Decembrie este luna ratată a anului. Nimeni nu câștigă. Din contră, pierdem ultima fărâmă de umanitate. Anul care stă să vină nu poate repara nimic din ce s-a distrus cu atâta îndârjire în decembrie.
An de an, în ultima lună a anului vine o vreme când ne pare că ziua nu are 35 de ore. Pur și simplu, „timpul nu mai are răbdare cu noi”. În prima parte a lui decembrie, totul se multiplică, se înmulțește cu trei, patru sau cinci. Și începe nebunia. Nimic nu se rezolvă fără nervi, fără înjurături neaoșe, fără claxoane și fără lacrimi.
Nu ne mai suportăm și, dintr-o dată, lumea s-a dilatat brusc. Somnul nu te mai odihnește ci, din contră, în ciuda nopților lungi de iarnă, te regăsești obositul de serviciu al unor dușmani imaginari. „Infernul sunt ceilalți” devine refrenul unei piese uzate de atâta repetare.
Decembrie este luna din an care te convinge că izbăvirea nu trebuie așteptată de la oameni.
Blocat pe străzile unui oraș pe care, finalul de an 2014 îl surprinde într-o pană de curent care amintește de Evul Mediu, umbrele hidoase ale blocurilor văduvite de puțina, pătrata și palidă lumină a ferestrelor mă înspăimântă.
Cu ochii pe ceasul electronic al mașinii captive într-o coloană fără sfârșit, fără cap și fără coadă, omul oprit în trafic ar trebui sculptat: fără expresie pe chip, îngrozit că nu ajunge la ora convenită din cauza unor lucrări făcute de mântuiala la infrastructura drumului. Vorbind singur.
Însă, orice catastrofă are un sfârșit. Ea poate lua diverse precum ar fi șoferul blazat, recent cucerit de facebook și cu trafic nelimitat de internet pe telefon. Excitat de discuția pe chat cu potențiala amantă, trimite mesaje. Uită să schimbe viteza și să înainteze cei zece metri aferenți fiecărui semafor, prost amplasat din orașul sufocant.
Decembrie este luna pierdută a anului. Nimeni nu are de câștigat. Din contră, pierdem ultima fărâmă de umanitate. Anul care stă să vină nu poate repara nimic din ce s-a distrus cu atâta îndârjire în decembrie.
La mulți ani!
Recomandările noastre
