Există, în fiecare seară, pe ecranele televizoarelor, o mică paradă a (in)competenței. În studiouri apar, rând pe rând, „experți” în relații internaționale, securitate, geostrategie, conflict militar, analiză de intelligence, diplomație comparată și alte discipline cu nume sonore, pe care le rostesc cu o siguranță aproape solemnă. Îi vezi gesticulând calm, explicând mișcările marilor puteri, desenând hărți mentale ale lumii, anticipând scenarii, avertizând asupra riscurilor, evaluând poziții strategice.

Dacă ai privi doar această scenografie a competenței, ai putea crede că România dispune de una dintre cele mai sofisticate elite de politică externă din Europa. Și totuși, realitatea este straniu de modestă.