La şcoala primară din Ursici, unde predă învăţătoarea Octavia Medrea, de 19 ani, un sat împrăştiat situat în Munţii Şureanu, învaţă patru elevi.
Lor li s-a adăugat în această toamnă şi Mariana Toncea. Deşi are doar 5 ani, fetiţa a auzit de la fraţii ei mai mari, Ionela şi Răzvan, că la şcoală a venit o „domnişoară învăţătoare tare drăguţă“. Atunci a zis hotărâtă: „Vreau şi eu să merg!“.
Din 17 octombrie şi până astăzi, cu toate că nu o obligă nimeni, micuţa Mariana a lipsit doar de trei ori de la şcoală. Plăcerii sale de a o asculta pe Octavia Medrea nu-i stau deloc în cale cei patru kilometri pe care trebuie să-i facă zilnic pe jos, de la casa familiei Toncea până la şcoală şi înapoi.
Mariana este motivul pentru care, atunci când este întrebată câtor copii le predă, Octavia răspunde râzând: „Am patru elevi şi jumătate“. Naivitatea unui tânăr „Domnul Tăriceanu a spus că la 1 ianuarie 2007 toate satele neelectrificate vor avea curent electric. Când am acceptat postul de la Ursici, nici nu ştiam unde este pe hartă. Am venit în august aici şi mi-a plăcut, cu toate că drumul e lung şi foarte rău. Nici nu-mi puneam problema curentului electric. Până una-alta, mă descurc cu instalaţia făcută de tata“, spune Octavia.
Tatăl ei, Iovu Medrea a cumpărat un generator pe benzină, un alternator şi o baterie de maşină, la care Octavia îşi conectează un bec de far auto pentru a avea lumină şi încărcătorul telefonului mobil, singura ei legătură cu lumea. Curent, drum şi tablă Octaviei Medrea îi este foarte uşor să facă un clasament al lucrurilor care-i lipsesc: curentul electric, un drum bun până în sat (pe o porţiune de 15 kilometri, în pantă, sunt doar făgaşe şi porţiuni noroioase imposibil de trecut decât cu un 4x4 puternic, ori cu tractorul) şi o tablă pentru sala de clasă: „Scriu apăsat cu cretă pe ea, dar copiii nu văd mai nimic. E veche. Am cerut o tablă la Primăria din Boşorod, mai ales c-am înţeles că de la şcoala de acolo s-au aruncat destule, fiind înlocuite cu unele mai noi. N-am primit nici acuma acea tablă“.
Tânăra dăscăliţă nu se mai plânge de soba de teracotă prea mică din camera ei. S-a obişnuit ca noaptea să se trezească din două-n două ore şi să pună lemne pe foc. Cu lumina slabă a becului de far auto şi cu naveta făcută în remorca trasă de tractorul condus de tatăl ei este însă mai greu. „Probabil la iarnă, când va fi zăpada mare, voi coborî acasă, la Simeria, o dată la trei săptămâni. Oamenii din sat coboară şi ei pentru a-şi cumpăra cele necesare doar cu sania, ori cu măgarii, altfel nu se poate. O să fie greu... dar o să fie şi frumos. Om vedea“.
La inimile forumiştilor EVZ Povestea Octaviei Medrea, publicată de „Evenimentul zilei“ în urmă cu două zile, a provocat numeroase reacţii. Cele mai vizibile sunt cele de pe forumul site-ului EVZ, unde zeci de cititori nu s-au putut abţine să nu o felicite, să nu-şi exprime admiraţia şi să nu o încurajeze. Alţii s-au oferit să o ajute, cerând adresa şcolii pentru a-i trimite rechizite.
Un profesor român stabilit în Canada a luat legătura cu reporterii EVZ care au vizitat-o pe Octavia declarându-şi intenţia de a o ajuta pe tânără cu o maşină 4x4, fie ea şi second-hand. Astfel, învăţătoarea ar putea parcurge mult mai simplu drumul anevoios dintre satul Ursici, unde locuieşte şi predă, şi casa ei din Simeria Veche, la aproape 60 de kilometri distanţă. FORUM EVZ „Dacă nu exista, trebuia inventată“ Aproape 50.000 de români au citit pe site-ul EVZ povestea Octaviei. Mai bine de 130 dintre ei au postat mesaje de încurajare, mulţi adăugând şi că ar dori să o ajute. > Costea: „Faceţi ceva! Ar trebui să demaraţi o campanie de strângere de fonduri pentru tânăra învăţătoare“ > Fără Cuvinte: (...) „Şi dacă fiecare parlamentar ar dona 100 de euro ar putea «moderniza» şcoala, măcar cu curent, apă şi căldură. De asemenea, ruşine Ministerului Educaţiei că nu îi pune la dispoziţie acestei tinere, atât timp cât lucrează acolo, o maşină să poată să facă naveta şi să-şi facă şi slujba. Domnişoara Medrea, succes mult şi meritaţi toate laudele de bine şi respect! > Iulian: Octavia eşti superbă! Ai un suflet extraordinar! Nu pot să înţeleg cum în lumea asta crâncenă şi mizerabilă pot exista şi astfel de oameni. Mi se face pielea de găină când văd asta“. > Violet: „«Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!» Octavia Medrea, dacă nu ar fi existat, ar fi trebuit inventată. Tipul ei de atitudine este motorul care ne poate pune în mişcare în drumul nostru spre civilizaţie. Deşi ni se pare demn de toată lauda, foarte puţini dintre noi am fi capabili de o aşa dăruire. Acesta este tipul de VIP ce ar merita mediatizat, şi nu acela de duzină, incapabil să aducă plus de valoare cultivat până la exasperare în toată media“. > Ava: „Mai rar aşa caracter. Autorităţile ar trebui să-i susţină mai mult şi să-i ajute pe cei care preferă să muncească în condiţii jalnice; în secolul nostru, fără lumină e... RUŞINE celor care ar trebui să facă ceva!“. > Un părinte: „Ăştia sunt oamenii adevăraţi! Pentru ei România poate fi mândră. Mult noroc, putere şi dragoste pentru tine şi cei din jurul tău!“
Recomandările noastre
