Unul dintre cei mai mari criminali din istorie, Mao Zedong, credea că un Holocaust nuclear ar fi ceva bun pentru omenire. Asta a făcut ca SUA și URSS să ia în calcul lansarea unui atac preventiv asupra Chinei.

Testarea unei rachete balistice intercontinentale de către Phenian, în 2017, i-a forțat pe americani să se confrunte cu ceva ce părea până atunci de neconceput: armele nucleare ale lui Kim Jong-un și capacitatea de a le folosi împotriva SUA, scrie publicația National Interest.

Dar, subliniază NI, Kim nu este singurul lider „nuclear” care s-a dedat la astfel de acțiuni, poate chiar și mai periculoase. Este vorba de Mao Zedong.

Mao a fost liderul transformator care a ajutat la unificarea unei Chine care fusese stăpânită de ​​războaie și haos timp de zeci de ani. Dar din momentul în care a preluat puterea, a fost un adevărat dezastru pentru poporul chinez. A fost liderul care a adoptat o atitudine aproape bizară față de războiul nuclear.

Pentru mulți chinezi, primii ani de guvernare comunistă nu au fost diferiți de războiul civil brutal care stăpînise țara. Unul dintre primele ordine de lucru ale lui Mao a fost redistribuirea terenurilor.

După cum o spune istoricul Frank Dikötter, „Violența a fost o caracteristică indispensabilă a distribuției terenurilor, implicând uciderea unei minorități de către o majoritate atent desemnată”.

Oameni care trebuiau denunțați, umiliți, bătuți, deposedați și apoi uciși de săteni, într-o atmosferă încărcată de ură. Într-un pact, scăldat în sânge, între partid și săraci, au fost lichidate aproape două milioane de așa-numiți „proprietari.”

„Unul dintre cei mai mari criminali în masă”

Cel mai mare rău avea să vină în 1958, când Mao și-a îndreptat atenția asupra economiei, comandând planul uriaș de colectivizare numit „Marele Salt înainte”. Dikötter spune că acest plan l-a transformat pe Mao în „unul dintre cei mai mari criminali în masă din istorie, răspunzător de moartea a cel puțin 45 de milioane de oameni, între 1958 și 1962”. După care, în 1966, a lansat una dintre cele mai tumultuoase perioade din istoria modernă: Revoluția Culturală. Mao a dezlănțuit masele, în special tinerii, împotriva conducerii partidului, a intelectualilor și a altor „dușmani de clasă”.

Liderul revoluționar al Chinei nu a lăsat ca ostilitățile cu SUA să țină în stand-by lupta cu cel mai important inamic al său, Uniunea Sovietică. Tensiunile sino-sovietice s-au acumulat mai mulți ani și au atins apogeul în 1969, când trupele chineze au atacat polițiști de frontieră sovietici, ucigând 50 de soldați. Încă o dată, Mao risca să pornească un război cu o țară mult mai puternică și cu arme nucleare.

Primele teste nucleare în 1964

Cea mai terifiantă latură a lui Mao a fost gândirea lui despre armele nucleare, pe care Beijingul le-a testat pentru prima dată în 1964. La început, URSS a fost de acord să ajute China să-și construiască propria armă nucleară. Ulterior, a întrerupt orice asistență din cauza îngrijorării cu privire la atitudinea lui Mao cu privire la războiul nuclear.

Mao a rostit cel mai îndrăzneț discurs despre războiul nuclear. În 1955, el i-a spus ambasadorului Finlandei la Beijing: „Poporul chinez nu trebuie să se lase înghițit de șantajul atomic al SUA. Țara noastră are o populație de 600 de milioane și o suprafață de 9.600.000 de km pătrați. SUA nu pot anihila națiunea chineză cu micul său morman de bombe atomice. Chiar dacă bombele lor atomice ar fi atât de puternice încât, aruncate peste China, ar face gaură în pământ, asta nu ar însemna nimic pentru universul în ansamblu, deși ar putea fi un eveniment pentru sistemul solar”.

Și mai îngrijorător este că gândea că un Holocaust nuclear ar fi o cale de promovare a comunismului în întreaga lume.

Mao i-a mărturisit la un moment dat premierului indian Jawaharlal Nehru: „Dacă se va ajunge la cel mai rău dintre rele și jumătate din omenire ar pieri, cealaltă jumătate ar rămâne, în timp ce imperialismul va fi distrus și întreaga lume va deveni socialistă; peste câțiva ani vor fi din nou 2.700 de milioane de oameni și cu siguranță și mai mulți.”

Nu era prima dată când Mao susținea așa ceva. Motiv pentru care și SUA și Uniunea Sovietică au luat în mod serios lansarea unui atac preventiv asupra programului nuclear al Chinei. Dar niciuna dintre părți nu a apăsat pe trăgaci, iar China a devenit, cu Mao la cârmă, un stat cu arme nucleare.