Partenerii care nu se pun de acord când să vină barza în viaţa lor fie au probleme financiare, fie sunt imaturi sau incompatibili.Din ce în ce mai mulți parteneri amână marea decizie.
Iulia are 25 de ani, un job stabil şi o casă. Deşi pentru vârsta ei este "realizată", nu cedează rugăminţilor iubitului ei de a avea un copil peste un an sau doi. Vrea să fie mamă, dar nu ştie când. Încă se consideră un copil şi nu crede că mai e loc de alte responsabilităţi în viaţa ei, în viitorul foarte apropiat.
"Sunt zăpăcită, uit lucruri, stau mult la muncă, ajung târziu, nu mai am timp de treburi casnice, abia mai ies în oraş. Mă întreb dacă aş avea şi copil, aş înnebuni?", spune îngrozită. România, ţara caselor cu trei generaţii
Timpurile în care femeile să măritau la 19 ani şi făceau copii la 20 sunt apuse, cel puţin în zona urbană. Şi rolurile par să se fi inversat: dacă înainte ele îşi înduplecau cu greu partenerii să devină taţi, acum bărbaţii duc muncă de lămurire cu soţiile, care amână maternitatea până le sună ceasul biologic.
Iar cifrele natalităţii sunt negre. În prezent, în ţara noastră se nasc de două ori mai puţini copii ca acum 20 de ani, iar prognozele trag un semnal de alarmă că populaţia se va înjumătăţi în următoarele decade. Conform datelor oferite de Institutul Naţional de Statistică, rata brută a natalităţii a fost, până în 1966, de 14,3 de nou-născuţi la mia de locuitori, scăzând la 9,3, în prezent.
Sărăcia pare să fie cauza principală, dacă luăm în calcul că România este ţara caselor cu trei generaţii. Una din patru gospodării este formată din bunici, părinţi şi nepoţi, ceea ce ne clasează pe locul trei de la coadă în topul ţărilor europene, după Bulgaria şi Letonia, conform Eurostat.
"Copilul este o carte de vizită. Părinţii vor să-i ofere totul, asta şi pentru imaginea lor. Multe cupluri nu fac copii până nu au o casă, o maşină, joburi stabile", explică Lena Rusti, psiholog la cabinetul Mentarex Consult. "Conflictele de valori sunt greu de negociat"
Dincolo de lipsuri, nici societatea nu mai pune le fel de multă presiune pe femei, lasându-le suficient timp să-şi facă o carieră înainte de maternitate. "Putem vorbi şi de o doză de egoism. Există două situaţii: să ştii de la început că partenerul nu-şi doreşte un copil, dar să crezi că poţi să-l schimbi, sau să ai ulterior supriza asta. Este un conflict greu de negociat, e vorba de valori diferite. Partenerii trebuie să afle ce stă la baza acestei decizii, să vadă dacă o pot adapta. Să aştepte un an în loc de cinci sau cinci în loc de niciodată", exemplifică psihologul. CAUZĂ
Teama de a te lega de partenerul nepotrivit
Amânarea deciziei de a fi părinte poate avea legătură cu maturizarea partenerilor, însă la fel de bine trădează şi probleme de compatibilitate în cuplu.
"Este vorba de frica de a-ţi asuma responsabilităţi alături de partenerul/a nepotrivit/ă. Încă n-ai încetat să visezi la relaţia ideală. Bărbaţii sunt mai fericiţi în acest caz, pot să aştepte mai mult, fertilitatea e mai lungă la ei. Femeile au însă deadline biologic", punctează psihologul Lena Rusti, care adaugă că părinţii tineri au mai multe avantaje.
"Au mai multă răbdare, rezistenţă la stres, se apropie mai uşor de copii. Nu mai vorbesc că la şcoală copiii cu părinţi mai bătrâni se simt şi mai stânjeniţi", conchide specialistul. "Bărbaţii pot să aştepte mai mult, perioada lor de fertilitate este mai lungă. Femeile însă au un deadline biologic.“ LENA RUSTI, psiholog