Când ai un plan și determinare pentru independența ta energetică, lucrurile devin mai ușoare. Când „diversificarea 100%” este doar un slogan, dar sursa de gaz rămâne aceeași, realitatea te ajunge din urmă și căutarea alternativelor este dureroasă. Un clișeu absolut, legat de cele două țări europene ale fostului bloc sovietic - Polonia și Bulgaria -, pe care Gazprom le-a pedepsit în aceeași zi din luna aprilie 2022, oprind unilateral livrările de gaze.

Și, în timp ce Polonia știa de mult timp că vrea să-și „derusifice” aprovizionarea cu energie, după cum absolut corect s-a încurcat în discursul său Jakub Jakubowski, director adjunct al Centrului pentru Studii Estice din Varșovia, lucra sistematic pentru a-și diversifica sursele, majoritatea politicienilor din Bulgaria nici nu și-au dorit să creadă că țara ar putea rămâne fără gaz rusesc.

Polonia a negociat de mult timp cea mai bună tranziție posibilă pentru a opri cărbunele ca sursă de producere a energiei electrice. În prezent, țara lucrează susținut pentru transformarea centralelor termice în capacități de energie alternativă, în timp ce Bulgaria se învârte într-un cerc vicios.

Formațiunea „Continuăm Schimbarea” (PP) a îndrăznit să-și asume responsabilitatea și a convenit asupra unui calendar pentru încheierea tranziției pe cărbune, dar GERB i-a dat jos de la putere pe cei de la PP și i-a amenințat cu scenarii apocaliptice în cazul opririi lucrărilor termocentralelor bulgare, cerând menținerea lor. Adevărat, condițiile de pe piață au determinat revenirea la centralele pe cărbune, dar în doi ani situația poate fi total diferită și cărbunele - aproape inutil. Dar dacă centralele care-l folosesc în Bulgaria nu sunt pregătite să se transforme, realizarea va fi dificilă și costisitoare, dacă între timp au ratat subvențiile europene pentru înlocuirea tehnologiilor poluante.

În Polonia, obiectivele de decarbonizare și „derusificare” rămân neschimbate - în ciuda creșterii prețurilor la energie după războiul rusesc în Ucraina, în ciuda inflației și a creșterii costurilor legate de primirea refugiaților din țara vecină, care sunt deja peste 1,2 milioane.

Ce se întâmplă în Bulgaria? GERB vrea să intre din nou în vârtejul discuțiilor pentru salvarea termocentralelor, pe fondul a 100 de milioane de euro deja pierdute de la CE pentru crearea de noi locuri de muncă în regiunile carbonifere, măsuri amânate de implementare a proiectelor energetice din Planul de Redresare și Reziliență, care sunt de peste 5,5 miliarde de leva și pe care, în plus, cabinetul interimar vrea să le revizuiască.

Diversificarea gazelor sau „derusificarea”

Vorbind despre măsurile pe care Polonia le-a luat chiar înainte de oprirea definitivă a gazelor rusești la la sfârșitul lunii aprilie, Jakub Jakubowski greșește. În timp ce enumeră acțiuni de „diversificare” a aprovizionării cu energie, el spune „derusificare” și apoi râdem că greșeala este adevărată.

Înainte ca Gazprom să închidă robinetul, pe 27 aprilie a acestui an, Polonia a primit puțin peste 50 la sută din gazul său (10 miliarde de metri cubi pe an) de la Rusia în cadrul unui contract pe termen lung care expiră la sfârșitul anului. Varșovia a decis însă de mult că nu vrea să reînnoiască contractul, ci să înlocuiască sursa de gaz.

În combinație cu lansarea de mult planificată a gazoductului din Marea Baltică pentru import de gaz norvegian și cu un răspuns rapid, statul a reușit să asigure relativ rapid aprovizionarea cu gaze alternative.

La sfârșitul lunii aprilie a acestui an, Bulgaria era dependentă în proporție de 90 la sută de gazul rusesc, deoarece putea importa doar 1/3 din cantitățile convenite din gazul azer la acea vreme - adică aproximativ 10 la sută din consumul țării. De aceea, în ziua în care rușii au oprit gazul, guvernul (intrat atunci în a patra lună a mandatului său) a trebuit să ofere urgent importuri alternative din SUA și de pe piața europeană, la prețuri destul de mari. De asemenea, a trebuit să caute rute pentru a importa restul de două treimi din gazul azer, dar nu la prețurile mai mici convenite, ci la prețurile pieței.

În lunile cele mai critice pentru Europa, când Kremlinul a început să-și pună în aplicare în mod deschis politica de șantaj al gazelor și panica a cuprins piețele, președintele bulgar, guvernul său interimar și reprezentanți ai mediului de afaceri au reacționat exact așa cum și-a dorit Rusia. Au stresat societatea cu afirmații că Bulgaria nu poate supraviețui fără gaz rusesc. „Gazprom” a primit solicitări de la Sofia de a relua aprovizionarea și de a începe negocierile.

Bine că Gazprom ne-a făcut favoarea de a nu răspunde la scrisori, pentru ca Bulgargaz să înceapă să caute mai serios alte surse de gaze naturale. Cât reușește acest lucru, asta e o altă chestiune.

„Planul Poloniei de derusificare, scuzați - diversificare a aprovizionării cu energie, este de ani de zile și s-au studiat opțiuni regionale pentru a face față crizelor, așa că în prezent avem de-a face atât cu gaze naturale, cât și cu petrol (după intrarea pe 5 decembrie a Regulamentului european privind interzicerea petrolului rusesc în UE - n.a.)”, a comentat directorul adjunct al Centrului de Studii Estice din Varșovia, Jakub Jakubowski, pentru Mediapool.

Cine a înlocuit Gazprom

Livrările Rusiei către Polonia au fost înlocuite cu gaze din SUA, Qatar și Norvegia, care, cu excepția terminalului de regazificare a gazelor lichefiate de la Świnoujście, care are o capacitate anuală de 6,2 miliarde de metri cubi, este descărcat și la terminalul lituanian de GNL din Klaipeda, au adăugat reprezentanți ai operatorului polonez de gaze Gaz System și ai Ministerului de Externe polonez.

În Klaipeda, compania de stat poloneză de petrol și gaze Pegenek (PGNiK) are o capacitate rezervată pentru 10 ani. Gazul norvegian intră în Polonia și prin conducta baltică de gaz, care a fost pusă în funcțiune la începutul lunii octombrie 2022 și a atins capacitatea maximă anuală de 10 miliarde de metri cubi la sfârșitul lunii noiembrie. Pegenek are un contract pe 10 ani cu compania petrolieră norvegiană Equinor pentru livrarea a 2,4 miliarde de metri cubi pe an, ceea ce reprezintă aproximativ 15% din consumul țării. Interconectările cu Slovacia și Lituania puse în funcțiune ajută de asemenea la diversificarea surselor de gaz.

Germania furnizează de asemenea cantități Poloniei, deși este clar că o parte din acestea sunt gaze rusești.

Gas System și celelalte companii din businessul polonez de gaze continuă însă să lucreze pentru a extinde posibilitățile alternative de aprovizionare nu numai pentru țară, ci și pentru regiune. Operatorul de gaz intenționează să crească capacitatea terminalului din Świnoujście la 8,3 miliarde de metri cubi până în luna decembrie 2023.

La Gdansk este prevăzut și un nou terminal plutitor de regazificare a gazelor lichefiate, care în urmă cu o săptămână a primit o finanțare europeană în valoare de 19,6 milioane de euro. Proiectul este recunoscut ca fiind unul de interes comun european și este inclus în lista finanțărilor din programul european RePowerEU. Intenția este ca platforma, cu o capacitate anuală de regazificare de 6,1 miliarde de metri cubi, să fie operațională în 2027. Polonia explorează, de asemenea, posibilitățile de import de gaze din Africa, iar Pegenek participă și ca acționar la dezvoltarea de către compania norvegiană Equinor a unui viitor zăcământ în Marea Norvegiei. (Ceva ce, la crearea Holdingului Energetic Bulgar, primul său șef, Galina Toșeva, și-a dorit să se întâmple cu o participare minoritară la explorarea zăcămintelor în Bulgaria sau în străinătate pentru a câștiga experiență, dar nu s-a realizat niciodată).

„În cadrul parteneriatului din Inițiativa celor Trei Mări, am reușit să înlocuim rapid livrările de gaze rusești și ne aflăm într-o situație confortabilă și cu un nivel bun de securitate energetică”, a comentat și Pavel Gembski, director adjunct al Departamentului pentru Cooperare Economică de la Ministerul polonez de Externe. Un alt viitor obiectiv al Poloniei, inclusiv în cadrul Inițiativei celor Trei Mări, este conectarea terminalelor GNL ale statelor baltice cu aceeași instalație pe insula croată Kirk. Potrivit lui Gembski, Polonia susține și proiectele pentru terminalele GNL din orașul grec Alexandroupolis, unde acționar este și operatorul bulgar de gaze Bulgartransgaz, și pe cele din Vlora albaneză, la care cea mai mare companie privată de gaze din Bulgaria, Overgaz, are un interes investițional.

Creștere cu 241% a prețului la gaze, dar nu există niciun cuvânt despre prețuri

Adevărat, prețul gazului în Polonia pentru prima jumătate a anului 2022, după suspendarea livrărilor rusești la sfârșitul lunii aprilie, a crescut cu 241 la sută în contractele încheiate la Bursa de Energie poloneză față de anul anterior. Important este însă ca polonezii să fie de acord să plătească prețul „derusificării”.

„Un sondaj în rândul polonezilor, efectuat înainte de războiul Rusiei în Ucraina, a arătat că aceștia sunt gata să plătească mai mult pentru diversificarea aprovizionării cu energie, iar după impunerea sancțiunilor occidentale împotriva Moscovei, această convingere este în creștere. Societatea poloneză nu crede că din cauza prețurile ridicate ale resurselor energetice și a inflației ar trebui să-și revizuiască poziția privind ajutorul acordat Ucrainei. Sentimentul puternic de amenințare din partea Rusiei crește dorința polonezilor de a plăti prețul securității aprovizionării și independenței față de resursele energetice rusești", a comentat Jakubowski.

Polonia se descurcă și legat de importurile de petrol în urma embargoului UE împotriva soiului rusesc Urals. Acest lucru se face în baza unui contract cu Saudi Aramco și importuri în fața portului Gdansk, explică acesta. "Lucrurile sunt atât de încurcate, încât putem chiar să ajutăm Germania, unde Rosneft are două rafinării și le poate furniza materii prime pentru procesare prin Polonia. Există acorduri cu Cehia pentru extinderea conductei de petrol de la Trieste și asigurarea aprovizionării în afara conductei rusești de petrol „Drujba”. Situația este dificilă din punct de vedere politic și economic, dar ne descurcăm”, a adăugat reprezentantul Institutului de Studii Estice.

Totuși, potrivit politologului și profesor la Universitatea din Varșovia Spasimir Domaradski, problema embargoului împotriva petrolului rusesc se va face simțită vara viitoare.

Accelerarea decarbonizării

Se dovedește că războiul Rusiei în Ucraina are un efect pozitiv asupra accelerării decarbonizării energiei poloneze, un alt subiect la care țara lucrează de mult timp. Spre deosebire de Bulgaria, în Polonia nu se vorbește despre închidere, ci despre transformarea centralelor pe cărbune prin înlocuirea tehnologiilor și utilizarea infrastructurii energetice costisitoare, cum ar fi stații mai mici și liniile electrice, pentru a conecta capacitatea de generare la rețeaua de înaltă tensiune. În același timp, principalul motor al schimbării nu este statul cu planuri de eficiență grandioase și dubioase, ci operatorii de termocentrale. „Își dau seama că trebuie să se schimbe și să creeze diverse locuri de muncă, dar cu siguranță nu vor scăpa de proteste”, a declarat Pavel Ghembski pentru Mediapool.

Reprezentantul Ministerului de Externe adaugă că implementarea de noi surse regenerabile de energie este puternic încurajată. Printre astfel de proiecte se numără și cel al unui parc eolian în Marea Baltică, se lucrează și la utilizarea tehnologiilor cu hidrogen, pentru care regiunea este în urmă comparativ cu SUA, Japonia și Coreea de Sud.

Tehnologii energetice pe bază de hidrogen, nucleare și digitale

Polonia vede oportunități pentru a face schimb de informații cu privire la proiecte de tehnologii pe bază de hidrogen și proiecte de tehnologie digitală și crearea unui consorțiu pentru a atrage investitori în astfel de proiecte care să fie legate de securitatea cibernetică, adaugă Gembski.

Polonia, non-nucleară până acum, intenționează să aibă trei centrale nucleare în sectorul său energetic. Pentru una dintre acestea a încheiat un contract cu compania americană Westinghouse și intenționează să o pună în funcțiune în 2033 la Marea Baltică la Hochevo. Mai sunt două proiecte. Pentru unul, în apropierea orașului Łódź, există un interes investițional din partea coreeană, Hydronuclear Corporation, care a semnat un acord cu două companii poloneze. Celălalt este încă pe hârtie. Gembski crede, de asemenea, că cooperarea a 12 țări din UE în cadrul Inițiativei celor Trei Mări are foarte mult sens, pentru că dă un brand proiectelor și le face mai vizibile pentru investitori, potrivit mediapool.bg

Bulgaria are și ea proiectele sale de diversificare, dar mai discutate sunt cele pentru rutele de aprovizionare cu gaze și depozitare independentă - atât în cadrul Inițiativei celor Trei Mări, cât și în cadrul RePowerEU, și cu finanțare proprie. Aceastea sunt noile legături de gaze cu Serbia, cu Macedonia de Nord, transformarea gazoductului Transbalcanic pentru aprovizionare din Turcia, extinderea depozitului de gaze de la Ciren (Bulgaria), dar sursele de materii prime sunt încă pe tranzacții pe termen scurt. Pe termen lung, deocamdată, Bulgaria se poate baza doar pe gaz azer - 1 miliard de metri cubi pe an. Nu este clar ce se întâmplă cu licitația Bulgargaz pentru 2023, în ciuda faptului că guvernul interimar s-a lăudat cu privire la cât de transparent este în asigurarea aprovizionării cu gaze. Și tocmai acesta este ceea ce face diferența dintre Polonia și Bulgaria.

(Traducerea Rador)