De unde știm că Apostolul Andrei a creștinat România?

Există voci care susțin că Apostolul Andrei nu a călcat niciodată pe pământ românesc și totul ar fi o mistifi care. Iată mai jos o selecție de izvoare istorice, citate de academicianul Emilian Popescu, care atestă că Andrei, „întâiul chemat”, este cel care a vestit Evanghelia strămoșilor noștri. Mai mult, ele demonstrează că și Sfântul Apostol Filip a propovăduit pe teritoriul actualei Românii.

 

 

 

 

Unul dintre izvoare este Origen, care, citând Tradiția (paradosis), afirmă că, atunci când Apostolii s-au adunat (Sinodul Apostolic din 49/50 d.Hr. de la Ierusalim) și au stabilit prin tragere la sorți aria de propovăduire a fiecăruia, lui Andrei i-a revenit Sciția. În antichitate, acest spațiu era dominat de două mari popoare: sciții (care locuiau în sudul Rusiei și Ucrainei) și tracii (care locuiau în Peninsula Balcanică și o mare parte din Asia Mică. Sciții s-au extins și în Dobrogea, astfel că în secolul I existau niște regate scitice în Dobrogea de Sud, cunoscute ca Sciția Mică. La reforma lui Dioclețian în 293 d.Hr., Sciția Mică a devenit pur și simplu Sciția.

Despre Andrei, Origen adaugă: „El a fost răstignit la Patras, în Ahaia, fiind legat în picioare de un măslin și este înmormântat acolo”. Origen este citat de Eusebiu din Cezareea în Historia Ecclesiastica, sec. IV.

Ipolit Romanul († 235), contemporan cu Origen, scrie în lucrarea sa, Despre apostoli că Apostolul Andrei „a vestit (Evanghelia) sciților și tracilor”. Alăturarea celor două neamuri, arată că Andrei i-a vizitat pe sciții din Scythia Minor, adică din Dobrogea.

Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae (sec. X?) notează la ziua de 30 noiembrie că, la tragerea la sorți, lui Andrei i-au căzut Pontul, Bitinia, Tracia, Sciția. Calendarul Gotic (sec. IV) vorbește chiar de doi apostoli (Andrei și Filip – primul pe 29 noiembrie, al doilea pe 15 noiembrie) care au propovăduit prin părțile noastre.

Alte lucrări care vorbesc despre apostolatul lui Filip în Sciția sunt Apocrifa lui Abdias și Martirologiul lui Adon (850-860). Cel din urmă consemnează la 1 mai: „Nașterea (spre viața veșnică) a sfinților Apostoli Filip și Iacob, dintre care Filip, după ce a convertit la credința în Hristos aproape întreaga Sciție și a așezat acolo diaconi, preoți și episcopi, s-a întors în Asia...”.

 

Ce spun Martirologiile occidentale

De asemenea, martirologiile occidentale pomenesc de propovăduirea lui Andrei în Sciția. Primul (830-852) este al lui Florus din Lyon, la 30 noiembrie, unde citim: „În cetatea Patras din provincia Ahaia se sărbătorește trecerea la cele veșnice a Sfântului Apostol Andrei, care a predicat și în Sciția. Sfintele sale moaște au fost mutate la Constantinopol în al douăzecilea an de domnie al împăratului Constantin (357)”.

Al doilea martirologiu este Rabanus Maurus (840-854), care notează la aceeași dată: „Trecerea la cele veșnice a Sfântului Apostol Andrei, care se tâlcuiește ‘bărbatul’ sau ‘frumosul’, fratele lui Petru. Acesta a propovăduit în Sciția și Ahaia, iar acolo, în cetatea Patras, a murit pe cruce.”

În fine, Martirologiul lui Usuard (mijlocul sec. IX), care, în afară de menționarea Sciției ca arie de misiune a lui Andrei, dă detalii despre pătimirea sa, indicând numele proconsulului Egeas, cel care l-a arestat, ținându-l închis în carceră, apoi l-a bătut crunt și l-a răstignit, apostolul supraviețuind pe cruce două zile.