Cu COVID sau fără COVID, cu vaccin sau fără vaccin, bătrânii noștri par iremediabil condamnați la moarte.
O bombă atomică a explodat peste Ocean și toată presa occidentală îndeasă pâslă în urechile cititorilor ca nu cumva să audă bubuiala.
Împotriva administrației statului New York a fost declanșată o anchetă federală pentru modul catastrofal în care a gestionat azilurile de bătrâni în criza COVID.
Guvernatorul Andrew Cuomo a obligat azilurile să primească pacienți pozitivi COVID, externați din spitale. Rezultatul: o hecatombă.
Deși a fost avertizat că măsura este catastrofală, el a refuzat să o anuleze, menținând-o în vigoare încă cel puțin șase săptămâni.
Mai mult, Cuomo este acuzat că ascuns cifra reală a victimelor. Aceasta ar fi cu cel puțin 50% mai mare decât a raportat guvernatorul, afirmă procurorul statului, Letitia James.
După ce, zile la rând, Cuomo a respins acuzațiile, el a recunoscut joi că a raportat mai puțini morți de COVID în aziluri decât s-au înregistrat în realitate.
Potrivit noilor cifre scoase de Cuomo din sertar, cel puțin 12.743 de pacienți din aziluri au murit până pe 19 ianuarie anul acesta, față de numai 8.505, cât figurau în raportările inițiale.
Andrew Cuomo nu este un fitecine. Este una dintre personalitățile proeminente ale Partidului Democrat, numele său fiind vehiculat ca posibil candidat la președinție. A fost unul dintre dușmanii de moarte ai lui Trump.
Când a izbucnit epidemia, restricțiile draconice ale lui Cuomo au fost elogiate de presă și de toată stânga progresistă. În special închiderea bisericilor. Democrații au dat exemplu rigoarea de penitenciar a administrației Cuomo, punând-o în antiteză cu lejeritatea lui Trump.
Dacă acum obedientul și coruptul FBI a declanșat o investigație împotriva lui Cuomo, înseamnă că situația este groasă. Prea groasă pentru a putea fi mușamalizată.
În tot haloimăsul COVID, în care informațiile se contrazic de la o zi la alta, una singură a rămas neclintită și necontestată de la început și până azi: bătrânii sunt cele mai vulnerabile persoane și trebuie să aibă parte de o protecție specială.
Cu toate acestea, de un an de zile curg informații despre cum mor bătrânii pe capete în aziluri, în lumea întreagă.
Nu doar de COVID. Izolați de familii (dar, cum s-a văzut, nu și de alți bolnavi COVID), bătrânii au murit de inimă rea. Sau, cum scrie Associated Press, „de o stare mentală vecină cu disperarea, provocată de izolarea prelungită și numită în unele certificate de deces «lipsa dorinței de a trăi»”.
La fiecare două victime declarate de COVID, una a murit din alte cauze, diferite de cele ale mortalității considerate „normale” într-un azil.
În SUA, numai în martie trecut, numărul acestor „decese suplimentare” din casele de bătrâni a depășit 40.000! Este vorba în marea lor majoritate de persoane cu o stare bună de sănătate, până la izbucnirea epidemiei, însă apoi rupte de familii și neglijate criminal de personalul sanitar.
Conducerile azilelor și caselor de bătrâni din Marea Britanie au primit indicații exprese de la autoritățile sanitare să nu îi resusciteze pe pacienții care se infectează cu COVID, lăsându-i să moară.
(Recent, tot în Marea Britanie au apărut informații similare despre persoanele cu dizabilități care trebuie lăsate să moară dacă au nevoie de tratament ATI. În Statele Unite, o asemenea stare de lucruri era cunoscută de mult.)
În luna ianuarie, procuratura spaniolă a anunțat că investighează peste 200 de cazuri de bătrâni morți în aziluri, abandonați de personalul medical.
Anul trecut, militarii au găsit în azilurile din Spania bătrâni abandonați în paturile lor, mulți dintre ei morți.
Un raport din iulie 2020 al Medecins sans Frontières a ajuns la concluzia că jumătate dintre bătrânii decedați în azilurile din Belgia au murit cu zile și ar fi putut fi salvați.
România nu a fost scutită de această furtună a morții: s-au semnalat focare de COVID la azilurile din Craiova, Cluj, Bacău, Galați, Marghita - Bihor.
Și Dumnezeu știe câte altele pe care Google n-a putut să le mai încapă.
Vaccinurile minune, apărute ca ciupercile după ploaie, în urma unor perioade nemaivăzut de scurte de testare, ne-au fost prezentate ca fiind izbăvirea mult așteptată. Mai ales pentru sărmanii bătrâni, victime sigure ale virusului ucigaș.
A urmat însă o nouă sarabandă a morților. „Izbăvitorul” se dovedea a fi un ucigaș de bătrâni.
Peste 20 de vârstnici au murit într-un azil din Norvegia, după ce au fost vaccinați cu Pfizer.
Un pacient al unui cămin de bătrâni din Lucerna, Elveția, a murit și el tot după ce a fost vaccinat cu Pfizer.
Doi bătrâni israelieni au murit, de asemenea după vaccinul Pfizer.
Alți doi bătrâni, unul din Franța și altul din Belgia, au murit după ce au fost vaccinați cu, ați ghicit, Pfizer.
În toate aceste cazuri, și în multe altele, băgate sub preș, am fost asigurați că nu s-a descoperit nici o legătură între deces și vaccin.
O altă afacere dubioasă este interzicerea vaccinării bătrânilor cu AstraZeneca. Singurul vaccin anti-COVID „de modă veche” folosit în Occident, spre deosebire de Pfizer și Moderna, bazate pe tehnica „revoluționară” ARN-mesager.
Decizia interzicerii a fost luată în urma publicării pe 25 ianuarie 2021 a unui articol în ziarul economic german Handelsblatt, care afirma: „Vaccinul AstraZeneca pare puțin eficient la seniori” și adăuga că eficiența sa la persoanele vârstnice este de numai 8%.
În urma acestui articol, Germania și după ea majoritatea țărilor occidentale (inclusiv România) au luat decizia interzicerii vaccinului AstraZeneca la cei peste 65 de ani.
Or, așa cum demonstrează prestigioasa publicație medicală The British Medical Journal, Handelsblatt nu se bazează pe absolut nimic în afirmațiile sale.
Decizia interzicerii vaccinului AstraZeneca pentru categoria cea mai supusă riscului este cu atât mai dubioasă în contextul penuriei de vaccinuri Pfizer și Moderna. Deși autoritățile sanitare au manifestat în alte cazuri o flexibilitate extremă (acceptând de pildă amestecarea vaccinurilor), acum ele preferă să țină bătrânii nevaccinați, decât să le permită vaccinarea cu AstraZeneca.
Cum de a ajuns statul să hotărască în numele cetățeanului cu ce să se vaccineze este o altă grozăvie.
*
Cu COVID sau fără COVID, cu vaccin sau fără vaccin, bătrânii par iremediabil condamnați la moarte.
După ce au fost secționați cu atenție de restul corpului social, izolați prin măsuri de restricție speciale, rupți de familie, zăvorâți în case și aziluri, alungați din biserici și cimitire, bătrânii par să fie principala țintă a acestei pandemii.
O pandemie ideologizată, văzută ca unică oportunitate pentru instaurarea unei Noi Ordini Mondiale.
Și, totuși, ce pericol teribil reprezintă pentru Covidism niște sărmani bătrâni, care mai au doar puține zile până să piară de moarte bună? Cum ar putea ei periclita instaurarea Noii Ordini Mondiale?
Bătrânii sunt singura generație ruptă de internet și nedependentă de telefonul mobil sau de computer. Prin urmare, inaccesibilă valului de propagandă otrăvită care se revarsă din rețea.
Bătrânii au trecut prin vremuri cumplite – război, temnițele politice, deportări, prigoana Securității, foametea, frigul și teroarea comunistă – știu cum arată suferința adevărată. Nu se sperie de un strănut. Nu se sperie de moarte. (Doar de singurătate se sperie.) Or, cum frica de moarte este principalul instrument al instaurării covidismului, bătrânii sunt niște instigatori.
Bătrânii au o relație specială cu copiii, generația cea mai expusă la internet. Bunicii sunt singurii care au puterea să-și scoată nepoții de sub vraja demonică a ecranului. Sunt singurii care îi pot îndemna să iasă la aer, să bată mingea, să spargă geamurile. Să încalce regulile.
Dar, mai ales, sunt cei care le pot spune nepoților povești. Despre un Făt Frumos neînfricat, gata să lase confortul de fiu de împărat pentru o Ileană Consânzeană; despre cum a aflat de fecioara asta minunată de la un povestitor bătrân; cum, fără să o vadă, s-a îndrăgostit de o idee; cum a ales să-și riște viața pentru a o salva din ghearele unui Zmeu, cea mai odioasă ființă de pe lume.
Bunicii le-ar mai putea spune nepoților că, cel mai adesea, Făt Frumos moare, răpus de viclenia Zmeului. Dar este stropit de trei ori cu apă moartă și apoi cu apă vie, și se ridică din morți mai frumos și mai puternic. Și cu paloșul gol în mână, aburcat pe calul înaripat, se repede ca un blestem și taie capetele Zmeului. Și o salvează pe Ileana din izolarea turnului în care era închisă, readucând la viață toată împărăția.
Și, la sfârșit de tot, după „am încălecat pe-o șa…”, bunicii le-ar putea tâlcui nepoților că Făt Frumos este nimeni altul decât Iisus Hristos.
Pentru toate aceste vini, bătrânii noștri sunt condamnați la moarte.