extrem de ridicată și care ar putea reprezenta cea mai mare parte, dacă nu toate, a materiei întunecate. Un WIMP este oricare dintre particulele care ar putea explica materia întunecată, cum ar fi axionul. Se bănuiește că aceste particule au masa de sute de ori mai mare decât un atom de hidrogen.
Drumul teoriei axionului a început în 1977 când doi fizicieni Roberto Peccei (University of California) și Helen Quinn (profesor la Stanford) au sugerat o modificare la teoria ce guvernează forțele nucleare tari.
În mod independent Wilczek și un alt fizician, Steven Weinberg of the (University of Texas, Austin) și-au dat seama că modificarea sugerată ar implica și existența unei noi particule subatomice, exact cea pe care Wilczek avea să o numească axion.
Pentru a pune în perspectivă statisticile, Kai Martens, un fizician de la Universitatea din Tokyo, care a participat la experiment, a declarat pentru Live Science că există aproximativ 2 din 10.000 de șanse ca radiațiile de pe fundalul microundelor cosmice să provoace evenimente excesive decât axiile în sine. Acest tip de probabilitate este mult sub pragul pe care fizicienii încearcă să-l atingă înainte de a considera că aceasta este o descoperire incontestabilă, se arată într-un articol din New York Times.
Recomandările noastre
