O râcă țărănească, între trei moroșani din Săpânța, a fost stinsă definitiv și irevocabil de ICCJ. Instanța supremă a anulat un brevet emis de OSIM, acum nouă ani, prin care fabricarea și comercializarea acestora devenise monopolul unui singur sătean

Acum zece ani, comuna Săpânța, din Maramureș, vedetă printre turiști pentru celebrul ei „Cimitir Vesel”, a devenit un teatru de război între trei dintre sătenii săi. Unul dintre ei, mai cu moț pe clop, s-a proclamat unic deținător al modelului de cruce folosit de generații de moroșanii din satul de pe malul Tisei. Mai mult, a informat pe toată lumea că și culoarea „albastru de Săpânța” este parte a moștenirii sale. La fel și pentru inscripțiile haoiase de pe crucile din cimitir, care au făcut celebră comuna sa. A decretat, ca unic urmaș al celui care a făcut primul asemenea cruci, că el este beneficiarul absolut al acestui brand. Numai că inițiativa sa succesorală s-a lăsat cu scandal și procese. Doi preopinenți, la rându-le cioplitori și pictori de cruci – foști ucenici ai celui care a inventat „modelul” – s-au bătut cu el, la propriu și la figurat și, până la urmă, autoproclamatul moștenitor a pierdut ceea ce își însușise pe nedrept. 

Tincu a fost învins în luptă dreaptă de Colțun și Sepe

Magistraţii Curţii Supreme au dispus la începutul acestei săptămâni, anularea modelului de cruce din Cimitirul Vesel din Săpânţa, înregistrat în urmă cu un deceniu la Oficiul de Standarde, Invenţii şi Mărci (OSIM) de Dumitru Pop, zis Tincu, unul din discipolii lui Ioan Stan Pătraş, cel care a cioplit primele astfel de cruci. Deşi mai erau doi meşteri care confec ţionau cruci în Săpânţa, ucenici ai maestrului fondator Pătraş, Gheorghe Stan zis Colţun şi Toader Turda zis Sepe, Dumitru Pop-Tincu a înregistrat în anul 2008 modelul la OSIM, cu forma cunoscută şi cu culoarea albastră. Pop le-a interzis celorlalţi meşteri să mai cioplească cruci în vederea comercializării iar, pentru că cei doi concurenţi nu s-au conformat, i-a ameninţat cu represiuni. 

Crucile de la Săpânța nu sunt bunul nimănui

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe scurt: „Admite acţiunea. Dispune anularea înregistrării desenelor industriale «obiecte ornamentale» ce fac obiectul certificatului de înmatriculare nr. 018460/17.12.2008 acordat în baza cererii cu nr. de depozit f 2008 0263 din data de 10.06.2008. Obligă OSIM la publicarea hotărârii de anulare în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, secţiunea desene şi modele şi la radierea înregistrării desenelor anulate din Registrul de Desene şi Modele. Obligă pârâtul Pop Dumitru la plata către reclamanţi a sumei de 1231, 43 lei, cheltuieli de judecată”.

 Dumitru Pop „Tincu” a crezut că el este unicul deținător al crucilor din Săpânța. Instanța Supremă l-a contrazis FOTO: LIBERTATEA

Moștenirea lui Stan Ioan Pătraș

Stan Ioan Pătraș s-a născut în anul 1908, în comuna Săpânța într-o familie obișnuită cu prelucrarea artistică a lemnului. Pătraș a fost atras încă din tinerețe de sculptura în lemn, de pictură și de poezie, făurite după canoanele creației populare. A început să sculpteze cruci din stejar de la vârsta de 14 ani. 1935, Stan Ioan Pătraș, pe atunci un anonim sculptor în lemn, a început să așeze pe cruci și niște înscrisuri sub forma unor scurte poeme scrise la persoana întâi: epitafuri ironice, naive, de multe ori cu greșeli gramaticale și foarte apropiate de graiul arhaic. La început, sculpta în jur de zece cruci pe an, materialul folosit fiind lemnul de stejar.

„Albastrul de Săpânța”

În 1936, el și-a perfecționat stilul; crucile au devenit mai înguste și au apărut figurile sculptate în relief, în culori vii, obținute din pigmenți naturali. Culoarea predominantă este albastrul, un albastru special, numit astăzi de către experți „albastru de Săpânța”. Celelalte culori au o simbolistică consacrată: verde-viață, galben-fecunditate și fertilitate, roșu-pasiune, negru-moarte. Pe crucile sale se află motive geometrice, precum și basoreliefuri Până în anul 1977, când a murit, Pătraș a realizat aproximativ 700 de cruci în ambele cimitire din Săpânța, cunoscute sub denumirea de „Cimitirul Vesel”. Urmașul său, Dumitru Pop, a ales să locuiască în casa maestrului său, pe care o întreține ca atelier și muzeu. Tot el s-a considerat moștenitorul absolut al ideilor lui Stan Pătraș. A luat țeapă.