În aceste momente pare că, după preluarea dosarului de către procurorii și polițiștii din București, ancheta se desfășoară după tiparele profesioniste ale muncii de judiciar și criminalistice. Din păcate s-a ratat startul bun al anchetei, s-au compromis probe, s-au pierdut mărturii „la cald”, ele fiind ulterior distorsionate de informațiile apărute în spațiul public, s-a dat timp suspectului (și eventualilor complici) să-și pregătească scenariul apărării.

Gheorghe Dincă știa că fata sunase la 112 și e posibil să se trezească cu Poliția la ușă. Fix din acel moment începe să se construiască monstruozitatea care ne-a înfiorat pe toți. Iar neclaritățile, întrebările persistă, persistă… Dincă spune că a lovit copila, iar aceasta a căzut, s-a lovit la cap și a murit. Sunt toate circumstanțele unei infracțiuni de lovitură cauzatoare de moarte, iar condamnarea e mult mai blândă decât pentru un omor. Să știe Dincă atâta drept penal încât să invoce chestia asta? L-a învățat cineva cum să acționeze ulterior? E greu de crezut că cineva care ucide și știe că Poliția a fost anunțată că la el în casă e o fată sechestrată, după ce o ucide, fie și accidental, se apucă să-i ardă cadavrul. Nu am auzit vreo explicație de la avocatul lui, dacă anchetatorii l-a fi întrebat pe Dincă: Nu ți-a fost teamă că vin polițiștii și te prind arzând trupul fetei pe care ai violat-o și omorât-o? Nici vreun psiholog nu a explicat dacă acțiunea aceasta e proprie unui psihopat, că tot are monstrul un pomelnic cu diagnostice ale unor boli psihice.

Dacă vorbim de internările anuale ale lui Gheorghe Dincă în spitalul de psihiatrie trebuie spus că am intrat pe un alt domeniu în care angajați ai statului comit infracțiuni „în virtutea obiceiului”. A obiceiului de a se pensiona unii pe caz de boală, contra șpagă. Nu m-aș fi gândit la o astfel de practică în cazul bestiei din Caracal dacă medicul care i-a pus diagnosticul ar fi anunțat Poliția că bolnavul psihic nu mai are voie să conducă autoturismul și să i se suspende permisul de conducere. Dosarul de pacient i-a permis însă lui Dincă să abandoneze serviciul în cursul anului 2010 și să se pensioneze pe caz de boală. Nu a ieșit niciun anchetator să spună că se verifică lucrurile astea, să spună opiniei publice că se vor baza doar pe concluziile comisiei de specialitate de la Institutul Național Medic-Legal (INML), care vor releva dacă Dincă e bolnav psihic și dacă are discernământ.

Rămânând în sfera medico-legală a anchetei, am constatat că nu există niciun comunicat oficial al INML cu privire la identificarea Alexandrei după ADN. În acea zi de sâmbătă, 3 august, ni s-a livrat știrea că site-ul instituției a fost spart de hackeri. Există doar comunicatul DIICOT în care se afirmă că ADN-ul aparține fetei, dar nu se spune clar ce fragmente umane au fost supuse expertizei.

„Precizăm că, în urma analizelor de laborator ale probelor ridicate, efectuate până în prezent, a rezultat profilul genetic al unei singure persoane, respectiv Măceșanu Alexandra Mihaela, concluzie fundamentată științific pe compararea acestui profil genetic determinat cu profilul genetic determinat al părinților Alexandrei”, spun procurorii. Cel mai probabil, ADN-ul a fost obținut din dinții găsiți în butoiul în care se spune că a ars trupul copilei.

Niciun procuror nu a precizat dacă trupul adolescentei a fost ars în totalitate sau doar parțial. Acest amănunt nu ar fi avut de ce să strice mersul anchetei. Mai avem și declarația lui Alexandru Cumpănașu că ministrul Justiției, Ana Birchall, a sunat familia Alexandrei și i-a spus că testele ADN indică faptul că fragmentele expertizate aparțin fetei lor, dar și declarația purtătorului de cuvânt al DIICOT care ne-a spus că testul are o acuratețe de 99,9%. Din păcate, nimeni nu i-a cerut explicații purtătoarei de cuvânt cu privire la acestă afirmație, căci nici la testele de paternitate nu rezultă un asemenea procent de siguranță.

Din cauza acestor neclarități, familiile Alexandrei și Luizei au anunțat că vor cere contra-expertize la laboratoare din străinătate pentru a se convinge că fetele lor sunt decedate. Când încă trupul Luizei nu fusese găsit, mama ei a anunțat că face demersuri pentru că nu mai are încredere în autoritățile statului. Am să dau un singur exemplu, dintr-un raport oficial, care scoate în evidență deficiențe crase în unitățile ministerului de interne. Dacă acestea nu ar fi existat, Alexandra avea șanse mari să fie salvată.

Mai marii Ministerului de Interne nu au fost întrebați și nici nu au dat explicații cu privire la faptul că polițiștii din Caracal nu au făcut niciun fel de legătură între informații astfel ca, în momentul în care Alexandra a sunat la 112 să știe că ea e fata a cărei dispariție fusese deja înregistrată și dată în urmărire națională. Reproduc din raportul oficial al Ministerului de Interne:

” – ora 10.30: mama minorei a primit un apel telefonic (de pe numărul 0763931765) de la un bărbat care a utilizat apelativul „mama soacră”, spunându-i că el și minora sunt bine și urmează să plece în Anglia să facă bani, convorbire ce s-a purtat în prezența ……(din cadrul postului de poliție Dobrosloveni – jud. Olt). După finalizarea acesteia, polițistul a apelat în mod repetat postul telefonic sus menționat, în vederea stabilirii unei comunicări cu apelantul, fără niciun rezultat.

– ora 10.30: evenimentul a fost raportat poliției Municipiului Caracal, iar șeful postului de poliție a solicitat totodată dispunerea de măsuri în vederea punerii în urmărire națională a minorei.

– ora 10.35: dispecerul de serviciu de la Poliția Municipiului Caracal a transmis către I.P.J. Olt solicitarea pentru punerea în urmărire națională a minorei.

– ora 10.54: șeful postului de poliție Dobrosloveni a luat legătura telefonic cu șeful Biroului Investigații Criminale, căruia i-a solicitat sprijin cu privire la același aspect.”

Poliția Caracal a raportat dispariția Alexandrei Măceșanu la IPJ Olt, iar la doar un minut după, la 112 se primește apelul fetei. „Ora 11.05: la nivelul S.T.S. Olt s-a primit un apel 112, de la numărul de telefon 0759660526 (cartelă pre-paid), de la o persoană de sex feminin care s-a recomandat ca fiind Măceșanu Alexandra și care sesiza că a fost răpită și violată”.

Abia la ora 11.29, șeful Biroului Investigații Criminale din Poliția Caracal află că la dispeceratul lor s-a primit un apel de la 112 prin care se semnala convorbirea cu Alexandra și face legătura cu telefonul de la ora 10.54, primit de la șeful de post din Dobrosloveni. Deci 35 de minute irosite aiurea, fiindcă în secția de poliție nu există un sistem computerizat care să înregistreze evenimentele semnalate zilnic, ci informațiile sunt vehiculate pe holuri sau prin birouri, ca acum 50 de ani. Să punctăm și ipoteza ultra-mediatizată și comentată cu privire la rețeaua internațională de trafic de persoane, protejată de polițiști, procurori și persoane sus-puse din mediul politic. Nicio autoritate (dar în mod special Parchetul!) nu a dat nicio explicație sau dezmințire despre o posibilă rețea de proxeneți care livrează tinere, ca și în 2012, militarilor americani cantonați la Baza Deveselu. Să fi spus un procuror măcar că este o nebunie curată această versiune care circulă intens în spațiul public, că nu se confirmă faptul că 92 de americani au plecat precipitat din Baza NATO, imediat după ce a izbucnit scandalul cu dispariția fetelor, Alexandra și Luiza.

Dacă despre Alexandra am aflat multe și anchetatorii au insistat să convingă prin probe că e moartă, despre Luiza Melencu, dispărută în aprilie, nu se știe mare lucru. Dincă spune că a ucis-o la fel ca pe Alexandra, dintr-un pumn, iar apoi a aruncat-o în apă. I-a plimbat pe polițiști ba pe malul Oltului, ba pe la Dunăre. Acum, când scriu, vine vestea că, la indicația monstrului, polițiștii au descoperit cadavrul unei fete (sau bucăți din el) într-o pădure din apropierea casei lui Dincă. Este ora 15.35 și niciun oficial al Parchetului sau purtătoarea de cuvânt nu a ieșit să spună ceva opiniei publice, extrem de inflamată despre felul cum și-au făcut datoria organele judiciare. Nu să ne confirme că e vorba despre Luiza, căci oamenii au învățat deja că testele ADN durează, ci măcar să confirme sau să infirme ce au aflat jurnaliștii.

Treaba merge greu în cazul ăsta. Putea să meargă ușor, dacă polițiștii care au fost sesizați imediat de dispariția Luizei ar fi luat în serios informațiile date de bunicul și mama fetei. Relatarea mamei, făcută acum presei, și care conține o informație importantă, ar fi trebuit să-i convingă și pe polițiști în aprilie că adolescenta nu plecase în lume cu niciun iubit, ci că dispăruse suspect. Era la mintea cocoșului (nu și a polițiștilor din Caracal!) că o fată de 18 ani nu fuge în lume fără bani. Degeaba i-a implorat pe judiciariști mama ca să-i caute copila, că n-a fugit, că n-are iubit.

,,Banii nu i-a ridicat, banii i-am ridicat tot eu. Înainte cu vreo două zile (înainte să dispară – n.red.) i-am pus banii, dar i-am ridicat eu din Anglia, înainte să plec. Ea nu a apucat să scoată banii, pentru că duminică a fost închis la Money Gram, ceea ce mi-a confirmat fata. După ce a dispărut ea am făcut o cerere, înainte să plec, și i-am scos tot eu”, a declarat mama Luizei, Monica Melencu.

Să iasă ministrul Fifor și șeful Poliției să ne spună ei ce mai e de făcut cu asemenea polițiști, îi mai promovăm în grad, îi mai scoatem la pensie după ani de zile de incompetență? Să ne explice cum vor reorganiza Poliția ca să lucreze într-adevăr în favoarea cetățeanului? O tristețe și o ură imensă s-a așternut peste România odată cu descoperirea ororilor din Caracal. Orori care nu-s numai ale monstrului Gheorghe Dincă.

Te-ar putea interesa și: