În zilele acestea, preotul merge cu Icoana Crăciunului pe la casele credincioșilor, vestindu-le Nașterea Mântuitorului. Aceștia se închină și o sărută. Dar știu ei la ce se închină? Știu ce mesaj le transmite icoana pe care o sărută?
Bunăoară, câți dintre dumneavoastră ați observat că Pruncul Iisus, așezat lângă Maica Sa, nu este învelit în scutece, ca orice bebeluș, ci în giulgiu de mort? Și că este așezat nu într-un leagăn, ci într-o raclă?
Nașterea Mântuitorului nu este un capriciu de zeitate greacă, dornică să experimenteze deliciile vieții omenești, ci are un scop clar: Jertfa, Moartea și Mântuirea Lumii. Așa cum Hristos se naște în Peșteră, tot în Peșteră va fi îngropat (mormintele iudeilor erau săpate în stâncă). Peștera, explică Sfinții Părinți, simbolizează lumea căzută, întunecoasă, a păcatului, pe care Dumnezeu o luminează cu Întruparea și Jertfa Sa.
Câtă deosebire între tablourile Renașterii sau Barocului, dedicate Nașterii, cu un prunc drăgălaș și dolofan, și portretul ascetic, prevestitor al Morții și Învierii din icoana ortodoxă! Iisus nu a fost niciodată bebeluș, ci a fost Dumnezeu pe toată durata vieții sale pământești. Aceasta este și explicația pentru care în toate icoanele ortodoxe autentice care o înfățișează pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe, Iisus nu arată ca un copil, ci are trăsături mature și o privire gravă, îngândurată.