Astăzi, mai mult decât o personalitate de presă: un personaj unic, Sorin Roșca Stănescu. Cunoscut ca jurnalist care a traversat cu talent și ambiție două perioade, cea a ultimilor ani ai Regimului Ceaușescu și cea de după, a ultimilor 30 de ani de ce or fi fost ei.
Jurnalist de când se știe, de la revista Liceului Sf. Sava a anilor `60, prins de 22 decembrie 1989 în redacția cotidianului „Informația Bucureștiului”, apoi, adjunct de la primul număr al Evenimentului Zilei, până când a ales să devină guru al școlii de presă „Ziua”, senator liberal și pușcăriaș condamnat pentru că așa a vrut Statul Paralel, „Nașu”, pentru că așa îi este porecla de presă, a fost tot timpul în centrul atenției pentru tușele din existența sa de roman de aventuri citadine, cu accente picarești. Unele plăcute, care i-au adus fala, altele tragice, pe care le-a trecut cu o seninătate, Dumnezeu știe cât de încărcată de durere tăcută, soră geamănă a lui Calliope, muza filosofiei.
Ceea ce se știe mai puțin este episodul colaborării sale cu Securitatea, mai precis cu „informativul” USLA, unitate a DSS care avea în sarcină lupta împotriva terorismului. Deconspirat de Virgil Măgureanu la începutul anilor `90, Sorin Roșca Stănescu a explicat în mai multe rânduri că informațiile pe care livra USLA vizau doar activitatea unor celule teroriste, contribuind astfel la evitarea unor atentate grave. A fost crezut și nu prea, dar asta doar până în momentul în care generalul Aurel I. Rogojan, în cartea sa „Puterea umbrei”, scrisă împreună cu jurnalistul Dan Andronic, a dezvăluit miza colaborării jurnalistului, una care nu a avut nici cea mai vagă legătură cu „poliția politică”, ci doar cu lupta împotriva actelor de tip terorist.
Despre toate astea, despre adevăruri de restrânsă circulație, despre un personaj marcant, veteran pe două fronturi, cel al presei românești și cel al serviciilor de informații, într-un interviu de mare substanță, marca „Dosare de presă”.