De ce l-am uitat pe Ciprian Porumbescu?

Pe 2 octombrie in 1853 în Şipotele Sucevei, în sânul familiei Golembiovschi (care ulterior îşi va schimba numele în Porumbescu) se năştea un băieţel care a fost botezat Ciprian.

Un copil timid, stăngaci şi firav, predispus spre boală, însă  perspicace şi inteligent. Anii copilariei, după cum avea să consemneze mai târziu muzicianul Ciprian Porumbescu, au fost poate anii cei mai frumoşi şi îndrăgiţi din viaţa lui. Tatăl, folclorist şi un mare iubitor al muzicii psaltice, colabora în mod frecvent cu unul dintre poeţii remarcabili ai vremii, Vasile Alecsandri. I-a cultivat copilului dragostea pentru ţară, iar Ciprian Porumbescu nu va uita niciodată cântecele lăutarilor din sat, aşa cum nu va uita nici cântul tăcut al pădurilor de dincolo de sat. Oamenii îl cunosc exlusiv pe Porumbescu drept muzicianul care a compus "Crai Nou", "Pe-al nostru steag e scris Unire", "Trei Culori", faimoasele hore: "Hora de la Stupca", "Hora Braşovului" sau "Hora Prahovei". Opera sa însumează un număr impresionant de peste 200 de piese, însă puţini ştiu că a cules piese de folclor, a scris poezii, a scris articole pentru diverse publicaţii ale vremii. Astăzi, creatia lui a fost parţial uitată, "Trei culori" sună unora "comunist", iar "Hymni i Flamurit"-imnul naţional al Albaniei, seamăna izbitor cu "Pe-al nostru steag e scris Unire"... Astăzi, creaţia lui a fost parţial uitată, deşi faimoasa lui balada nu poate trece uşor în uitare. Întrebarea "De ce l-am uitat pe Ciprian Porumbescu?" poate nu are un răspuns prea clar, ca şi prezentul, al cărui răspuns ar putea fi tot o...întrebare: "De ce nu?"...

<iframe frameborder="0" src="http://www.youtube.com/embed/WCnDQkfi5oA" height="315" width="560"></iframe>

<iframe frameborder="0" src="http://www.youtube.com/embed/HXdyu0YU50s" height="315" width="420"></iframe>