Atacantul croat a retrăit, într-un interviu acordat pentru EVZ, tensiunea jocului cu tricolorii, câştigat cu 1-0 de echipa sa la Cupa Mondială din 1998.
EVZ îşi continuă serialul "Călăii fotbalului românesc", dedicat fotbaliştilor care au făcut România să plângă. După suedezul Kennet Andersson şi slovenul Mladen Rudonja, vă punem faţă în faţă cu croatul Davor Šuker.
În 1998, cel mai mare atacant din istoria Croaţiei a marcat, din lovitură de pedeapsă, golul decisiv în meciul cu România, încheiat cu scorul de 1-0, în optimile de finală ale Cupei Mondiale din Franţa.
Šuker este un star în Croaţia. Cartea sa de vizită este impresionantă: a semnat 45 de goluri pentru naţionala ţării sale (record), a evoluat la echipe de top precum Real Madrid şi Arsenal Londra şi a dus selecţionata Croaţiei până pe locul 3 în lume, fiind şi golgheterul Cupei Mondiale din 1998.
Šuker şi-a amintit că în meciul cu România a avut un schimb dur de replici cu cel mai bun prieten al său, Zvonimir Boban, după ce acesta a provocat repetarea loviturii de pedeapsă din care Croaţia a învins. În episodul următor vă veţi întâlni cu un alt "killer" al tricolorilor: danezul Martin Laursen.
EVZ: Ai marcat un gol foarte important în faţa României la Cupa Mondială din 1998... Davor Šuker: (râde) Îmi pare rău, îmi pare rău..
Ce îţi aminteşti despre acel meci, disputat în optimile de finală? Nu doar golul meu a fost important, ci partida în sine. A fost un meci uriaş. Croaţia era pentru prima oară la Cupa Mondială şi cu toate că eram debutanţi, am avut un culoar bun. A fost un privilegiu să jucăm împotriva României, care făcuse istorie la turneul final din America. Într-un fel, am preluat ştafeta de la români. Ştiam că nu va fi un meci uşor pentru noi, dar ne-am gândit mereu la victorie, iar faptul că am trecut de România, împotriva căreia nu mai jucasem niciodată, ne-a dat încredere. Îmi mai amintesc penalty-ul, victoria şi imaginile cu fanii croaţi şi români din timpul meciului. România a jucat bine, însă noi am fost mai motivaţi.
Ai marcat din penalty, însă arbitrul a decis repetarea loviturii. Ce ai simţit atunci? Am fost foarte nervos când s-a decis repetarea penalty-ului. Zvonimir Boban a greşit şi a intrat mai repede decât trebuia în careu. Boban este prietenul meu cel mai bun. Am stat doar cu el în cameră la echipa naţională. Îmi amintesc că am urlat la el atunci. Mi-am înjurat cel mai bun prieten! Presiunea jocului a fost foarte mare. L-am întrebat: "De ce ai făcut asta?!", iar Boban mi-a răspuns că, dacă voi rata penalty-ul a doua oară, atunci el va fi mult mai vinovat decât mine pentru această greşeală. Atunci m-am gândit că trebuie să marchez neapărat. Nu aş fi vrut să fie cineva învinovăţit din cauza mea, mai ales că toată echipa se luptase până atunci pentru fiecare metru de teren, pentru ca eu să am şansa să marchez acel gol.
Cum a fost duelul cu portarul român Bogdan Stelea? Eu cu Stelea mă ştiam din Primera Division. Îi dădusem goluri şi în prima ligă spaniolă. Era un portar bun, însă pentru mine nu conta cine era în poartă. Dacă ar fi trebuit să bat atunci 10 lovituri de pedeapsă, aş fi înscris de fiecare dată. Eram atât de concentrat şi de calm în acel moment încât aş fi reuşit asta.
Înainte să execuţi penalty-ul ai luat o mică pauză. Ai dus mâna la bărbie ca şi cum ai fi avut de luat o decizie... Când arbitrul a decis să repete penalty-ul, pentru mine, ca golgheter, ca om pentru care cel mai important lucru din viaţă este golul, a fost o lovitură. Dacă m-aş fi gândit o clipă că s-ar putea să ratez, aş fi ratat, probabil. Lucrul acesta se întâmplă cu mulţi atacanţi care bat loviturile de pedeapsă gândindu-se la direcţia în care vor trimite, în stânga, în dreapta, sus sau jos. De cele mai multe ori trag peste poartă. Eu mi-am luat câteva secunde pentru mine. Mi-am verificat pulsul. Nu îmi era frică.
Ai marcat 45 de goluri pentru echipa naţională a Croaţiei. Ce înseamnă pentru tine reuşita din meciul cu România? A fost un gol foarte important. A însemnat mai mult decât calificarea în sferturile de finală. Nu mă gândeam atunci că voi fi golgheterul Cupei Mondiale sau că voi juca în semifinalele turneului final.
Aţi avut mare ghinion în semifinale, în acel meci cu Franţa... Cu cât trece mai mult timp, cu atât îmi pare mai rău că am ratat finala. Sunt zile în care mă trezesc şi îmi amintesc, din senin, acea partidă. Mă întreb mereu: "De ce Thuram? De ce a trebuit să înscrie tocmai el de două ori?". A dat mai multe goluri decât mine în acel meci... Ăsta e fotbalul!
Când crezi că va mai ajunge o echipă din Europa de Est atât de sus la Cupa Mondială? Eu îmi doresc ca echipa naţională să ajungă la turneele finale. Acesta e primul pas. Să fie acolo şi să nu se gândească la primul loc, la semifinale sau alte performanţe. Nu e o tragedie dacă nu se egalează performanţele "Generaţiei de Aur" dintr-un anume sport. Cred că lucrul acesta e valabil şi în România. Se pune prea multă presiune. De e x e m p l u , echipa naţională de fotbal a Spaniei - care a fost una dintre favoritele istorice la câştigarea trofeelor -, nu a reuşit până în urmă cu câţiva ani să urce pe podium la o Cupă Mondială. E o ţară imensă, cu investiţii uriaşe, iar succesul a venit greu pentru ei. De cealaltă parte, România şi Croaţia au realizat performanţe incredibile.
Meciul cu Croaţia a fost ultimul jucat de România la un turneu final al Cupei Mondiale... Nu e un lucru chiar atât de grav. Trebuie să mergeţi mai departe, să vă concentraţi mai mult, să lucraţi împreună şi sunt sigur că România va participa din nou la un turneu final. Aştept cu nerăbdare un nou meci, un nou mic război între România şi Croaţia la Cupa Mondială.
Ce faci acum, după ce te-ai retras din fotbal? Am o academie de fotbal. Am fondat-o în 1999. Mă străduiesc să îi conving pe copii să abandoneze joaca pe Play Station şi să se întoarcă pe terenurile de fotbal.
NUMĂRUL 9
Davor Šuker, maşina de goluri a Croaţiei
S-a născut în prima zi a anului 1968, la Osijek. A debutat în fotbal la echipa locală, iar cele 40 de goluri pe care le-a înscris în primii cinci ani de carieră au atras atenţia formaţiei Dinamo Zagreb, la care a ajuns în 1989.
A cucerit titlul mondial la tineret, cu naţionala Yugoslaviei (1987). Šuker s-a transferat în Spania, la FC Sevilla, unde a marcat 76 de goluri în 153 de meciuri în Primera Division.
Au urmat trei ani petrecuţi la Real Madrid (38 de goluri în 86 de partide), alături de care a cucerit Liga Campionilor, şi un an la Arsenal, cu care a ratat de puţin Cupa UEFA, pierdută în faţa echipei Galatasaray Istanbul, la care evoluau şi românii Hagi şi Popescu. A mai stat un an la Londra (West Ham), apoi s-a retras, în 2003, în Germania, la München 1860. REALIST
Bogdan Stelea, portarul român care nu a reuşit să îl oprească pe Šuker să înscrie din penalty în meciul cu Croaţia, crede că naţionala României are mult de tras pentru o nouă calificare la CM
Bogdan Stelea, omul care a apărat poarta naţionalei României în meciul de la Bordeaux, a rememorat duleul cu croaţii. "Îmi amintesc că am pierdut şi am plecat acasă", ne-a spus, cu regret în glas, fostul internaţional, aruncând un dubiu asupra penalty-ului care a decis meciul: "Eu nu cred că a fost penalty acolo. Gabi Popescu nu l-a faultat pe Asanovici. Croatul s-a răsucit cu abilitate şi arbitrul argentinian s-a lăsat păcălit".
Pentru România, meciul cu Croaţia a fost ultimul jucat de tricolori la un turneu final de Cupa Mondială.
"Šuker mi-a dat gol de două ori în acel meci. Prima oară m-a trimis în celălalt colţ, însă la repetare am aşteptat mai mult şi m-am dus pe direcţia balonului. Şutul a fost însă mult prea puternic", ne-a mai spus omul cu 91 de meciuri sub tricolor.
"Erau doar 28 de grade, însă am simţit apăsarea căldurii"
"În timpul meciului am simţit apăsarea căldurii, atât noi, cât şi croaţii. Nu era o temperatură foarte ridicată, cred că erau 28 de grade, însă aveam senzaţia că ne sufocăm. Meciul a fost decis de golul lui Šuker. Ei au reuşit să marcheze primii, cu toate că noi am început mai bine meciul, şi asta a fost. În repriza secundă i-am apărat câteva şuturi atacantului croat, însă noi nu am reuşit să le mai punem probleme", ne-a mai povestit Stelea, care crede că fotbalul românesc mai are mult de muncă pentru a reveni la turneele finale.
"Discuţia despre starea fotbalului românesc de azi e foarte complicată. Ne va fi greu să ne mai calificăm la Cupa Mondială. Sper să o facem, dar cred că prezenţele României la turneele finale vor fi, la fel ca în ultimii ani, sporadice. Cauzele sunt multe: naţionala nu e sprijinită, jucătorii care evoluează în străinătate sunt puţini şi cu probleme, iar campionatul intern e destul de slab", a explicat fostul apărător al porţii.
Davor Şuker i-a fost "naş" în campionatul Spaniei
Stelea nu crede că eşecul cu Croaţia a fost principalul motiv pentru care România a căzut, absentând de la următoarele turnee finale. "Nu mă aşteptam atunci că va trece atâta timp fără să ne mai calificăm la Cupa Mondială. Jucătorii se gândesc, în general, doar la viitorul apropiat. Noi am reuşit să mergem la Euro 2000, competiţia care a urmat întrecerii din Franţa. Treceam printr-o perioadă bună", ne-a povestit fostul portar al echipei iberice Salamanca, acum în vârstă de 43 de ani.
"Îmi amintesc şi eu un meci în care mi-a dat gol Davor Šuker. S-a întâmplat pe stadionul Santiago Bernabeu, când Real ne-a învins cu 3-1", a adăugat Stelea.
România avea să rateze următoarele trei campanii de calificare la Mondiale, cedând mai întâi în faţa Sloveniei, la baraj, în 2001. Apoi, România a încheiat pe locul trei grupa preliminară pentru CM 2006, din care făceau parte Cehia şi Olanda, în timp ce în calificările pentru turneul final din 2010, tricolorii au fost eliminaţi de Franţa şi de Serbia.
"Ne va fi greu să ne mai calificăm la Cupa Mondială. Sper să o facem, dar cred că prezenţele României la turneele finale vor fi, la fel ca în ultimii ani, sporadice. Cauzele sunt multe: naţionala nu e sprijinită, sunt puţini jucători afară. “ BOGDAN STELEA, fost portar al naţionalei României
ISTORIE
Cupa Mondială din 1998, cântecul de lebădă al "Generaţiei de aur"
România a fost prima echipă calificată la turneul final al Cupei Mondiale din 1998, după ţara- gazdă (Franţa) şi deţinătoarea trofeului (Brazilia). Tricolorii, care ocupau locul 3 în lume înaintea competiţiei din Hexagon (n.r. - astăzi, naţionala este cu 50 de poziţii mai jos în clasamentul FIFA), au fost capi de serie la tragerea la sorţi.
Elevii lui Anghel Iordănescu, care pierduseră doar două puncte în preliminarii (în Irlanda, după un meci încheiat la egalitate, scor 1-1), au ajuns în Grupa G la Mondiale, alături de Anglia, Columbia şi Tunisia. <iframe width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/x2Us6t8G568" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Partida de debut, la fel ca în SUA 1994, a fost împotriva sudamericanilor. România a câştigat cu 1-0, după un gol senzaţional marcat de Adrian Ilie, în ultimul minut al primei reprize. În meciul următor, tricolorii dădeau piept cu Anglia lui Michael Owen şi Alan Shearer. Naţionala României s-a impus dramatic cu scorul de 2-1, după reuşitele celor doi internaţionali care evoluau în Anglia: Viorel Moldovan (Coventry City) şi Dan Petrescu (Chelsea Londra), cel din urmă punctând în ultimul minut. <iframe width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/dGgRgpvMD3w" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
Cum calificarea în optimile de finală era asigurată, tricolorii au decis să-şi vopsească părul, aşa cum au promis. Culoarea aleasă: galben. În ultimul meci din grupă, "blonzii" (n.r. - cu excepţia lui Bogdan Stelea şi Anghel Iordănescu - cei doi fiind tunşi la piele) s-au relaxat, obţinând doar o remiză din jocul cu Tunisia, scor 1-1. Viorel Moldovan a anulat, în minutul 72, reuşita lui Souayah. <iframe width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/nE6Mehfoc9o" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
În optimile de finală, românii au pierdut cu Croaţia, care încheiase pe locul secund în Grupa H şi avea să rateze ultimul act al competiţiei după o semifinală de coşmar cu Franţa. Lilian Thuram a marcat atunci de două ori în poarta croaţilor (n.r. - singurele goluri ale lui la naţională), anulând avantajul luat de aceştia prin golul înscris de "killer-ul" României: Davor Šuker, golgheterul Cupei Mondiale, cu şase reuşite.
3 este locul ocupat de echipa naţională a României în ierahria FIFA din septembrie 1997. În iunie 2011, tricolorii sunt pe poziţia a 53-a <iframe width="480" height="390" src="http://www.youtube.com/embed/u-37t4-D1Es" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>