Pugilistul ploieştean a povestit ieri, pentru EVZ, momentele dramatice ale partidei cu Henry, aşa cum le-a simţit în ring.
Adrian Diaconu a aşteptat confruntarea cu Chris Henry ca pe meciul vieţii sale. Aflat mai mereu când în umbra lui Leonard Doroftei, când a lui Lucian Bute la firma Interbox, Diaconu ştia că sâmbătă se întâlneşte cu prima oportunitate de a ieşi în faţă.
Organizatorii Galei „Invincibilii“ i-au creat toate condiţiile pentru a termina învingător partida cu Henry. Faptul că meciul s-a disputat în România a reprezentat cel mai puternic sprijin. În lumea boxului există o vorbă care spune că unui pugilist îi e aproape imposibil să triumfe în fieful adversarului. Aproape singurul mod prin care o poate face este o lovitură aducătoare de KO!
Împins de la spate de 6.000 de spectatori, care i-au strigat frenetic numele, boxerul român, care învinsese prin KO în 15 dintre cele 24 de meciuri susţinute la profesionişti până sâmbătă, a început promiţător jocul. Treptat, resursele fizice l-au părăsit pe român, iar Henry a trecut la conducere, însă n-a fost suficient pentru a pleca acasă cu centura. INTERVIU
„Din repriza a opta nu mi-am mai simţit pumnii!“
Adrian Diaconu se afla ieri acasă, la Ploieşti, oblojindu-şi rănile. Boxerul are ochiul drept umflat de pumnii lui Henry, iar rănile produse de loviturile dure ale americanului sunt împrăştiate pe tot corpul. După o săptămână de odihnă, Adrian va merge în Delta Dunării, pentru a se relaxa la pescuit. EVZ: Adrian, cum te simţi după meciul cu Henry? Adrian Diaconu: Obosit. Am dormit doar două-trei ore sâmbătă noapte. Nici la petrecerea de după meci n-am rămas. Sunt distrus! „A fost cel mai greu meci din carieră“
Descrie-ne ce-ai simţit în timpul jocului... Întâi trebuie să mulţumesc publicului. A fost extraordinar, de vis. Chiar nu mă aşteptam să mă încurajeze atât de bine. Am jucat sub o presiune uriaşă. Miza a fost foarte mare, mai ales că în sală se afla preşedintele Băsescu, oameni din fotbal... Până în repriza a opta am boxat bine. De-atunci am avut probleme fizice. Nu mi-am simţit mâinile şi astfel nu l-am putut ţine la distanţă pe american. Ori de câte ori îl loveam, mă dureau mâinile! Le am umflate şi acum! Fără jenă spun: a fost cel mai greu meci din cariera mea! Încă am ochiul drept umflat! Deh, sportul cere sacrificii! Americanul l-a avut în colţ pe un antrenor care a colaborat cu Mike Tyson şi Evander Hollyfield. Tu cum ai pregătit meciul? Eu nu prea l-am studiat pe Henry! Nu obişnuiesc să mă uit la meciurile susţinute de adversarul pe care urmează să-l înfrunt. Ştiam că o să intre foarte bine dreapta mea!
„Ce să-i fac? Să-l iau acasă?“
Henry îţi contestă victoria. Cum comentezi? După meci m-a recunoscut drept învingător! El vorbeşte, care mi-a dat lovituri neregulamentare după cap de s-a plictisit?! N-am mai vorbit cu el după meci. Ce era să-i fac? Să-l iau acasă? E problema lui dacă mă contestă. Eu ştiu că am centura. Dacă ar fi posibil, ai fi dispus să-i acorzi revanşa? Ce revanşă să-i acord? Eu merg tot înainte, pe drumul meu. Mi-am luat centura şi în 120 de zile trebuie să boxez pentru a intra în posesia titlului absolut. Restul nu mă interesează! Ce le spui celor care afirmă că ai rezistat greu spre final, când mai mult ai fost pe jos decât ai boxat? Fiecare e liber să spună orice doreşte. Eu ştiu că am câştigat meciul. Restul nu mai contează. Dacă vorbesc despre mine, atunci înseamnă că exist! Din repriza a opta, eu am încercat să-mi păstrez avansul. Dacă am învins, înseamnă că am fost mai isteţ decât el! Din moment ce câştigasem primele opt runde, ce rost mai avea să risc? Nu dau niciodată cioara din mână pe vrabia de pe gard! Ştiam că sunt în avantaj. De ce să fi atacat, încercând să-l fac KO, când mă ştiam învingător la puncte? IMPRESII Doroftei: „L-au omorât emoţiile!“ În lumea boxului, lipsa de combativitate a lui Diaconu din ultimele două reprize ale partidei cu Henry este tratată cu multă îngăduinţă.
Bun prieten cu Diaconu, Leonard Doroftei, şi el originar din Ploieşti, se poartă cu mănuşi, găsindu-i scuze proaspătului campion. „Mie mi-a plăcut cum a boxat Diaconu. A câştigat fără emoţii opt reprize din cele 12. Probabil că, pe final, l-au dărâmat emoţiile, stresul... Asta cred că a fost! L-au omorât emoţiile! Nu e uşor să boxezi acasă! Adrian a cedat în ultima repriză. Americanul mi s-a părut mai bine pregătit fizic. E normal să fii ajutat când boxezi acasă! Ce, americanii ne-au sprijinit pe noi când am boxat la ei acasă?“, ne-a declarat ieri „Moşu’“. Mihai Leu: „Îi reproşez că şi-a pierdut cumpătul“
Mihai Leu, primul campion mondial din istoria boxului profesionist românesc, îl aplaudă pe „Rechin“. „Diaconu a avut un meci foarte greu. Este o victorie valoroasă, chiar dacă în ultima repriză a avut probleme. Nu este un succes detaşat al lui Diaconu, fiindcă americanul a atacat spre final. Era singura lui şansă, deoarece avea de recuperat multe puncte în faţa lui Adrian. Normal că e mai bine să boxezi acasă decât în deplasare“, crede Leu.
Acesta îi reproşează lui Diaconu faptul că nu şi-a studiat mai atent adversarul. „Au fost chestiuni de strategie. Nu înţeleg de ce nu s-a axat mai mult pe descoperirea punctelor slabe ale adversarului. Îi mai reproşez că şi-a pierdut cumpătul pe final“. Oficialii galei au fost duşi la o petrecere la Bamboo
Organizatorii galei au avut grijă ca oaspeţii veniţi în România să se simtă cât mai bine. Obreja şi ai lui au dat dovadă de o mare ospitalitate. După terminarea galei, deosebit de primitoare, gazdele i-au invitat pe cei veniţi de peste mări şi ţări la o megapetrecere. Distracţia a avut loc în clubul Bamboo, un local de „fiţe“ din Bucureşti, şi a ţinut până dimineaţă. „CARNE DE TUN“
Adversarii românilor n-au emis pretenţii Organizatorii au ţinut morţiş ca renumele galei, „Invincibilii“, să nu fie stricat. Astfel, Rudel Obreja, preşedintele FR Box, le-a asigurat sportivilor noştri rivali abordabili, astfel încât tricolorii să înşire victoriile, fapt care s-a şi întâmplat. În afara meciului Diaconu - Henry, la celelalte partide s-a mimat competiţia.
Bogdan Dinu, fost component al lotului de amatori, din care a fost exclus după ce a fost prins la furat într-un magazin din America, a boxat împotriva lui Stephan Tesser, adus pentru a pune prima cărămidă la temelia palmaresului tânărului pugilist. De altfel, la final, Tesser, al cărui „nume de ring“ este Brutus, a primit înfrângerea în faţa lui Dinu cu zâmbetul pe buze! Şi Jo-Jo Dan a avut parte de un meci- şuşanea.
Organizatorii l-au pus să se bată cu „matusalemicul“ Raul Balbi, pe care l-a făcut KO în repriza a treia. Pe Balbi, ajuns la vârsta retragerii, 34 de ani, Doroftei l-a învins greu în 2002, dar atunci argentinianul era în culmea gloriei.