Preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR), judecătoarea Dana Gîrbovan, a realizat, în interviul pe care l-a oferit lui Vladimir Adrian Costea, pentru Europunkt, o analiză a piesajului juridic din țara noastră, pornind de la dinamica măsurilor de clemenţă în raport cu evoluţia supraaglomerării penitenciarelor şi a condiţiilor de detenţie. Șefa UNJR a concluzionat: „Privind la societatea românească, nu pot să nu constat că exact aceste lucruri esențiale dezvoltării, cum sunt toleranța și iertarea, lipsesc”.

Astfel, șefa UNJR a vorbit rând pe rând despre ceea ce înseamnă noțiunea de persoană persoană condamnată până la supraaglomerarea penitenciarelor, despre măsurile pe care ar trebui să ia țara noastră pentru evita amenzile pe bandă rulantă luate de la CEDO, dar și despre clemență și iertare.

Daniela Gîrbovan, despre moțiunea de persoană condamnată...

„Aș începe prin explicarea noțiunii de “persoană condamnată”, care poate fi definită simplu ca fiind o persoană ce a suferit o hotărâre de condamnare. Potrivit Codului de procedură penală, condamnarea se pronunță dacă instanța constată, “dincolo de orice îndoială rezonabilă”, că fapta există, constituie infracțiune şi a fost săvârșită de inculpat. Condamnarea nu înseamnă însă, în mod automat, și aplicarea unei pedepse la închisoarea cu executare, existând spre exemplu și pedeapsa amenzii, precum și posibilitatea amânării aplicării unei pedepse sau a suspendării condiționate a executării acesteia.

Pe de altă parte, există persoane care nu sunt condamnate, dar sunt încarcerate. Este vorba despre persoanele aflate în stare de arest preventiv, persoane prezumate însă nevinovate până în momentul survenirii unei hotărâri de condamnare”, a precizat șefa UJR în interviul acordat pentru europunkt.ro.

Șefa UNJR despre drepturile persoanellor încarcerate

 

„Potrivit legii, persoanele încarcerate au dreptul la următoarele condiții minimale: cazarea într-un spațiu mai mare 4 mp/deținut; accesul la activități în aer liber; accesul la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilație; temperatura adecvată a camerei; posibilitatea de a folosi toaleta în privat și de a se respecta normele sanitare de bază, precum și a cerințelor de igienă; lipsa infiltrațiilor, umezelii, mucegaiului în pereții camerelor de detenție.

Acestea sunt drepturi teoretice, însă în practică tocmai lipsa lor a dus la condamnarea repetată a României de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului„, a spus Daniela Girbovan, potrivit sursei citate.

Despre problema supraaglomerarării... Ce măsuri va lua țara noastră?

„Problema supraaglomerării a făcut obiectul a numeroase recomandări, cercetări, studii la nivel european. Carta Albă privind suprapopularea din penitenciare, adoptată în 2016 la nivelul Consiliului Europei, este un document de acest gen, extrem de important, ce își propune să determine statele membre “să inițieze o dezbatere la nivel național cu privire la dreptul lor penal și să ia decizii bazându-se pe nevoi clare și obiective de atins pe termen scurt și lung. În acest scop, autoritățile naționale ar trebui să evalueze în ce măsură privarea de libertate joacă un rol corespunzător în combaterea infracțiunilor și în ce măsură cei eliberați sunt pregătiți pentru reintegrarea în societate și pentru a-și duce existența fără a mai comite alte infracțiuni”.

Acest document face o analiză substanțială asupra efectelor nocive pe care supraaglomerarea le are asupra individului deținut, inclusiv radicalizarea acestuia. În loc să se obțină un efect de reeducare se obține un efect contrar, fapt confirmat de rata crescută de recidivă din România”, a explicat președinta UNJR.

Toleranța și iertarea lipsesc din societatatea românească...

„Privind la societatea românească, nu pot să nu constat că exact aceste lucruri esențiale dezvoltării, cum sunt toleranța și iertarea, lipsesc. Spațiul public românesc este dominat de violență, încrâncenare, intoleranţă și o lipsă acută de încredere ce este dezvoltată pe toate palierele: cetățenii nu au încredere în instituțiile statului, statul nu are încrede în cetățenii (dovadă numărul imens de interceptări, supravegherea extremă a populație prin diverse mijloace) și, mai departe, cetățenii nu au încredere unii în alții. Este nevoie de o schimbare profundă de paradigmă pentru a putea construi o societate cu adevărat deschisă și liberă, iar modul în care ne raportăm la clemenţă este esențial din această perspectivă”, concluzionează șefa UNJR.

 Interviul integral poate fi citit pe europunkt.ro