Vorba câinele este cel mai bun prieten al omului e exact ce-ţi vine în minte dacă te afli în zona Piaţa Veteranilor, din cartierul bucureştean Militari. Aici trăiesc în armonie cu cei câţiva mici patroni (de florării şi chioşcuri de ziare) cel puţin 20 de câini. Iar ca această zonă sunt multe altele în Capitală.
Pentru ei câinele este cel mai bun prieten, deşi pentru unii dintre trecători devine cel mai rău duşman. Nu muşcă mâna care îi hrăneşte, iar cei care îi ţin aproape nu recunosc că ar fi agresivi.
„A muşcat un client de fund, dar a simţit că e om rău”
Ortansa Mihalcea vinde de nouă ani flori în Piaţa Veteranilor. De doi ani i s-a aciuiat pe lângă chioşc o căţea albă, pe care a numit-o Alba, după culoarea blănii.
La apropierea oricărui străin, Alba iese de după găletuşele cu flori şi miroase. Aşa, spune florăreasa, îşi dă seama dacă este om bun sau om rău, iar pe oamenii buni nu-i muşcă niciodată.
„Pe un om l-a simţit rău şi l-a muşcat de fund când cumpăra flori. Nu m-a dat în judecată că mă ştie, e client vechi, i-am dat şi eu nişte flori gratis”, povesteşte femeia. Mă asigură că Alba e sterilizată, deşi nu i se vede cercelul care să ateste asta.
Aflând că s-ar putea să apară hingherii prin cartier şi să ridice câinii, ea reacţionează vehement. „Pe Alba nu o dau. Ea e aici de doi ani, îi dau de mâncare, e parte din familie. E o căţea deşteaptă şi iubitoare”. Iar de posibilitatea de a o adopta pare interesată, numai că nu vrea să o ţină în casă, din lipsă de spaţiu. Îi propun să îi cumpere o cuşcă lângă chioşc şi să o vaccineze, iar ea strigă: „Da ce-am înnebunit”!
„Bătrânii sunt de acord să rămână câinii pe străzi, îi hrănesc; sunt singuri şi atunci ies şi stau cu câinii”, mai spune Ortensa Mihalcea, dând-o exemplu pe bunica ei, care stătea pe un scăunel cu privirea către stradă şi urmărea oamenii care treceau. „Nu ştiu ce s-ar face fără Alba, o iubeşte ca pe ochii din cap”.
„Le-am dat ţigări să nu-mi ia câinii ”
La câţiva metri de florărie, doamna Maria ţine un chioşc de ziare şi doi câini. Despre restul de opt-zece câini, care mişună în jurul chioşcului, spune că nu sunt ai ei. Îi ia acasă pe cei doi câini, o căţea albă şi un câine galben. Cu acordul vecinilor de etaj, iubitori de câini şi ei, le-a făcut culcuş în scară şi se trezeşte dimineaţa devreme să le facă curat în dormitor.
„Numai iarna când dă gerul îi bag în casă”, spune ea. „N-am loc că mai am un câine şi o pisică”. Se laudă că a crescut generaţii de câini, o dată cu afacerea cu ziare pe care o ţine din 1990.
Susţine că ei nu-i fac probleme, deşi, când mai trece câte-un om pe care îl simt rău, imediat sar şi latră. „Dar numai la cei răi”, garantează ea.
Ea nu e de acord cu eutanasierea câinilor, ci spune că ar trebui sterilizaţi. „Dacă vin hingherii le dau bani să nu mi-i ia şi îi închid în chioşc. Le mai dau şi ţigări”
Din punctul ei de vedere, cei care urăsc animalele nu sunt oameni şi dă exemplul unor vecini din bloc. Pe când spune asta, o bătrână cu părul alb făcut permanent mic şi multe sacoşe de rafie atârnate de braţ se opreşte la chioşc. „Uite, asta e una care nu suportă câinii, nici nu mă grăbesc să o servesc”.
Sunt agresivi, doar dacă provocaţi
Şi florăreasa şi patroana chioşcului de ziare recunosc că îi hrănesc şi pe ceilalţi câini din zonă. La fel face şi Maria Matei, care lucrează la un magazin pet shop din piaţă.
„Când îi văd că vin aici, le dau bobiţe, îmi e milă de ei. Nu cred că ar trebui eutanasiaţi, sunt şi ei suflete”, spune femeia, care acasă creşte un câine şi o familie de hamsteri.
Ea subliniază că maidanezii nu sunt agresivi decât dacă sunt provocaţi. „Sunt inofensivi, dar ca orice alte animale, când se simt ameninţaţi, îşi apără teritoriul”.
Recomandările noastre
