Numărul românilor nu este nici pe departe cel pe care îl ştim din 2002 încoace. Dacă recensământul de acum nouă ani arăta că în România locuiau 21,68 milioane de persoane, acum numărul acestora este mai mic cu cel puţin 1,5 milioane. Statisticienii vin cu trei explicaţii ale acestui fenomen.
Datele care au rezultat din recensământul de probă, care a fost organizat în luna mai 2011, au arătat o scădere cu 1,5 milioane a locuitorilor României.
1. Prima explicaţie este fenomenul migraţiei care s-a accentuat puternic cu câţiva ani înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, dar şi după aderare.
"Această tendinţă se observă nu numai în România, ci şi în alte ţări din fostul bloc socialist, precum Bulgaria, Lituania sau Letonia", a precizat, ieri, preşedintele Institutului Naţional de Statistică (INS), Vergil Voineagu.
El a declarat că, în urma recensământului care va avea loc în perioada 22-31 octombrie, "estimarea numărului de emigranţi români va fi mult îmbunătăţită, întrucât vom culege date despre emigranţi atât de la rude, familie, cât şi de la vecini şi autorităţile locale".
Voineagu a precizat că aceste informaţii vor fi coroborate cu datele furnizate de alte instituţii din România.
Apoi, informaţiile din România vor fi puse "în oglindă" cu cele din ţările unde au plecat românii, deoarece fiecare din aceste state îşi înregistrează emigranţii.
François Farah, reprezentantul în România al Fondului Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA), prezent ieri la conferinţa de presă a INS, a declarat că ceea ce se ştie cu certitudine în ceea ce priveşte emigraţia românilor este faptul că cei care au plecat sunt din rândurile populaţiei active profesional şi reproductiv.
2. După migraţie, al doilea motiv al reducerii numărului de locuitori este sporul natural negativ. Asta înseamnă că, în România, numărul persoanelor decedate într-o anumită perioadă de timp este mai mare decât numărul celor născute vii.
Conform celor mai recente date statistice, sporul natural a fost negativ atât în luna mai, când au fost cu 5.578 mai mulţi decedaţi decât născuţi-vii, cât şi în aprilie, când diferenţa a fost de 7.410 persoane.
Această tendinţă este, de asemenea, remarcată şi în celelalte state din fostul bloc comunist, menţionate mai sus.
François Farah a afirmat că, deşi speranţa de viaţă în România este în creştere, în paralel are loc scăderea fertilităţii, ceea ce înseamnă că se vor naşte tot mai puţini copii.
"Pentru România asta înseamnă că vor fi mai puţine persoane care să-i susţină pe cei înaintaţi în vârstă, care vor fi tot mai mulţi", a declarat oficialul ONU.
3. Mortalitatea infantilă care este la cele mai ridicate cote din întreaga Uniune Europeană este cea de-a treia explicaţie pe care o dau statisticienii când vorbesc despre reducerea numărului de locuitori ai ţării noastre.
"Mortalitatea infantilă din cauza condiţiilor sanitare precare, slabei pregătiri a mamelor, a îngrijirii – este un factor important al declinului demografic", a declarat Vergil Voineagu, şeful INS.
Cifrele sunt cutremurătoare. În România, la 1.000 de copii născuţi vii, 10,1 mor în primul an de viaţă. Suntem urmaţi în acest clasament sumbru de bulgari, unde 9 copii îngroaşă rândurile mortalităţii infantile, la 1.000 născuţi vii, şi de Letonia, unde rata este de 7,8, potrivit datelor din 2009, centralizate la nivelul UE.
Cel mai bine îşi îngrijesc bebeluşii ţări precum Slovenia (rată de 2,4), Suedia şi Luxemburg (2,5) şi Finlanda (2,6).