,,Copilul teribil’’ al lagărului socialist în anii ‘50 și ‘80 ai secolului trecut, Polonia a obținut prin aderarea la NATO în 1997 o garanție fundamentală pentru propria sa securitate. Câțiva ani mai târziu, această garanție a fost consolidată prin integrarea în Uniunea Europeană.
Astăzi, Polonia este o națiune într-un continuu proces de creștere inclusiv pe segmentul economic. Cu toate așa-zisele ,,derapaje’’ pe plan intern, ponderea sa politică se consolidează constant în cadrul eșichierului transatlantic. Baletul diplomatic al Varșoviei între Washington și Bruxelles pe fondul conflictului din Ucraina i-a asigurat Poloniei nu doar vizibilitate ci și un loc central - pentru mulți ani - în matricea geopolitică a Europei Orientale și mai ales în dinamica și tendințele mediului de securitate regional și continental.
Diaspora poloneză în centrul unui sistem de lobby eficient
Polonia merge mai departe. Dintre toate țările care au aderat la Alianța Nord-Atlantică după 1990, Varșovia a reușit cea mai solidă apropiere de Statele Unite obținând garanții suplimentare de securitate din parte acestora. Nu este un secret faptul că demersurile au fost susținute printr-un lobby eficient al diasporei poloneze din America din rândul căreia s-a ridicat și evidențiat unul dintre cei mai influenți politicieni americani în domeniul politicii externe: Zbigniew Brzezinski, emigrat de tânăr în State. A fost consilier de securitate al președintelui Jimmy Carter și mambru activ al Comisiei Trilaterale.
Mai în glumă mai în serios, prin anii ‘90 se vorbea prin cercurile diplomatice că poporul polonez avea doi mari susținători din străinătate: Z. Brzezinski și Papa Ioan Paul al II-lea. Fiecare cu influența lui. În paranteză fie spus, Varșovia , ca și Budapesta, a menținut o relație foarte bună cu diaspora sa și în timpul comunismului. Comuniștii români în schimb, nu doreau decât promovarea prin diaspora, a cultului personalității în străinătate. Era ceva contra naturii în comunitățile de români. Ca de altfel și în România. Revenind la subiectul nostru, consolidarea axei Washington -Varșovia - reală nu ca ,,axa București-Washigton’’ cu trecere prin Londra, promovată propagandistic între viitoarele ,,succesuri’’ ale lui Traian Băsescu - a permis Poloniei renunțarea treptată la legăturile economice cu estul: Rusia, Ucraina, Bielorusia.
Vorbim de anii 2000 și chiar 2010 când marile state occidentale intensificau cooperarea cu Rusia importând materii prime și exportând bunuri industriale. Acum, cu războiul în coastă, diplomația poloneză încearcă să convingă aliatul american să crească numărul depozitelor de arme din țară și să înființeze o bază militară puternică. Totul depinde de modul în care se va termina conflictul de peste granița de est.
Calul Troian al Moscovei
În cadrul Uniunii Europene, vocea Poloniei s-a auzit mai puțin dacă excludem zgomotul din jurul așa-ziselor derapaje interne. Varșovia a încercat să promoveze ideea că gazul rusesc, de exemplu, ar fi pentru Europa Occidentală un gen de Cal Troian al Moscovei. Tentativele polonezilor nu au găsit ascultare - mai ales la Berlin și Roma - întrucât alternativa era reprezentată de hidrocarburile norvegiene și olandeze - sigure dar scumpe - și cele din nordul Africii, nesigure. Rusia era aproape geografic, sigură și vindea ieftin. Când Polonia propunea distanțarea Occidentului de Moscova i se răspundea în mod ipocrit că aceasta ar însemna blocarea - scuzați termenul - occidentalizării Rusiei.
În esență, poziția marilor capitale europene față de extinderea surselor de energie spre vest și sud a influențat și o parte a clasei politice poloneze, existând o opoziție destul de puternică față de construcția conductei Baltic Pipe destinată transportului pe sub Baltica a gazului norvegian. Gazoductul a fost finalizat abia în 2022, după invadarea Ucrainei.
Poziția geografică - element esențial al orizontului strategic național
Activismul militar polonez din ultimele două decenii - despre care vom vorbi în cele ce urmează - a fost încurajat de peste ocean, unde se apreciază că Varșovia este ,,reduta numărul 1’’ a Occidentului în estul Europei în fața expansiunii Rusiei. Ambițiosul program de înarmare aflat în curs de desfășurare, reducerea aproape totală a dependenței de resursele energetice rusești, componenta anti-Moscova a narativului emoțional al populației au transformat Polonia în cea mai importantă santinelă pe meterezele de est ale fortului european. Pentru Washington, Polonia este pe cale să devină principalul partener militar în Europa continentală. Bruxelles-ul nu există din acest punct de vedere iar cei care ar avea ceva de spus în legătură cu realitatea în discuție - în speță Berlinul și Roma - din nefericire, nu pot decât să constate acest lucru.
Dacă ar fi să analizăm evenimentele din ultimele săptămâni, presiunea politico-diplomatică și mediatică a polonezilor a condus la soluționarea temporară a ,,războiului tancurilor Leopard 2’’care vor ajunge în Ucraina. Acțiune târzie și mai degrabă simbolică dar importantă în ecuația conflictului.
Prin 2010, după Cecenia și Georgia, un diplomat polonez îmi spunea; ,,o să vezi că rușii își vor demonstra caracterul agresiv și în vest. Nu cred că au treabă cu noi dar n-am vrea să fim folosiți așa cum au făcut germanii cu Belgia în Primul Război Mondial’’.
Până la 24 februarie 2022, relațiile Varșoviei cu Kievul nu erau foarte bune. Odată depășit punctul de inflexiune - când a început ,,operațiunea specială’’ a Moscovei - diplomația și media poloneze au reușit să transforme momentul într-un gen de reconversie a poziției Poloniei la nivel continental inclusiv în raportul destul de tensionat cu Bruxelles-ul. Imigrația în masă a ucrainenilor nu se traduce doar prin cheltuieli suplimentare ale statului ci înseamnă vizibilitate maximă în exterior și resursă umană utilizabilă în interior. Nu ar fi hazardat să afirm în context că indiferent cum se va termina conflictul, Polonia va fi în prima linie în lungul proces de reconstrucție a Ucrainei și va capitaliza beneficiile poziției sale geografice așa cum o face, cu succes, cu poziția geopolitică.
Dacă vrei pace…pregătește-ți bine armata
Dotarea cu armament a armatei poloneze a fost și rămâne pe primul loc între obiectivele Varșoviei. După două decenii de eforturi masive pe această linie, Polonia dispune de una dintre cele mai eficiente armate din spațiul între Scandinavia și Marea Egee. Efectivele vor fi dublate până în 2035 la fel ca cheltuielile militare care acum sunt de 2,5% din PIB. Polonia va primi 32 de aparate F-35 și 250 de tancuri Abrams de generație recentă produse de General Dynamics. Primele tancuri de acest tip, mai vechi însă, au ajuns încă din vara anului trecut în Polonia. Provin din parcul US Army și înlocuiesc tancurile T-72 livrate de polonezi Ucrainei.
În ultimii ani, guvernul de la Varșovia a inițiat un proces de extindere a numărului de furnizori incluzând între aceștia Coreea de Sud și Turcia. Cu autoritățile de la Seoul a încheiat contracte pentru tancuri K2 - 1000 unități în baza unui contract de 5,8 md. dolari - lansatoare de rachete Chunmoo și avioane de luptă Fa-50.Alegerea ca furnizor a coreenilor are două rațiuni. Primo: calitatea ridicată și perioada de așteptare extrem de scurtă. Secundo: Polonia și Coreea de Sud sunt aliați importanți ai Statelor Unite în două regiuni unde Washingtonul are interese majore: Europa de Est și Pacific. Cele două țări trăiesc în umbra unor pericole potențiale - puteri militare importante - cu arsenale similare. De câțiva ani, între Seoul și Varșovia există un proces de cooperare în domeniul tehnicii militare.
La sfârșitul lunii octombrie 2022, Polonia a primit primele 6 unități dintr-un contract ce prevede furnizarea de către Turcia a 24 drone Bayraktar Tb2. Până în noiembrie 2024, se vor primi și celelalte unități. În decembrie anul trecut, Ministerul polonez al apărării a anunțat achiziția a doi sateliți de observație Pleiades Neo de la Airbus Defence&Space în valoare de 575 milioane euro.
Lansarea lor va avea loc în 2027. Este încă un episod al investițiilor Poloniei în domeniul instalațiilor de avangardă și nu în ultimul rând, al consolidării relațiilor cu Parisul. În altă ordine de idei, precizez că în urmă cu o lună, concernul suedez SAAB a anunțat semnarea unui contract cu Polish State Treasury Armament Agency pentru două nave de tip Signal Intelligence (SIGINT) destinate marinei poloneze. Valoarea contractului: 620 milioane euro iar livrarea în 2027. Navele vor fi construite în Polonia la șantierele Remontowa Shipbuiding SA și vor înlocui vechile unități Nawigator și Hidrograf, proiectate în Uniunea Sovietică și constriute în Polonia în urmă cu o jumătate de secol.
Datele de mai sus sunt doar câteva exemple privind programul de dotări al armatei Poloniei. Totalul cheltuielilor întregului program se ridică la 20-25 miliarde dolari. Quod erat demonstrandum.