Un studiu recent arată că viorile Stradivarius redau un sunet special datorită lungimii efurilor (decupajele în forma literei ”f”) de pe cutia de rezonanță. Această cercetare vine în completarea teoriei că o vioră Stradivarius își datorează sunetul specific unui amestec chimic unic cu care este tratat lemnul din care este făcută.
Nicholas Makris, de la Massachusetts Institute of Technology, din Boston, spune că alungirea efurilor viorii a fost de fapt o eroare a maestrului cremonez Antonio Stradivari. Probabil că faimosul lutier își fabrica instrumentele după schițe, însă era extrem de greu să decupezi lemnul subțire întotdeauna după aceeași lungime, așa că, în timp, efurile s-au alungit, spune Makris.
Diferențele de mărime a efurilor s-au tradus și prin diferențe între sunele redate de instrumente, astfel că viorile lui Antonio Stradivari au devenit ”cele mai bune din lume”.
Cele mai cunoscute viori Stradivarius:
- Soil (1714), considerata de majoritatea specialistilor cea mai buna vioara din lume
- Viotti (1709)
- Marylebone (1688)
- Emiliani (1703), pe care canta Anne-Sophie Mutter, posesoare si a exemplarului Lord Dunraven (1710)
- Marsick (1705)
- Hammer (1707)
- Gibson (1713)
- Delfinul (1713), pe care a cantat Sasha Haifetz
- Milanollo (1728), pe care au cantat Paganini, Menuhin, Christian Ferras si Pierre Amoyal
- Contele de Fontana (1712), care i-a apartinut lui David Oistrah
- Mesia (1716), care a ramas in atelier pana la moartea lui Stradivarius